O bucată de verdeață aflată chiar sub geamul apartamentului poate părea, la prima vedere, locul ideal pentru câteva flori, un trandafir, un pom fructifer sau chiar un copac. Dar faptul că un spațiu verde este folosit de locatarii unui bloc de ani de zile nu înseamnă automat că aceștia sunt și proprietarii terenului.
Înainte de a pune mâna pe lopată, primul lucru care trebuie verificat este cine deține terenul și cine îl administrează. În funcție de răspuns, regulile pot fi complet diferite.
Legea nr. 24/2007 reglementează spațiile verzi din intravilanul localităților, iar Legea nr. 196/2018 stabilește regulile privind proprietatea comună și administrarea condominiilor.
Spațiul verde de lângă bloc nu este automat al asociației de proprietari
Una dintre cele mai frecvente confuzii este aceea că orice teren cu iarbă, copaci și flori aflat în jurul unui bloc aparține automat asociației de proprietari.
Nu este obligatoriu să fie așa.
Terenul poate face parte din proprietatea condominiului, dar poate fi și teren aflat în proprietatea publică sau privată a unei autorități ori a unei alte persoane. Pentru a afla situația exactă trebuie consultate actele de proprietate, documentația cadastrală și, după caz, evidențele administrației locale.
Legea nr. 196/2018 prevede că, dacă actele de proprietate nu stabilesc altfel, anumite suprafețe aferente clădirii, inclusiv terenul necesar exploatării normale a construcției, curțile și grădinile, pot constitui părți comune ale condominiului.
Asta înseamnă că nici măcar proprietarul unui apartament de la parter nu dobândește automat un drept exclusiv asupra spațiului verde din dreptul ferestrei sale.
Cine poate planta un copac pe spațiul verde public?
Dacă terenul este spațiu verde public, situația este diferită.
Administrarea și amenajarea unui astfel de teren intră în competența proprietarului sau administratorului spațiului, în condițiile legislației aplicabile. Legea nr. 24/2007 prevede că autoritățile administrației publice centrale și locale asigură materialul dendrologic și lucrările necesare pentru amenajarea și regenerarea vegetației în spațiile verzi aflate în proprietatea lor. Proiectele de amenajare sunt prevăzute să fie elaborate de specialiști, iar materialul forestier și floricol trebuie să fie adaptat climei și să nu afecteze sănătatea populației sau ecosistemele existente.
Prin urmare, un locatar nu ar trebui să pornească de la ideea că poate transforma după propria dorință un spațiu verde public într-o grădină personală.
Faptul că intenția este una bună – de exemplu, să planteze un tei, câțiva trandafiri sau un gard viu – nu înlocuiește procedura care poate fi necesară pentru intervenția asupra terenului.
În același timp, legea recunoaște dreptul fiecărei persoane de a contribui la amenajarea spațiilor verzi și la crearea de aliniamente de arbori și arbuști, cu respectarea prevederilor legale. Așadar, problema nu este că locatarii nu pot participa niciodată la asemenea proiecte, ci că intervenția trebuie făcută în cadrul legal stabilit pentru terenul respectiv.
Ce se poate întâmpla dacă plantezi fără acord: Când se dau amenzi
Nu orice copac plantat fără aprobare înseamnă automat că persoana respectivă va primi amendă. Pentru aplicarea unei sancțiuni trebuie să existe o faptă concretă și o normă legală care o sancționează.
În cazul spațiilor verzi publice, însă, o intervenție făcută fără respectarea regimului terenului poate genera probleme. În funcție de situație, administratorul poate solicita îndepărtarea amenajării sau readucerea terenului la situația anterioară.
Legea nr. 24/2007 prevede, de asemenea, sancțiuni pentru anumite forme de ocupare nelegitimă a terenurilor cu spații verzi și reguli privind desființarea unor construcții neautorizate realizate pe astfel de terenuri.
Printre acestea se află folosirea neautorizată a terenurilor cu spații verzi și ocuparea nelegitimă a terenurilor cu spații verzi. Pentru aceste fapte, în forma actuală a legii, amenda pentru persoanele fizice este de 100–200 de lei pentru folosirea neautorizată și de 200–1.000 de lei pentru ocuparea nelegitimă, în funcție de încadrarea faptei.
De aceea, este important să nu se confunde două situații diferite: o dispută între vecini privind plantarea unui arbore pe teren privat și ocuparea sau deteriorarea unui spațiu verde supus regimului special al Legii nr. 24/2007.
Concret, când poate fi amendat un locatar?
