Directorul executiv al companiei americane Chevron, Mike Wirth, a discutat cu oficiali de la Casa Albă la începutul săptămânii acesteia despre o problemă foarte presantă – cum se poate face în așa fel încât uriașa operațiune petrolieră a companiei din Kazahstan să nu devină victimă colaterală a războiului pe care Rusia îl poarte împotriva Ucrainei, relatează The Wall Street Journal.
Un recent atac cu drone al ucrainenilor a țintit patru petroliere încărcate cu petrol kazah, la Marea Neagră. Unul dintre ele era închiriat de Chevron și se afla în apropiere de portul Novorossisk.
Acest port al Rusiei rămâne un hub-cheie de export de țiței, aflându-se la capătul unui oleoduct deținut parțial de Chrevron și care „hrănește” 2% din cererea de petrol globală.
De când a avut loc acest atac, însă, încărcarea țițeiului pentru transport pe mare la această conductă a fost restricționată, iar Kazahstanul este acum forțat să-și reducă producția de petrol pentru că nu mai are spațiu de depozitare pentru el.
Chevron are o miză mare în regiune. Wirth, apropiații săi și alți lideri din industria petrolului au făcut recent un apel la Casa Albă, cerând administrației Trump să le apere interesele la Marea Neagră.
În urma discuțiilor, administrația Trump a făcut primul pas și a trimis un mesaj de avertisment Ucrainei – să se abțină de la a mai ataca vase care nu aparțin Rusiei în Marea Neagră.
„Administrația (Trump) vede Consorțiul Conductei Caspice (CPC) ca pe un element vital pentru aprovizionarea pieței europene cu energie kazahă, o alternativă la sursele rusești de energie”, a spus oficial citat de publicația americană.
Chevron deține acțiuni de 15% la CPC. Prin conductă este transportat țiței de la mai multe câmpuri petrolifere și gazifere din Kazahstan. El trece prin Rusia, ajungând la Novorossisk, la litoralul rusesc al Mării Negre.
Și mai important de atât, compania americană are o participație de 50% în cele mai productive câmpuri petrolifere kazahe – la Tengiz – responsabil pentru aproximtiv 12 procente din producția globală.
Chevron a făcut investiții mari în petrolul kazah
Chevron a cheltuit zeci de miliarde de dolari pentru a-și extinde operațiunile acolo în ultimii ani. Conducta și câmpurile petroliere sunt neavariate, însă reducerea prelungită a producției pune în pericol fluxul de bani al companiei în regiune.
Din acest motiv, administrația Trump este determinată să mențină „pompa” de petrol de la Chevron activă. Un alt motiv este războiul din Orient, care a dus la închiderea efectivă a celor două strâmtori esențiale din regiune – Ormuz și Bab el-Mandeb – și la explozia prețurilor la baril.
Este cunoscut și că Wirth și Trump se cunosc și întrețin o relație de amiciție. Wirth este un vorbitor capabil care are apariții TV dese. Trump este încântat de ele și este cunoscut că cei doi au mai discutat despre piețele de petrol și despre Venezuela.
De altfel, Chevron participă des la discuții cu oficiali guvenamentali, aceasta fiind abordarea sa de business, însă nu poate nici confirma și nici nu poate să facă comentarii cu privire la conținutul discuțiilor, a declarat, pentru WSJ, un purtător de cuvânt al companiei.
Chevron estimează că va obține șase miliarde de dolari din câmpul petrolier Tengiz, anul acesta, asumând un preț de 70 de dolari per baril.
Țițeiul Brent a fost deseori deasupra acestei ținte de preț. Recent, a pendulat în jurul sumei de 100 de dolari per baril. Vârful de anul acesta, în martie, a fost de 118 dolari.
Dacă Ucraina continuă atacurile și îi obligă pe kazahi să pună frână exporturilor, Chevron va fi nevoită cu siguranță să oprească sau să încetinească producția la Tengiz pentru că portul nu are capacitate de depozitare suficientă, spun analiștii.
Chevron a cheltuit în jur de 48 de miliarde de dolari pentru a extinde operațiunea de la Tengiz, parte a unui proiect care a fost finalizat anul trecut. Capacitatea sa de producție a de acolo a ajuns la aproximativ un milion de barili pe zi.
