O echipă de astronomi a reușit să explice formarea unora dintre cele mai neobișnuite planete din Univers: așa-numitele „Jupiteri fierbinți”. Descoperirea ar putea duce la identificarea altor exemple rare de acest fenomen.
„Jupiterii fierbinți” sunt planete gigantice, similare ca mărime cu Jupiter sau chiar mai mari, care orbitează extrem de aproape de steaua lor. Atât de aproape, încât un an pe aceste planete poate dura mai puțin de o zi pe Pământ.
Acest tip de exoplanete apare în sisteme binare, adică acolo unde două stele orbitează una în jurul celeilalte. Fiecare dintre cele două stele are, în acest caz, câte un Jupiter fierbinte propriu. Este o configurație neobișnuită, care pune la îndoială teoriile clasice despre formarea planetelor, scrie Space.com.
Cercetătorii de la Universitatea Yale cred că au găsit o explicație pentru acest fenomen
Procesul implicat se numește migrație von Zeipel-Lidov-Kozai (ZLK), un mecanism gravitațional care, în timp, poate modifica orbita unei planete.
„Mecanismul ZLK este ca un dans”, a spus Malena Rice, astrofizician și coordonatorul studiului.
„Într-un sistem binar, prezența celeilalte stele poate deforma orbitele planetelor, făcându-le să migreze spre steaua lor. Noi am arătat că, în anumite condiții, această migrație are loc în oglindă, iar fiecare stea ajunge să aibă un Jupiter fierbinte”, a mai spus Malena Rice.
Pentru a demonstra această ipoteză, echipa a folosit simulări computerizate realizate cu ajutorul centrului de cercetare de la Yale și a analizat date din arhiva NASA privind exoplanetele, precum și din misiunea Gaia a Agenției Spațiale Europene.
În ceea ce privește descoperirea altor perechi de „Jupiteri fierbinți”, cercetătorii spun că ar merita analizate din nou sistemele binare în care a fost identificată deja o astfel de planetă. Condiția este ca stelele din aceste sisteme să fie situate la o distanță „potrivită” una față de cealaltă, nici prea aproape, nici prea departe.
„Mecanismul pe care l-am propus funcționează cel mai bine când stelele sunt la o distanță medie”, a explicat cercetătorul Tiger Lu de la Yale. „Trebuie să fie suficient de departe pentru ca fiecare stea să poată forma planete gigantice, dar și suficient de aproape ca să se poată influența reciproc pe parcursul vieții sistemului.”