De exemplu, dacă:
- folosește fără drept un teren încadrat ca spațiu verde;
- ocupă nelegitim o suprafață de spațiu verde;
- deteriorează spațiul verde;
- distruge sau deteriorează alei, sisteme de drenaj ori instalații din spațiul verde;
- îndepărtează sau afectează stratul de sol fertil;
- desfășoară fără autorizație anumite activități pe spațiul verde.
Dar dacă terenul este al condominiului?
Aici lucrurile se schimbă.
Dacă terenul face parte din proprietatea comună a condominiului, el nu devine proprietatea exclusivă a unui singur locatar doar pentru că acesta locuiește la parter sau îngrijește de mai mult timp acea porțiune.
Legea nr. 196/2018 stabilește că părțile comune sunt destinate folosinței comune și fac obiectul coproprietății forțate. Fiecare proprietar le poate utiliza fără să afecteze drepturile celorlalți și fără să schimbe destinația clădirii.
Prin urmare, dacă mai mulți vecini vor să amenajeze o grădină comună, soluția corectă este ca proiectul să fie discutat în cadrul condominiului și să fie respectate regulile asociației, actele de proprietate și, dacă este cazul, acordurile sau autorizațiile prevăzute de lege.
Mai ales când se schimbă destinația unei părți comune sau se dorește acordarea unei folosințe exclusive, Legea nr. 196/2018 impune condiții speciale, inclusiv, în anumite situații, acordul proprietarilor.
Locatarii pot să-și facă propria grădină în jurul blocului?
Da, pot exista astfel de proiecte, dar nu este suficient ca vecinii să fie de acord.
Dacă terenul este proprietate comună a condominiului, trebuie respectate regulile privind administrarea proprietății comune.
Dacă terenul aparține domeniului public, locatarii trebuie să discute cu autoritatea care îl administrează și să urmeze procedura locală aplicabilă.
Prin urmare, un grup de locatari care plantează trandafiri, tuia, pomi fructiferi sau legume pe un teren public nu poate considera automat că are dreptul să facă acest lucru doar pentru că „toată lumea din bloc este de acord”.
Acordul vecinilor nu schimbă proprietarul terenului și nu înlocuiește eventualele aprobări necesare.
Cine răspunde de copacii care există deja lângă bloc?
O altă întrebare importantă este cine trebuie să se ocupe de arborii bătrâni sau periculoși.
În cazul spațiilor verzi cu arbori și arbuști, Legea nr. 24/2007 pune obligații de întreținere în sarcina proprietarilor și administratorilor. Aceștia trebuie să ia și măsuri pentru siguranța persoanelor care ar putea fi afectate de ruperea sau desprinderea arborilor ori a unor elemente ale acestora.
Așadar, dacă un copac bătrân de lângă bloc prezintă un risc, locatarul nu ar trebui să îl taie singur. Calea corectă este sesizarea proprietarului sau administratorului terenului și, după caz, a autorității competente.
Legea conține și reguli speciale pentru intervențiile asupra anumitor arbori ornamentali de pe spațiile verzi publice. În cazul unor specii precum teiul, salcâmul, castanul, arțarul, mesteacănul și stejarul, tăierile în coroană sunt restricționate, fiind prevăzute excepții, inclusiv pentru ramurile uscate sau cele care pun în pericol traficul, imobilele ori rețelele aeriene.
Cum afli dacă terenul din fața blocului este spațiu verde public?
Un prim pas este verificarea situației juridice a terenului la primărie și în documentația cadastrală.
Legea nr. 24/2007 obligă autoritățile administrației publice locale să țină registre locale ale spațiilor verzi, care trebuie actualizate atunci când apar modificări. Scopul acestor registre este inclusiv evidența și protecția spațiilor verzi.
Pentru un locatar care vrea să planteze, traseul cel mai sigur este:
- Verifică cine este proprietarul terenului.
- Verifică dacă terenul are regim de spațiu verde și cine îl administrează.
- Dacă este teren public, întreabă primăria sau administratorul care este procedura pentru plantare.
- Dacă este proprietate comună a condominiului, verifică actele și regulamentul asociației de proprietari.
- Verifică eventualele reguli locale privind speciile de arbori, amplasarea și lucrările permise.
- Nu tăia și nu modifica arborii existenți fără să verifici cine are competența să intervină.
Ce sunt grădinile urbane și în ce orașe din România au apărut deja
Grădinile urbane sau comunitare sunt spații din oraș în care locuitorii pot cultiva împreună plante ornamentale, flori, plante aromatice, legume sau alte specii, de regulă printr-un proiect organizat și cu reguli privind folosirea și întreținerea terenului.
Conceptul este diferit de situația în care un locatar plantează individual câteva flori în fața blocului. O grădină comunitară presupune, în general, un spațiu clar identificat, o comunitate de utilizatori, reguli de administrare și o formă de colaborare cu proprietarul sau administratorul terenului.