Proiectul s-a confruntat cu întârzieri de mai mulți ani și cu depășiri considerabile ale costurilor față de bugetul inițial, estimat la aproximativ 37 de miliarde de dolari.
Chevron și-a început activitatea în Kazahstan în 1993 și încearcă să obțină prelungirea contractului cu guvernul țării, ceea ce i-ar permite să continue exploatarea proiectului și după 2033.
Ucrainenii, îndemnați să evite atacarea intereselor americane
Tengizchevroil, sau TCO, compania mixtă care exploatează zăcământul petrolier Tengiz, a anunțat că urmărește situația operațiunilor de încărcare de la instalațiile CPC din Novorossiisk. Compania a precizat că producția de țiței și livrările sale către conductă „pot fi ajustate periodic, în funcție de condițiile operaționale”.
Exxon Mobil, cea mai mare companie petrolieră americană, deține 25% din TCO. Compania petrolieră națională a Kazahstanului, KazMunayGas, are o participație de 20%, iar compania rusă Lukoil deține 5%.
Prin conducta CPC sunt transportați zilnic aproximativ 1,4 milioane de barili de țiței, o mare parte ajungând pe piețele europene, în special în Spania.
Atacurile Ucrainei au făcut parte dintr-o campanie mai amplă de lovire a vastei infrastructuri energetice a Rusiei în ultimele săptămâni. Rusia a interzis exporturile de motorină pentru a proteja aprovizionarea pieței interne, după atacurile asupra rafinăriilor sale.
Având însă în vedere opoziția SUA față de atacarea petrolierelor care nu aparțin Rusiei în Marea Neagră, Ucraina se va orienta probabil către alte ținte, mai puțin sensibile din punct de vedere politic, pe măsură ce își continuă campania cu drone, a declarat Paul Cheng, analist recent pensionat care a urmărit industria petrolieră timp de mai multe decenii.
Ucraina are „o mulțime de ținte dintre care poate alege pentru a provoca pagube Rusiei”, a afirmat Cheng. „Este aceasta cea mai bună țintă pentru Ucraina din punct de vedere politic? Îți vei nemulțumi aliații care îți finanțează războiul”.
Piața petrolului se confruntă cu presiuni și pe alte fronturi. Militanții Houthi au atacat petroliere saudite în Marea Roșie și au amenințat că vor bloca traficul prin Strâmtoarea Bab el-Mandeb, unul dintre cele mai importante puncte de tranzit pentru petrol din lume.
Între timp, traficul petrolier prin Strâmtoarea Ormuz a încetinit din nou după reluarea campaniilor de bombardamente ale SUA și Iranului.
Țițeiul kazah este important pentru România
Petrolul kazah care este transportat de petroliere prin Mările Neagră și Azov ajunge și în România.
Consumul anual de țiței al României este de aproximativ zece milioane de tone, dar producția internă acoperă doar 2,9 milioane de tone, ceea ce înseamnă că aproximativ 70% din necesar provine din importuri. Principalele surse sunt Kazahstan, Azerbaidjan și Irak.
Petrolul de import kazah este esențial pentru România. Peste 80% din țițeiul de import este de origine kazahă. Acesta este vital pentru rafinăriile Petromidia și Petrobrazi.
Pentru Petromidia, țițeiul kazah este descărcat în portul Midia, operat chiar de Rompetrol, restul vine la Constanţa. Deși tranzitează conducte de pe teritoriul Rusiei către portul Novorosisk, acesta este certificat ca fiind non-rusesc și este exceptat de la sancțiuni.
În prezent, livările prin Novorosisk sunt în parte afectate, ca urmare a atacurilor ucrainene împotriva petrolierelor în Marea Azov.
Dumitru Chisăliță, expert în energie, a explicat pentru Antena3.ro că înlocuirea petrolului kazah cu țiței din alte surse ar fi dificilă și mult mai costisitoare, ceea ce ar putea prelungi criza carburanților și ar pune presiune pe prețurile de la pompă.
„O astfel de sistare a importurilor din Kazahstan lovește puternic România. Practic, principala sursă de țiței a României este Kazahstanul, adică aproape jumătate din ceea ce procesăm noi în România vine din această țară. Din acest punct de vedere, există pur și simplu o afectare foarte, foarte puternică în linia aceasta".
