Câinele tău își înclină capul când plângi, se agită când ești stresat și apare lângă tine în cele mai grele momente. Coincidență? Nici vorbă.
Toți anii ani de conviețurire alături de oameni au făcut din câini niște adevărați „traducători” ai emoțiilor noastre. De la zone speciale din creier dedicate recunoașterii vocii până la hormonul iubirii – oxitocina – care crește atunci când vă priviți în ochi, mintea câinelui tău este construită pentru a percepe ce simți, scrie Science Alert.
Inteligența emoțională a câinilor începe din creier
Cercetările arată că și câinii, asemenea oamenilor, au regiuni cerebrale specializate pentru procesarea vocii. În studii cu imagistică cerebrală, cortexul lor temporal se activează atunci când aud sunete vocale.
Nu reacționează la orice zgomot, ci la tonul emoțional: un râs, un plâns sau o strigare furioasă declanșează activitate în cortexul auditiv și în amigdala – centrul emoțiilor.
La fel de buni sunt și în „citirea fețelor”. Când văd chipuri umane familiare, se activează regiunile lor de recompensă și emoție, semn că îți interpretează expresiile, poate nu în cuvinte, ci în stări afective.
Emoțiile care se transmit
Câinii nu doar observă emoțiile noastre, ci le și „prind”. Fenomenul se numește contaminare emoțională – o formă de empatie automată prin care un individ reflectă starea altuia.
Un studiu din 2019 a arătat că, în situații stresante, ritmul cardiac al unor câini și al stăpânilor lor se sincroniza. Această empatie nu presupune raționamente complicate – e mai degrabă rezultatul unei legături strânse, manifestată prin căscat, scheunat sau neliniște.
Magia oxitocinei
Poate cea mai uimitoare descoperire în legătura om–câine este conexiunea chimică. Atunci când tu și câinele tău vă priviți tandru, nivelul de oxitocină crește la amândoi – exact același hormon care consolidează legătura dintre părinți și copii.
Un experiment a arătat că, după un contact vizual prelungit, atât câinii, cât și oamenii aveau niveluri mai mari de oxitocină. Surprinzător, lupii crescuți de oameni nu manifestă același răspuns. Asta sugerează că, în procesul de domesticire, câinii au dezvoltat această „buclă de oxitocină” unică pentru a se atașa emoțional de oameni.
Cititori ai expresiilor și chiar ai mirosurilor
Câinii sunt uimitor de pricepuți în interpretarea limbajului corpului și a feței. Experimentele arată că disting chipurile zâmbitoare de cele furioase, chiar și în fotografii.
Ei par să folosească partea dreaptă a creierului pentru a analiza emoțiile – la fel ca oamenii. Mai mult, nu se bazează doar pe văz și auz: pot literalmente să „miroasă” emoțiile.
Un studiu din 2018 a demonstrat că mirosul de transpirație al persoanelor speriate îi făcea pe câini mai stresați, pe când „mirosul de bucurie” îi liniștea. Practic, anxietatea noastră „are miros” pentru ei.
Evoluția prieteniei
Cum au ajuns câinii atât de atenți la emoțiile noastre? Răspunsul se află în procesul lor de domesticire. Deși au creiere mai mici decât strămoșii lor, lupii, câinii și-au remodelat circuitele neuronale pentru a spori inteligența socială și emoțională.
Un indiciu vine din celebrul experiment rusesc de domesticire a vulpilor: cele crescute pentru blândețe au dezvoltat mai mult țesut cerebral în zonele emoției și recompensei.
La câini, mii de ani petrecuți lângă oameni au creat un creier optimizat nu pentru supraviețuire solitară, ci pentru legături și prietenie.
Sigur, câinii nu știu exact de ce ești supărat sau că ai intenții distincte. Dar sunt maeștri în a percepe ce proiectezi și în a răspunde la asta.