Compania de 10 miliarde de dolari care a readus la viață lupul străvechi pregătește acum întoarcerea mamuților

În aprilie anul trecut, trei pui de lup numiți Romulus, Remus și Khaleesi au făcut primii pași într-un laborator din Statele Unite. Nu sunt lupi obișnuiți: au fost creați pornind de la ADN vechi de 13.000 de ani, extras dintr-un dinte de lup străvechi (o specie dispărută cu mult timp în urmă, cunoscută în engleză drept dire wolf). Oamenii de știință de la compania Colossal Biosciences au luat celule de lup cenușiu modern, le-au modificat genetic astfel încât să semene cu cele ale strămoșului dispărut, iar puii au fost aduși pe lume de cățele surogat. Sunt primele animale readuse la viață de Colossal – iar valul de titluri despre mamuți nici măcar nu a început încă, scrie Forbes.

Compania promite că va produce embrioni de elefant cu trăsături de mamut până în 2026 și pui vii până în 2028. În paralel, lucrează la readucerea altor specii dispărute: tigrul tasmanian, pasărea dodo și pasărea moa din Noua Zeelandă.

Dar mamutul nu este, de fapt, scopul real. Este doar pretextul. Pentru a putea face toate acestea, Colossal a fost nevoită să inventeze tehnologii cu totul noi – iar aceste tehnologii încep acum să fie folosite pentru a rezolva probleme cât se poate de actuale: poluarea cu plastic, infertilitatea umană, criza biodiversității. Aceasta este, de fapt, povestea care merită urmărită.

Cum a luat naștere această companie

Colossal a fost fondată în 2021 de antreprenorul american Ben Lamm și de geneticianul George Church, profesor la Harvard și una dintre cele mai mari autorități mondiale în inginerie genetică. De atunci, compania a strâns 615 milioane de dolari de la investitori și a ajuns să fie evaluată la 10,2 miliarde de dolari – devenind prima companie din Texas care depășește pragul de 10 miliarde.

Are 260 de oameni de știință care lucrează în laboratoare din Dallas, Boston și Melbourne. Printre investitori se numără guvernul Emiratelor Arabe Unite, care a pus 60 de milioane de dolari, dar și nume celebre precum jucătorul de fotbal american Tom Brady, Paris Hilton, Tiger Woods sau regizorul Peter Jackson (cel din spatele trilogiei „Stăpânul Inelelor”).

Ce știu să facă, mai exact

Pe scurt, oamenii de la Colossal au învățat să rescrie ADN-ul mai repede și mai precis decât oricine altcineva. Dacă acum câțiva ani cercetătorii reușeau să facă doar câteva modificări genetice odată, iar reușitele erau de doar 40%, astăzi echipa Colossal poate face sute de modificări simultan, cu o acuratețe de aproximativ 90%. Acest salt uriaș se datorează unor programe de inteligență artificială care prezic ce se va întâmpla atunci când o anumită genă este modificată. Iar atunci când poți să modifici ADN-ul atât de rapid și de precis, învierea unei specii dispărute devine doar una dintre nenumăratele aplicații posibile.

Afacerile care s-au născut din proiectul mamutului

1. Microbul care mănâncă plastic. Primul „pui” al Colossal este o companie numită Breaking, lansată în iulie 2025. Cercetătorii au căutat timp de un an, prin gropi de gunoi și ape stătute, microorganisme care pot descompune plasticul. Au găsit un microb pe care l-au numit X-32 și care reușește să descompună plasticul în doar 22 de luni, transformându-l în dioxid de carbon, apă și materie organică. Spre deosebire de reciclarea obișnuită, care produce adesea microplastice, acest microb descompune plasticul până la cărămizile lui de bază. Acum, Colossal îl modifică genetic pentru a-l face și mai rapid și mai eficient.

2. Form Bio – software pentru cercetători. În 2022, Colossal a desprins într-o companie separată programele informatice pe care și le construise pentru a-și gestiona proiectele. Aceste programe analizează cantități uriașe de date genetice și sunt acum vândute altor laboratoare din lume.

3. Uterele artificiale. Pentru a aduce pe lume un mamut, Colossal are nevoie de o tehnologie revoluționară: un uter artificial. O echipă de 17 oameni lucrează la asta și a reușit deja să dezvolte embrioni de marsupiale într-un astfel de prototip, depășind jumătatea sarcinii. Investitorii sunt extrem de interesați – pentru că aceeași tehnologie ar putea fi folosită, în viitor, pentru tratarea infertilității la oameni. Piața mondială a tratamentelor de fertilitate depășește deja 25 de miliarde de dolari.