El a mai atras atenția că dependența României de petrolul kazah este cu atât mai importantă în cazul rafinăriei Petromidia, controlată de compania națională de petrol și gaze din Kazahstan.
„Rafinăria este controlată de compania deținută de statul kazah, ceea ce înseamnă că există o dependență liniară între o mare parte din țițeiul ce se procesează și rafinăria acestei companii. Orice situație prin care s-ar recurge la obținerea țițeiului din altă parte în momentul de față este foarte complicată, ținând seama că Kazahstanul livrează importante cantități de țiței în toată Europa și Strâmtoarea Ormuz este în momentul de față semiblocată".
Încercarea de a găsi rute alternative s-ar traduce prin costuri mult mai mari comparativ cu cele din prezent pentru țițeiul kazah:
„Măsurile pe care statul le poate lua sunt cumva legate de a încerca să sprijine diplomatic diversificarea surselor de aprovizionare și, cel mai important, e să nu se ia măsuri proaste, cum ar fi plafonarea prețului la combustibil. Când este criza aceasta mare de produse petroliere și combustibil, o astfel de situație ar alunga țițeiul care oricum e puțin și ar crea penurie în România.
Noi importăm din Azerbaidjan, din Norvegia, din Libia. Cumva, există resurse din Africa de Nord care ar putea fi atrase, din America de Sud ar exista anumite surse, dar la cu totul și cu totul alte prețuri și cu costuri suplimentare de transport, depozitare și diverse taxe pentru închirierea navelor", a precizat expertul.
Ce arată cifrele despre dependența României de petrolul kazah
Datele comerciale arată cât de important este petrolul kazah pentru România. În 2024, țara noastră a importat aproximativ 4,54 milioane de tone de țiței din Kazahstan, în valoare de circa 2,68 miliarde de dolari, potrivit datelor UN Comtrade. Kazahstanul a fost de departe principala sursă individuală de țiței pentru România.
La nivelul exporturilor kazahe, dependența de ruta CPC este și mai pronunțată. Sistemul Consorțiului Conductei Caspice a transportat în 2024 aproximativ 63 de milioane de tone de petrol, iar ruta asigură aproximativ 80% din exporturile de țiței ale Kazahstanului. Petrolul este transportat prin conductă până la terminalul de la Novorossiisk, de unde este încărcat pe petroliere pentru a ajunge pe piețele internaționale.
O întrerupere prelungită a exporturilor prin CPC ar pune presiune asupra pieței internaționale a petrolului, în condițiile în care sistemul transportă în mod obișnuit peste un milion de barili pe zi. Kazahstanul caută în prezent alternative pentru exporturi, însă posibilitățile sunt limitate de poziția geografică a țării și de capacitatea rutelor alternative.
Riscul este cu atât mai important pentru România cu cât Petromidia are un rol major în aprovizionarea pieței interne. Rafinăriile Petromidia și Vega au procesat împreună în 2025 aproximativ 6,3 milioane de tone de materii prime, dintre care în jur de 5,9 milioane de tone au fost procesate la Petromidia. Cea mai mare rafinărie din România a procesat un volum de aproximativ 5,3 milioane de tone de țiței și a produs aproape 4,8 milioane de tone de carburanți, dintre care 1,7 milioane de tone de benzină și 3,1 milioane de tone de motorină și combustibil pentru aviație.
Dependența de petrolul kazah este legată și de configurația tehnică a rafinăriei. Potrivit Rompetrol, Petromidia a beneficiat în 2025 de fluxuri stabile de țiței kazah, inclusiv sortimentele CPC și KEBCO, furnizate cu sprijinul companiei naționale de petrol și gaze din Kazahstan, KazMunayGas.
În cazul unei întreruperi prelungite a livrărilor prin CPC, găsirea unor surse alternative și a unor sortimente de țiței compatibile cu instalațiile rafinăriei ar putea presupune costuri suplimentare de transport și logistică. Riscul este cu atât mai important cu cât peste 60% din produsele obținute de Petromidia, Vega și divizia de petrochimie au fost direcționate în 2025 către piața internă, ceea ce face ca o perturbare majoră și prelungită a aprovizionării cu țiței să poată avea efecte asupra pieței românești de carburanți.