În urmă cu aproape zece ani, o echipă de arheologi care făcea săpături în necropola din delta Falero, la marginea Atenei, a descoperit o groapă comună impresionantă. În interior, așezate în trei rânduri ordonate, se aflau rămășițele a 79 de bărbați adulți, iar mulți dintre ei aveau încă la încheieturi cătușe de fier ruginite.
Totul indica o moarte violentă. Întrebarea care i-a urmărit ani întregi pe cercetători a fost însă alta: cine erau acești oameni?
De la momentul descoperirii, situl, cunoscut drept „Esplanada”, a devenit unul dintre marile mistere ale arheologiei clasice.
Mult timp, cea mai răspândită ipoteză a fost că bărbații erau prizonieri de război, mercenari sau invadatori străini care încercaseră să cucerească cetatea. Acum, cercetătorii spun că au aflat adevărul, potrivit National Geographic.
Secretul ascuns în smalțul dinților: amprenta stronțiului
Pentru a rezolva un mister vechi de peste două milenii, nu a fost suficientă analizarea oaselor. Cercetătorii au mers mai departe și au studiat compoziția chimică a dinților.
O echipă condusă de bioarheoloaga Julianne R. Stamer, de la Bioarchaeological Research Center al Arizona State University, a folosit analiza izotopilor de stronțiu, o tehnică utilizată tot mai des în cercetările criminalistice și arheologice.
Stronțiul este un element natural prezent în roci și sol, care ajunge în apa subterană și, de acolo, în lanțul alimentar. Pe măsură ce un om crește, acest element se fixează și în smalțul dentar.
Pentru că smalțul dinților se formează în copilărie și nu se regenerează ulterior, el funcționează ca un fel de „pașaport chimic”. Comparând amprenta de stronțiu din dinți cu geologia unei anumite regiuni, cercetătorii pot estima unde și-a petrecut o persoană primii ani de viață.
Echipa lui Stamer a analizat smalțul dentar de la 66 dintre bărbații înlănțuiți găsiți la Esplanada, dar și de la alți 97 de indivizi îngropați în aceeași necropolă din Falero. În total, au fost studiate 163 de probe.
Rezultatele, publicate în revista Journal of Archaeological Science: Reports, au contrazis ipoteza răspândită până atunci.
Nici invadatori, nici străini: inamicul era „de acasă”
Dacă acei oameni ar fi fost invadatori veniți din alte regiuni, izotopii ar fi trebuit să indice origini diferite.
În realitate, aproximativ 97% dintre bărbații înlănțuiți analizați, adică 64 din 66, aveau valori ale stronțiului compatibile cu o origine locală, din Attica, regiunea din jurul Atenei.
Din punct de vedere statistic, acești oameni nu se deosebeau de restul populației îngropate în necropola de la Falero.
Doar o mică parte din întreaga mostră de 163 de persoane, șapte indivizi, prezenta semne că și-ar fi petrecut copilăria în afara regiunii.
Concluzia cercetătorilor este că bărbații din groapa comună nu formau o armată străină. Erau localnici din Attica: vecini, cetățeni sau agricultori din zonă.
Tranziția violentă spre democrația ateniană
Descoperirea ridică o altă posibilitate: bărbații ar fi putut fi victimele unei epurări interne.
La sfârșitul secolului al VII-lea î.Hr., Atena nu era încă centrul democrației și al filozofiei cu care este asociată astăzi. Orașul traversa o perioadă tulbure, în care diferite facțiuni aristocratice se luptau pentru putere, iar statul începea să concentreze tot mai mult controlul asupra violenței și pedepselor.
Unii istorici cred că bărbații ar fi putut fi susținători ai politicianului și nobilului atenian Cylon, care a încercat în anul 632 î.Hr. o lovitură de stat eșuată pentru a deveni tiran al Atenei.
O altă ipoteză este că ar fi fost victimele legilor extrem de dure din perioada de dinaintea reformelor lui Solon, poet și legiuitor atenian, considerat unul dintre cei Șapte Înțelepți ai Greciei.
Indiferent de tabăra din care făceau parte, poziția ordonată a trupurilor și cătușele de fier arată că moartea lor nu pare să fi fost rezultatul haosului unei bătălii.
Totul indică mai degrabă o execuție publică, atent organizată, menită să transmită un mesaj foarte clar comunității locale.
