Dacă îți lași pisica să umble pe afară, e posibil ca aceasta să vină acasă cu o surpriză mai puțin plăcută – o pasăre sau o rozătoare moartă, ținută în fălci. Pentru mulți stăpâni, acest comportament poate fi derutant. Motivul nu este lipsa hranei, ci are legătură cu istoria felinelor, scrie Live Science.
"Pisicile sunt prădători prin natura lor", a explicat Stephanie Liff, medic veterinar și director medical la Pure Paws Veterinary Care din New York City.
Deși pisicile au fost domesticite de peste 10.000 de ani, cele moderne și-au păstrat, în general, instinctul de a vâna. Cu alte cuvinte, au în continuare pofta de "vânătoare".
"Există mai multe ipoteze care încearcă să explice de ce pisicile își aduc prada acasă. Cea mai acceptată ipoteză este că acest comportament are o origine maternă. În sălbăticie, pisicile-mamă vânează și aduc hrana la cuib, pentru a-și hrăni puii și a-i învăța cum să vâneze. Astfel, în cazul pisicilor de companie, se crede că acestea își percep stăpânii drept <<pisici mai puțin eficiente>>", a spus Emmanuelle Baudry, ecologist urban la Universitatea Paris-Saclay.
"Asta nu înseamnă că pisica ta te insultă. Din contră, este, într-un fel, un compliment. Se simt în siguranță în casă și te consideră parte din familia lor", a spus Liff.
O altă teorie susține că pisicile preferă să mănânce prada în siguranța căminului, mai degrabă decât în aer liber. În acest caz, locuința ta este văzută ca un refugiu, un loc unde se pot bucura de "masa" lor în liniște, o pot ascunde sau o pot păstra în siguranță.
"Deși unele pisici vânează frecvent, altele o fac foarte rar. Această diferență a fost observată de mult timp și pare să depindă de trei factori principali: personalitatea pisicii, mediul în care trăiește și modul în care este gestionată de stăpân", a spus Baudry.
Un studiu publicat în 2023 în jurnalul Ecology and Evolution a analizat factorul personalității, iar rezultatele au arătat că pisicile dominante, agresive și foarte active, așa cum au fost descrise de stăpânii lor, aveau tendința de a aduce mai multă pradă acasă. În schimb, pisicile timide și afectuoase cu oamenii din jurul lor aduceau mai puțină.
Studiul, împreună cu alte cercetări, a concluzionat că frecvența vânătorii este influențată și de mediu și de cât timp petrece pisica afară. De exemplu, o pisică dintr-o zonă rurală are acces la o varietate mai mare de pradă decât o pisică urbană, ceea ce înseamnă că stăpânii de la oraș primesc, în general, mai puține "cadouri".
Se poate opri acest comportament?
Există câteva metode prin care poți reduce numărul de "cadouri" neplăcute aduse de pisica ta.
"Limitarea accesului la pradă poate ajuta la reducerea acestui comportament", a spus Liff. Asta înseamnă să îți ții pisica în casă sau să eviți instalarea hrănitoarelor pentru păsări în apropierea locuinței tale. Totuși, dorința naturală a unei pisici de a vâna trebuie canalizată în alt mod, prin jucării care pot fi urmărite, alergate și prinse.
Reducerea prăzii capturate de pisici este benefică și pentru natură. Pisicile domestice sunt printre cele mai mari amenințări pentru fauna sălbatică, omorând miliarde de păsări și mamifere anual, contribuind chiar la dispariția unor specii pe insule. Ținerea pisicilor în casă le protejează și pe ele. Prada poate transmite paraziți, rabie sau alte boli precum gripa aviară.
Așadar, data viitoare când pisica ta îți aduce un animal mort, amintește-ți că este vorba despre un instinct natural și, într-un fel, o formă de afecțiune. Dacă vrei să eviți astfel de surprize, cea mai sigură cale este să-i limitezi posibilitatea de a le aduce.
"Dacă nu vrei să vezi acest comportament, trebuie să le restricționezi accesul la situațiile în care îl pot manifesta", a concluzionat Liff.