Aprobarea unui nou zăcământ de gaze în apropierea faimoasei formaţiuni Twelve Apostles pune în pericol clima și oceanul
Publicat acum 2 ore si 21 minute
Într-o perioadă situată în urmă cu până la 10.000 de ani, populațiile indigene din Munții Anzi au început să cultive cartoful, o sursă importantă de amidon, vitamine, minerale și fibre.
Oamenii din trecut au făcut din acest tubercul o componentă centrală a dietei lor alimentare dar, tocmai din această cauză, au suferit transformări genetice adaptive ce pot fi observate și astăzi la descendenții din Peru, scrie Agerpres, care citează Reuters.
O nouă cercetare genomică a documentat modul în care acești descendenți - vorbitori ai limbii quechua din fostul mare Imperiu Incaș - au suferit mutații implicând o genă numită AMY1, cu rol în digestia amidonului. Este o funcție utilă pentru persoanele cu o dietă centrată pe cartofi.
Studiul a constatat că acești oameni dețin, în medie, 10 copii ale genei AMY1. Asta înseamnă cu două până la patru mai multe copii decât majoritatea oamenilor.
Nicio altă populație cunoscută la nivel global nu depășește acest număr.
Studiul a stabilit, de asemenea, că apariția acestor modificări genetice la acea populație a coincis cu apariția cultivării cartofului.
"Este un exemplu minunat al modului în care cultura modelează biologia", a declarat Omer Gokcumen, genetician specializat în evoluție și antropologie la Universitatea din Buffalo, unul dintre autorii principali ai studiului publicat în revista Nature Communications în această săptămână.
"Acest lucru subliniază importanța adaptării dietei în istoria evoluției umane", a spus, la rândul ei, Abigail Bigham, o altă autoare principală, specialistă în genetică antropologică la Universitatea California din Los Angeles.
Ce face gena AMY1
La nivel molecular, gena AMY1 controlează o enzimă numită amilază, care este prezentă în salivă și este responsabilă de descompunerea amidonului în cavitatea bucală, atunci când o persoană consumă alimente bogate în această substanță.
O persoană cu mai multe copii ale genei AMY1 poate produce mai multă amilază.
O doză mai mare de enzimă poate facilita un metabolism mai bun al dietelor bogate în amidon.
Amilaza poate fi implicată, de asemenea, în reglarea microbiomului, ansamblul natural de microbi al organismului, care se poate modifica odată cu schimbarea dietei.
Toleranța la lactoză este un alt exemplu de adaptare evolutivă determinată de alimentație, implicând o genă asociată cu o enzimă care descompune lactoza din lapte.
În cadrul noului studiu, cercetătorii au analizat date genomice provenind de la peste 3.700 de persoane din 85 de populații din America, Europa, Africa și Asia, inclusiv 81 de vorbitori nativi de limba quechua cu origini andine din Peru.
Cercetătorii au conchis, pe baza datelor colectate că, de-a lungul timpului, mecanismele evolutive au favorizat apariția unor copii suplimentare ale genei AMY1 la vechii locuitori din Anzi.
Vechii oameni din Anzi, cu mai multe copii ale genei, și-au transmis moștenirea generațiilor următoare
Pentru a se răspândi pe scară largă, o variantă genetică trebuie să ofere un anumit avantaj.
"Prin urmare, o ipoteză este că persoanele cu mai multe copii ale genei AMY1 ar fi putut procesa mai bine alimentele bogate în amidon, inclusiv cartofii", a explicat Luane Landau, doctorandă la Universitatea din Buffalo și coautoare principală a studiului.
"Persoanele care s-au născut cu un număr mai mare de copii ale genei AMY1 ar fi putut beneficia de acest avantaj în fața celor cu un număr mai mic, lăsând în urma lor mai mulți descendenți de-a lungul generațiilor. Asta ar putea explica motivul pentru care varianta genetică asociată cu un număr ridicat de copii ale genei AMY1 a devenit mai frecventă în populațiile andine de astăzi", a adăugat ea.
"Cartofii erau una dintre principalele surse de calorii în dieta andină antică", a punctat Kendra Scheer, doctorandă la Universitatea din Buffalo și coautoare principală a studiului.
Aflați în centrul alimentației incașe, tuberculii au fost introduși în Europa și în restul lumii după cucerirea Imperiului Inca de către spanioli în secolul al XVI-lea.
În piețele din zonele muntoase andine și din alte părți ale statului Peru, vorbitorii de limba quechua vând o mare varietate de cartofi, cu pulpa de diferite culori, inclusiv violet, albastru, roșu, auriu, alb și chiar negru.
"În Peru, există aproximativ 3.000 până la 4.000 de soiuri diferite de cartofi, însă majoritatea lumii are acces doar la câteva soiuri selectate. Prin urmare, există un întreg univers de tipuri diferite de cartofi prăjiți care ar putea fi create", a concluzionat Kendra Scheer.