În România, asemenea inițiative există deja în mai multe orașe, însă nu toate au același statut juridic.
Bucureștiul are una dintre cele mai dezvoltate scene de grădinărit comunitar. Un studiu dedicat agriculturii urbane a identificat 18 grădini comunitare active în București și zona periurbană, în cadrul unei cartografieri care a urmărit inițiative apărute începând din 2013.
În 2026 au fost anunțate și noi proiecte de acest tip în Capitală. Printre acestea se află o grădină comunitară în Campusul Agronomie al USAMV București, precum și un proiect pentru transformarea unei curți de bloc de pe Bulevardul Basarabia într-un spațiu verde comunitar.
Cluj-Napoca este un alt exemplu important. Aici au fost dezvoltate inițiative de grădinărit comunitar și chiar o propunere de politică publică locală pentru reglementarea acestui tip de spații. Organizația Societatea Organizată Sustenabil menționează Grădina Urbană Someșană Transilvania (GUST) drept grădină comunitară pilot.
Documentul elaborat la nivelul Zonei Metropolitane Cluj propune inclusiv criterii pentru transformarea unor terenuri, inclusiv a unor spații verzi dintre blocuri, în grădini comunitare.
Timișoara are, la rândul ei, proiecte de grădini comunitare. La Ronaț funcționează proiectul GreenFeel, care include Grădinescu, o grădină comunitară în care oamenii cultivă plante și desfășoară activități educaționale și comunitare. Proiectul are rădăcini într-o inițiativă lansată în 2019 și a readus la viață o fostă grădină urbană.
Tot în Timișoara a existat și Grădina comunitară Casa Jakab Toffler, proiect realizat între 2022 și 2024 și finanțat de Municipiul Timișoara prin Centrul de Proiecte.
Sibiul se află într-o etapă diferită. La începutul anului 2026, a fost propusă înființarea unor grădini comunitare pe terenuri din domeniul public, însă administrația locală a anunțat că propunerea este analizată. Primăria a menționat și existența unor încercări mai vechi, pe strada Spartacus și în cartierul Ștrand, care nu au fost menținute în timp.
Prin urmare, nu toate orașele au în prezent un sistem municipal de grădini comunitare. În unele localități există proiecte deja funcționale, în altele sunt proiecte-pilot sau inițiative civice, iar în altele se discută încă regulile prin care astfel de spații ar putea fi create.
În ianuarie 2026, peste 20 de asociații și inițiative civice au cerut primăriilor din București, Cluj, Timișoara și Sibiu, printre altele, să sprijine amenajarea grădinilor comunitare și să lanseze proiecte-pilot. Inițiatorii au indicat beneficii precum reducerea efectului de insulă de căldură, creșterea biodiversității, îmbunătățirea permeabilității solului și consolidarea comunităților locale.
La bloc și la casă se aplică aceleași reguli?
Nu neapărat.
La casă, dacă un proprietar plantează un arbore pe terenul său, problema principală poate fi cea a raportului cu vecinul și a regulilor privind distanța față de hotar, în condițiile Codului civil.
La bloc, primul pas este altul: trebuie stabilit cine deține și cine administrează terenul. Dacă este spațiu verde public, locatarul nu poate decide unilateral să îl transforme în grădină proprie. Dacă este proprietate comună a condominiului, terenul aparține coproprietarilor, iar folosirea lui trebuie să respecte regulile proprietății comune și ale asociației.
Aceasta este, de fapt, diferența esențială pe care trebuie să o știe orice locatar înainte de a planta.
Concluzia: înainte de lopată, verifică actele
Un copac plantat cu cele mai bune intenții poate deveni o problemă dacă este pus pe un teren asupra căruia persoana respectivă nu are dreptul să decidă.
Nu faptul că locuiești la parter, că ai grijă de spațiul verde sau că vecinii sunt de acord îți dă automat dreptul să plantezi. Contează proprietatea terenului, regimul său juridic, administratorul și regulile locale aplicabile.
Pe de altă parte, legea nu exclude implicarea cetățenilor în amenajarea spațiilor verzi. Dimpotrivă, Legea nr. 24/2007 recunoaște dreptul de a contribui la amenajarea acestora, însă în condițiile legii.
De aceea, cea mai sigură regulă pentru locatari este simplă: mai întâi verifică terenul și procedura, apoi plantează. Iar dacă există un proiect de grădină comunitară, soluția poate fi chiar mai bună: în loc ca fiecare vecin să planteze după propriile preferințe, spațiul poate fi amenajat împreună, cu acordul proprietarului sau administratorului și cu reguli clare pentru toți.