O „arcă a lui Noe” genetică, în Dubai

În februarie 2026, Colossal a anunțat un proiect spectaculos, realizat în parteneriat cu Emiratele Arabe Unite: un fel de „seif” în care vor fi depozitate, congelate, milioane de probe de celule și țesuturi de la peste 10.000 de specii de animale. Începe cu cele 100 de specii cele mai amenințate cu dispariția de pe planetă. Seiful – numit BioVault – este găzduit la Muzeul Viitorului din Dubai, iar inițiativa este coordonată chiar de prințul moștenitor al Dubaiului, șeicul Hamdan bin Mohammed. Costă peste 100 de milioane de dolari și folosește roboți, inteligență artificială și tehnologii speciale de înghețare a celulelor.

Lamm a comparat proiectul cu celebrul Svalbard Global Seed Vault – depozitul de semințe din Norvegia, construit ca rezervă pentru toată planeta în caz de catastrofă –, doar că, de această dată, e vorba despre animale.

Datele genetice vor fi disponibile gratuit pentru cercetătorii din întreaga lume. Pe termen lung, Colossal vrea să construiască o rețea de 7-10 astfel de seifuri, în zonele cu cea mai bogată biodiversitate de pe planetă.

Modelul de business este nou și surprinzător: guvernele plătesc pentru a-și conserva genetic propria faună, ca parte din strategia națională. Lamm spune că se așteaptă să câștige miliarde de dolari pe an din astfel de contracte guvernamentale, din parteneriate cu marile companii tech și din ceva ce el numește „credite de biodiversitate” – un sistem similar cu cel al creditelor de carbon.

Criticii

Nu toată lumea este convinsă. Chiar șefa științifică a companiei, Beth Shapiro, a recunoscut în mai 2025 că puii de lup creați nu sunt, de fapt, lupi străvechi „adevărați”, ci „lupi cenușii cu 20 de modificări genetice”. A admis, de asemenea, că este, practic, imposibil să readuci la viață o specie identică cu cea care a existat în trecut. A fost o schimbare majoră de discurs față de modul în care Colossal își prezentase anterior proiectul.

Critica de fond este simplă: poți să numești cu adevărat „înviere” un proces al cărui rezultat este, de fapt, un hibrid? Un pui de mamut adus pe lume de un elefant asiatic, care poartă doar o parte din genele unui mamut, este, tehnic vorbind, un elefant modificat genetic, nu un mamut readus la viață.

Răspunsul celor de la Colossal este pragmatic: animalul va arăta ca un mamut, se va comporta ca un mamut și va reocupa rolul ecologic pe care îl aveau mamuții în tundră. Dacă asta este suficient – rămâne o întrebare deschisă.

Există și voci care atrag atenția că un proiect global precum BioVault ridică probleme complexe: cine îl reglementează, cine îl supraveghează pe termen lung, cum colaborează țări care nu au, neapărat, relații bune între ele.

De ce contează asta dincolo de senzaționalism

Colossal este o companie privată, deci nu poți cumpăra acțiuni la bursă. Dar merită urmărită din alt motiv: tehnologiile pe care le-a construit pentru a învia mamutul sunt exact aceleași tehnologii care vor schimba, în următorii ani, o mulțime de domenii.

Microbul care mănâncă plastic atacă o problemă de poluare evaluată la sute de miliarde de dolari. Uterul artificial poate revoluționa tratamentele de fertilitate. Capacitatea de a face sute de modificări genetice odată este utilă în agricultură, în tratarea bolilor genetice și în salvarea speciilor pe cale de dispariție. Iar modelul BioVault – guverne care plătesc pentru conservarea genetică ca pe o resursă strategică națională – este o categorie de afacere care, în urmă cu cinci ani, pur și simplu nu exista.

Compania pune la dispoziție gratuit tehnologii pentru proiectele de conservare și are 48 de parteneri în întreaga lume prin fundația sa. În același timp, înregistrează brevete pentru animalele transgenice pe care le creează – inclusiv pentru elefanții care conțin ADN de mamut. Ceea ce ridică o întrebare interesantă: cine „deține”, de fapt, o specie readusă la viață?