Criza izbucnită la Ceuta, unde mii de oameni au trecut din Maroc pe teritoriul spaniol, a readus în prim-plan una dintre cele mai tensionate frontiere ale Uniunii Europene. Dincolo de imaginile cu oameni care au înotat până în exclavă sau au forțat gardul de la graniță, valul de plecări are cauze economice, politice și diplomatice. Poziția Ceutei, la doar câțiva kilometri de coasta Spaniei, o transformă într-una dintre cele mai accesibile porți de intrare din Africa spre Europa.
Ceuta este un oraș autonom spaniol situat pe coasta de nord a Africii, la granița cu Marocul și cu Marea Mediterană, la intrarea vestică în Strâmtoarea Gibraltar. Alături de teritoriul învecinat Melilla, este unul dintre puținele locuri în care Uniunea Europeană are o frontieră terestră cu Africa.
Orașul se întinde pe aproximativ 18,5 kilometri pătrați și are în jur de 85.000 de locuitori. Cei mai mulți sunt cetățeni spanioli, însă comunitatea este una mixtă, cu un număr important de persoane de origine marocană și berberă. Atât spaniola, cât și araba sunt vorbite pe scară largă.
Ceuta nu face parte din Maroc deoarece se află sub stăpânire spaniolă de secole, cu mult înainte de apariția statului marocan modern. Portugalia a cucerit orașul în 1415, iar în 1580 acesta a trecut sub controlul Spaniei. Ceuta a rămas teritoriu spaniol și după ce Marocul și-a câștigat independența, în 1956, scrie The Times.
Madridul susține că Ceuta și Melilla sunt părți integrante ale Spaniei, nu posesiuni coloniale, și invocă faptul că populația locală se identifică drept spaniolă. Marocul consideră, în schimb, că cele două orașe sunt rămășițe ale colonialismului și că ar trebui să-i fie restituite.
Ambele teritorii au fost cucerite de puteri creștine la sfârșitul Evului Mediu, în încercarea de a controla Strâmtoarea Gibraltar și rutele comerciale din Marea Mediterană. Ceuta și Melilla au rămas avanposturi spaniole în ciuda războaielor, tratatelor și schimbărilor de putere, în timp ce Marocul s-a consolidat în jurul lor.
Atunci când Franța și Spania au creat protectorate în Maroc, în secolul al XX-lea, Ceuta și Melilla au fost lăsate în afara acestora, deoarece erau deja considerate teritorii spaniole.
Ceuta se află foarte aproape de Spania continentală, la aproximativ 20-25 de kilometri de coasta sudică a țării. De cealaltă parte a gardului de frontieră se află mai multe orașe marocane. Această apropiere transformă enclava într-un punct firesc de trecere pentru oamenii care încearcă să ajungă în Uniunea Europeană.
Motivele pentru care oamenii încearcă să treacă din Maroc în Spania prin Ceuta sunt diferite. Mulți caută locuri de muncă, posibilități de studiu sau condiții economice mai bune decât cele de acasă. Alții fug de sărăcie, represiune politică sau instabilitate și văd Spania drept o poartă de intrare spre restul Europei.
Rețelele de trafic de migranți câștigă bani din organizarea traversărilor, iar unii dintre cei care ajung în Spania speră să-și poată legaliza ulterior situația sau să plece mai departe spre alte state ale Uniunii Europene.
Evenimentele din ultima săptămână au avut loc după o schimbare a regulilor. O decizie recentă a Curții Supreme din Spania a făcut mai dificilă returnarea imediată a migranților interceptați pe mare. Astfel, persoanele care ajung înot în Ceuta au șanse mai mari să intre în procedurile oficiale, în loc să fie trimise imediat înapoi.
Autoritățile locale susțin că această schimbare juridică, împreună cu vremea favorabilă din timpul verii și traversările organizate, a încurajat tot mai multe persoane să încerce să treacă granița.
Joi, în ziua sărbătorii naționale care marca 27 de ani de domnie absolută a regelui Mohammed, situația a explodat. Zeci de mii de oameni au trecut peste o frontieră practic prăbușită, depășindu-i prin numărul lor pe membrii Gărzii Civile spaniole.
În 2021, Marocul a părut să relaxeze controalele de la frontiera cu Ceuta, după ce Spania i-a permis lui Brahim Ghali, liderul Frontului Polisario, mișcarea care militează pentru independența Saharei Occidentale, să primească tratament medical într-un spital spaniol.
Ulterior, Spania și-a schimbat poziția diplomatică și a început să susțină ocupația marocană a Saharei Occidentale. Decizia a provocat o ruptură în relația cu Algeria, care sprijină lupta Frontului Polisario pentru crearea unui stat independent.
Având în vedere că Marocul a mai folosit migrația ca mijloc de presiune, există și teoria potrivit căreia amploarea și viteza traversărilor ar putea reprezenta un semnal transmis în mod deliberat de Rabat către Madrid, chiar dacă decizia Curții Supreme a fost factorul care a declanșat actuala criză.