Cine moștenește dacă nu există copii. Codul civil din România stabilește clar ce se întâmplă când nu sunt rude în viață
Publicat acum 18 ore si 15 minute
România riscă, în perioadele de ger sever, să se confrunte cu limitări ale capacității de livrare a gazelor din producția internă și din depozite, situație în care importurile, în special din Ungaria, devin necesare pentru acoperirea vârfurilor de consum și menținerea echilibrului sistemului, avertizează Asociația Energia Inteligentă, relatează Agerpres.
„România are gaze la nivel anual, dar România poate ajunge în situația în care nu le poate duce la consumatorii din România și Republica Moldova suficient de repede, exact când consumul «mușcă» cel mai tare. Diferența dintre «există gaz» și «ai gaz în rețea» nu e semantică. E diferența dintre confort și criză. Când consumul sare de 57–58 milioane mc/zi (temperaturi sub -12C), la care se adaugă 6–7 milioane mc/zi gaze care tranzitează România pentru Republica Moldova, intrăm într-o zonă fără elasticitate”, susține președintele Asociației Energia Inteligentă (AEI), Dumitru Chisăliță, într-un comunicat de presă.
La aceste valori de consum, România intră într-o zonă în care producția internă rămâne relativ constantă și nu poate crește, depozitele pot livra gaze, dar cu limitări, deoarece, pe măsură ce se golesc, scade debitul de extracție, iar importul rămâne singura componentă care poate crește „elastic”, însă doar până la capacitatea maximă a punctelor de import și în funcție de resursele disponibile.
„Asta înseamnă că nu contează ce scrie în statistici despre «stocuri» și pe ce loc ne găsim în Europa. Contează cât gaz se poate băga în sistem în fiecare zi, exact în orele grele. Și aici România are o vulnerabilitate structurală, debitul de gaz orar disponibil, nu sursele anuale. Odată cu apariția gerului în România (11 ianuarie 2026), Ungaria (furnizorii) și-a oprit tranzitul de gaze dinspre Turcia către Ungaria, via România – și a început să exporte în România gaze pe care le deținea în depozite, acțiune fără de care nu s-ar fi putut menține consumul de gaze din România și R. Moldova. Dependența de Ungaria este evidentă. Emoțională ca formulare, speculativă comercial, dar este realitatea care a asigurat (și singura care poate asigura) consumul de gaze din România și R. Moldova la nivelul cererii la temperaturi sub -12 C. Sintagma «suntem la mâna Ungariei» sună isteric. Dar are un sâmbure rece și exact, operațional, România poate ajunge dependentă de intrarea dinspre Ungaria ca supapă de echilibru”, menționează Dumitru Chisăliță.
În opinia sa, dacă intrarea din Bulgaria – Negru Vodă funcționează deja la 94% din capacitate, spațiul de manevră se reduce considerabil, în condițiile în care sursele de gaze pentru Europa de Sud-Est se concentrează pe această direcție.
„Când temperaturile se mențin negative în perioada următoare și consumul sare de un prag (aproximativ 57–58 milioane mc/zi România, la care se adaugă 5–6 milioane mc/zi tranzit de gaze către R. Moldova), sistemul are nevoie de încă o «poartă» care să poată livra debite suplimentare. Ungaria, în acest moment, devine direcția de import care poate face diferența. Asta nu e politică. Aceasta este infrastructura și acesta este fluxul fizic și comercial al gazelor. Depozitul de gaze este un rezervor cu robinet, dar, ca orice rezervor, pe măsură ce scoți din el, se golește. Aici e partea pe care publicul nu o înțelege, iar mulți o omit deliberat”, a explicat președintele AEI.
Potrivit acestuia, un depozit de gaze „nu funcționează ca o găleată din care torni oricând vrei, oricât”.
„Când nivelul gazelor din depozit scade, scade și capacitatea de extracție. Paradoxul sistemului este simplu și dur: exact când e mai frig și ai nevoie de maxim, depozitul îți dă tot mai puțin în fiecare zi. De aceea, dacă gerul persistă și consumul rămâne sus, România poate fi împinsă în situația în care importul nu mai e opțional sau «necesar pentru acoperirea unor vârfuri», ci devine obligatoriu, zilnic și continuu. Riscul major nu e că Ungaria «nu vrea». E că poate nu poate sau că dorește (furnizorii) un preț foarte mare. Aici e adevărul pe care nimeni nu vrea să-l spună public. Nimeni nu face caritate energetică în mijlocul iernii, în plin ger”, a subliniat Chisăliță.
Acesta atrage atenția că, în perioadele de ger, România gestionează simultan încălzirea populației, funcționarea CET-urilor și fluxuri regionale de tranzit al gazelor.
„Când trebuie să alimentezi simultan consumul intern ridicat și obligații de flux către R. Moldova, orice mic deficit de import se simte imediat. Și se simte nu în comunicare, ci în presiuni și în piață. România este presată iarna la vârf de consum, nu din lipsă de resurse, ci din lipsă de debite de gaze, iar în acest episod de ger dependența marginală decisivă este intrarea din Ungaria, cu risc de preț prohibitiv. În urmă cu doar o săptămână anticipam un astfel de scenariu (fără a prevedea că se va întâmpla atât de repede): «AEI susține necesitatea trecerii la o formă mai complexă decât a «independenței energetice» – «autonomia energetică»: nu autarhie și nu izolare, ci capacitatea de a acoperi consumul critic în vârf și în criză din resurse și infrastructuri real controlabile (producție, rețele, stocuri, flexibilitate). Practic, «securitatea» nu mai înseamnă «am de unde cumpăra», ci «pot funcționa dacă nu pot cumpăra»”, a adăugat Chisăliță.