De ce torc pisicile? Cercetătorii cred că au găsit în sfârșit răspunsul

Pisicile torc atunci când sunt relaxate, cer atenție sau încearcă să liniștească o situație tensionată. Dar ce anume le face să toarcă? Cercetătorii din Japonia au studiat acest comportament și cred că au găsit răspunsul.

O echipă de la Universitatea Kyoto a analizat ADN-ul mai multor pisici domestice și s-a concentrat pe o genă numită „receptorul androgenic”.

Aceasta ar putea influența cât de des torc pisicile sau cât de mult miaună, scrie earth.com.

Pisicile cu o versiune scurtă a genei torceau mai mult decât cele cu una mai lungă. De asemenea, masculii cu gena „scurtă” erau mai comunicativi, mieunau mai des pentru a cere mâncare sau atenție. În schimb, femelele cu același tip de genă erau ceva mai agresive cu persoanele necunoscute.

Pisicile s-au schimbat odată cu domesticirea

Comparând pisicile domestice cu cele sălbatice, cercetătorii au observat că doar pisicile care trăiesc cu oamenii au dezvoltat aceste modificări genetice. Asta sugerează că, în timp, oamenii au favorizat pisicile mai blânde și mai liniștite, care s-au adaptat mai bine traiului în apropierea oamenilor.

Așadar, torsul nu e doar o expresie a stării de bine, ci poate fi influențat direct de gene și de felul în care pisicile au evoluat lângă noi.

Cum influențează rasa și genele felul în care torc pisicile

Cercetătorii au comparat pisicile domestice cu rudele lor sălbatice, cum ar fi pisica leopard și pisica pescar. Au descoperit că doar pisicile care trăiesc cu oamenii au o anumită secvență genetică mai lungă.

Această diferență pare să fi apărut în timpul domesticirii, când pisicile mai blânde sau mai puțin gălăgioase s-au adaptat mai bine vieții alături de oameni.

De-a lungul timpului, oamenii au ales, fără să-și dea seama, pisicile cu anumite trăsături, mai liniștite sau cu un anumit aspect, iar aceste alegeri au influențat modul în care s-a transmis ADN-ul lor.

Înțelegerea acestor factori genetici îi poate ajuta pe stăpâni și pe medicii veterinari să recunoască mai ușor nevoile unei pisici. De exemplu, o pisică ce nu miaună aproape deloc poate totuși să fie stresată sau să aibă un disconfort.

Genetica ar putea, de asemenea, să facă pisicile sălbatice să torcă

„Prin cercetarea noastră, sperăm să aprofundăm înțelegerea noastră asupra pisicilor și să contribuim la construirea unor relații mai fericite între pisici și oameni ”, a spus Okamoto, unul dintre cercetători.

Această perspectivă se extinde și la pisicile sălbatice.

Cu toate acestea, nicio genă nu spune întreaga poveste. Factori precum mediul, experiențele și personalitatea individuală contează încă foarte mult. Dar aceste descoperiri scot în evidență interacțiunea subtilă dintre ereditate și viața de zi cu zi a pisicilor.