Aurul a fost considerat în ultimii ani un activ strategic, achiziționat intens de numeroase bănci centrale, într-un climat de incertitudine economică și geopolitică. România a urmat însă o direcție diferită. Potrivit datelor publicate în luna martie, rezerva de aur a BNR a rămas constantă la 103,6 tone, nivel nemodificat de aproape două decenii. În schimb, Banca Centrală pare să acorde prioritate consolidării rezervelor valutare, care au crescut rapid, inclusiv cu aproximativ 2 miliarde de euro într-o singură lună.
Un indiciu important despre această strategie apare încă din 2013, când guvernatorul BNR, Mugur Isărescu, declara explicit că nu își dorește creșterea rezervei de aur. El afirma că nivelul de peste 100 de tone este “suficient”, adăugând chiar, într-o notă neobișnuită, că este “superstițios” și că, de fiecare dată când România a depășit acest prag, “a pățit ceva”.
Alte bănci centrale au accelerat puternic achizițiile de aur, într-o tendință fără precedent în ultimele decenii, așa cum arată datele publicate de Consiliul Mondial al Aurului. După un record de 1.082 de tone în 2022, acestea au continuat să cumpere masiv, adăugând încă 1.037 de tone în 2023, iar ritmul ridicat s-a menținut și în 2024–2025. Cererea totală de aur a depășit pentru prima dată pragul de 5.000 de tone în 2025, iar prețul a atins mai multe maxime istorice, ducând valoarea totală a pieței la un nivel record.
Potrivit Global Banking & Finance Review, aceste achiziții nu au fost izolate, ci larg răspândite. Mai exact, peste 30 de țări și-au majorat rezervele de aur, fapt ce reflectă o schimbare globală de strategie, în care băncile centrale își reevaluează structura rezervelor și rolul aurului în cadrul acestora.
Ce spun economiștii despre rezerva de aur a BNR
Mai mulți economiști consultați de Antena3.ro, au precizat că opțiunea României de a menține rezerva de aur la un nivel stabil și de a pune accent pe creșterea rezervelor valutare reflectă provocările și specificul economiei naționale. Ca economie emergentă, cu deficit de cont curent și dependență de finanțare externă, România are nevoie de lichiditate rapidă în valută pentru a gestiona plăți externe, stabilitatea cursului valutar și eventuale șocuri financiare.
Consultantul economic Adrian Negrescu a precizat pentru Antena3.ro că strategia BNR reflectă o abordare prudentă în fața riscurilor geopolitice actuale și a pericolului unei posibile noi crize economice:
“Eu cred că Mugur Isărescu se pregătesște în momentul de față pentru momentele grele care vor urma. Din această perspectivă, cash is king, lichiditatea este principala metodă prin care investitorii și inclusiv băncile centrale încearcă să se protejeze în fața provocărilor generate de criza din Orientul Mijlociu. Faptul că noi avem rezerve valutare în creștere e un lucru pozitiv care ajută, iată, inclusiv cursul de schimb în momentul de față pentru a face față provocărilor. BNR a cheltuit peste un miliard de euro în ultima lună pentru a ține cursul la un nivel stabil”.
Faptul că există o limitare a rezervei de aur denotă inclusiv temerile BNR în privința fluctuației cotației aurului la nivel internațional, a mai explicat Adrian Negrescu. Dacă la începutul lui 2026, aurul a atins maxime istorice de peste 5.600 USD/uncie, ulterior a intrat într-o corecție puternică, scăzând în martie sub 4.500 USD/uncie.
“Este normal să nu te apuci să cumperi aur atunci când prețurile sunt foarte sus. Probabil asta urmărește guvernatorul Mugur Isărescu, să mute achizițiile de aur într-un alt orizont de timp în care probabil prețurile se vor mai tempera”, a mai precizat Adrian Negrescu.
Rămâne România în urma altor țări?
Totuși, în contextul în care unele state, inclusiv Ungaria, își majorează rezervele de aur, apare întrebarea dacă România nu riscă să rămână în urmă față de țările care își consolidează activele de refugiu în condițiile incertitudinilor globale.
Potrivit lui Adrian Codîrlașu, președinte CFA România, menținerea constantă a rezervei de aur reflectă o strategie asumată a Băncii Naționale, și nu o lipsă de viziune în administrarea rezervelor: “Este vorba despre strategia BNR de a-și stabili ponderile diferitelor instrumente în care își păstrează rezerva țării. Fiecare bancă centrală își definește structura rezervelor în funcție de evaluarea propriilor riscuri”.
Există însă și opinii contrare în rândul specialiștilor. Economistul Cristian Păun susține că, din perspectivă monetară, aurul și-a pierdut în mare parte relevanța, nemaifiind o ancoră pentru politica monetară actuală. În opinia sa, multe bănci centrale evită să își majoreze rezervele de aur din cauza costurilor ridicate de securizare și depozitare.
“Pentru băncile centrale, această cantitate de aur devine mai degrabă o povară. Nu mai reprezintă niciun element de relevanță pentru câți bani tipăresc băncile centrale. Dimpotrivă, toate băncile centrale din lume vor să fugă de această legătură dintre cantitatea de bani de cantitatea de aur. Practic cei care sunt în fruntea acestor bănci centrale și care nu consideră valoarea aurului ca fiind relevantă monetar, evident că îl trec undeva la și altele”.
Relevanța aurului a scăzut pentru politica monetară
Practic, Cristian Păun consideră că actualul dezinteres față de aur reflectă ruperea legăturii istorice dintre politica monetară și metalul prețios, care este privit în prezent mai degrabă ca un activ costisitor decât ca un instrument monetar esențial.
“Cred că ar trebui totuși să avem în continuare această dimensionare a masei monetare în funcție de un etalon, aurul dovedindu-se cel mai bun etalon. Inițial el nu a fost un etalon, ci chiar ban multă vreme, până acum mai bine de un secol când am descoperit banii fiat, am descoperit posibilitatea de a multiplica banii cu costuri minime în cantități infinite, fără a evidenția și problemele pe care le avem din motivul ăsta: inflație, expandarea deficitelor bugetare, bazate pe o creație monetară și o expansiune a creditului, ș.a”.
Cum au evoluat rezervele de aur ale BNR
Rezervele de aur ale BNR au evoluat de-a lungul timpului în funcție de evenimente istorice și decizii economice. Totodată, evoluția lor reflectă și schimbările sistemului monetar internațional de după abandonarea standardului aur în urma Bretton Woods, decis de Richard Nixon. În noul context global, de după 1971, aurul și-a pierdut rolul central în susținerea monedelor, devenind mai degrabă o rezervă strategică.
La sfârșitul secolului al XIX-lea, România avea sub 15 tone de aur, iar rezerva a crescut constant până la un maxim de aproape 140 de tone în 1940. Un moment critic a fost perioada Primului Război Mondial, când tezaurul a fost trimis în Rusia, iar rezerva a scăzut drastic, dar și-a revenit ulterior.
După al Doilea Război Mondial lipsesc date timp de câteva decenii, însă din 1973 rezerva a crescut din nou până la 119 tone în 1985. A urmat o scădere puternică în anii ’80, când o parte din aur a fost vândută pentru plata datoriei externe, dar spre 1989 rezerva a revenit la aproximativ 68 de tone.
După 1990, rezerva a crescut până la circa 103-105 tone și s-a menținut stabilă până în prezent, România având astăzi aproximativ 103,6 tone de aur.