Google lansează primul satelit care răspunde la întrebări AI din spațiu. E cât un frigider și funcționează cu energie solară

Google face primul pas concret spre un proiect care, până de curând, părea desprins din science-fiction: centre de date care funcționează în spațiu, alimentate direct de la soare. Joi, 1 octombrie, compania lansează un satelit experimental capabil să proceseze întrebări simple adresate inteligenței artificiale chiar de pe orbită, scrie The New York Times.

Satelitul, de mărimea unui frigider, a primit numele MVP și va pleca de la baza militară Vandenberg din California, la bordul unei rachete Falcon 9 construite de SpaceX. Este prima misiune de acest tip realizată de o mare companie de tehnologie și face parte dintr-un proiect intern numit Suncatcher, adică „prinzătorul de soare”.

De ce ar vrea cineva un centru de date în spațiu

Un centru de date este, pe scurt, o clădire uriașă plină de calculatoare care lucrează non-stop, iar acolo „trăiesc” de fapt aplicațiile de inteligență artificială pe care le folosim zilnic.

Problema este că aceste clădiri consumă cantități enorme de electricitate, iar pe măsură ce AI-ul devine tot mai folosit, consumul crește într-un ritm pe care rețelele electrice îl suportă tot mai greu.

Pe lângă asta, comunitățile locale se opun tot mai des construirii unor astfel de centre lângă casele lor, din cauza zgomotului, a consumului de apă și a presiunii pe rețeaua de energie. În spațiu, în schimb, soarele strălucește aproape permanent, fără nori și fără noapte în sensul obișnuit, ceea ce face ideea foarte tentantă pentru companiile de tehnologie.

De aceea, nume precum Elon Musk, Jeff Bezos sau Sam Altman și-au exprimat deja susținerea pentru centrele de date orbitale. Rămân însă obstacole serioase, mai ales radiațiile din spațiu, care pot deteriora electronicele, și costurile foarte mari ale trimiterii echipamentelor dincolo de atmosferă.

Cât poate face, de fapt, acest satelit

MVP nu este un centru de date propriu-zis, ci doar un prototip, un soi de test care să arate dacă ideea poate funcționa. La bord se află patru cipuri create de Google special pentru inteligența artificială, iar puterea lor de calcul adunată este echivalentă cu cea a unui singur server dintr-un centru de date obișnuit.

Panourile solare ale satelitului produc aproximativ un kilowatt de energie, adică aproximativ cât consumă un uscător de păr atunci când îl pornești acasă. Este puțin, dar suficient pentru ca Google să vadă cum se comportă echipamentele în condițiile dure din spațiu.

Satelitul va răspunde la întrebări simple adresate lui Gemini, asistentul de inteligență artificială al Google, și va funcționa activ timp de un an. Va rămâne pe orbită până la șase ani, după care gravitația îl va trage treptat spre Pământ, iar la reintrarea în atmosferă va arde complet.

Chiar și oamenii din Google spun că nu se așteaptă la rezultate spectaculoase prea curând.

„Nu ne așteptăm, ca să fiu perfect sincer, să avem ceva util și funcțional în următorii câțiva ani”, a declarat James Manyika, vicepreședinte senior pentru cercetare la Google.

El a comparat proiectul cu primele încercări ale companiei de a construi mașini care se conduc singure, un domeniu în care rezultatele au apărut abia după mulți ani de muncă: „Vă amintiți cum Google a făcut cercetare vreo 15 ani până să apară ceva? Cred că și asta va arăta la fel”.

Și specialiștii din afara companiei sunt prudenți. Brandon Lucia, profesor de inginerie la Universitatea Carnegie Mellon, explică faptul că trecerea de la un singur satelit la o rețea întreagă, care să funcționeze ca un centru de date adevărat, va cere ani de muncă și investiții uriașe.

„Dacă faci asta la scară mare, apar probleme inginerești suplimentare. Sunt ape neexplorate”, a declarat el.

O idee din copilărie, testată într-un laborator nuclear

Proiectul a pornit de la Blaise Aguera y Arcas, vicepreședinte Google și cercetător în domeniul inteligenței artificiale. În urmă cu aproximativ trei ani, a participat la o întâlnire despre consumul tot mai mare de energie al sistemelor AI și a plecat de acolo convins că singura soluție pe termen lung este mutarea centrelor de date în spațiu, unde energia solară este practic nelimitată.

Ideea „mi-a stat în minte de când eram copil”, spune el.

Superiorul său, James Manyika, era convins că planul nu va funcționa, dar a acceptat să finanțeze câteva teste care să arate dacă cipurile pot rezista în spațiu.

Așa că, în februarie 2025, Google a dus cipurile într-un laborator nuclear din California, unde au fost bombardate, cu ajutorul unui accelerator de particule, cu o doză de radiații echivalentă cu cea pe care ar primi-o în cinci ani petrecuți în spațiu.

Riscul principal era ca radiațiile să provoace erori în funcționarea cipurilor. Calculatoarele lucrează cu un cod format doar din cifrele 0 și 1, iar o particulă care lovește circuitul poate transforma la întâmplare un 0 în 1 sau invers, ceea ce poate strica un calcul întreg. Rezultatele au fost însă încurajatoare, pentru că, în cele mai multe cazuri, o simplă repornire a cipurilor corecta aceste greșeli.

În mai 2025, proiectul a fost prezentat directorului general al Google, Sundar Pichai. La întâlnire a apărut, spre surprinderea echipei, și cofondatorul companiei, Sergey Brin, iar cei doi au aprobat rapid planul.

„OK, deci asta e o idee bună. Hai să vorbim despre cum o facem”, ar fi spus Brin, potrivit lui Aguera y Arcas.

Cea mai grea problemă: cum răcești un calculator în spațiu

Google nu a spus câți bani investește în proiect, dar estimează că, pe la jumătatea anilor 2030, un centru de date pe orbită va ajunge să coste cam cât unul construit pe Pământ, pe măsură ce lansările în spațiu devin tot mai ieftine.

Satelitul a fost realizat împreună cu Planet Labs, o companie care face imagini din satelit și în care Google a investit. Inițial, lansarea era programată pentru 2027, însă Google a vrut să ajungă pe orbită încă de anul acesta și a acceptat riscuri mai mari pentru a câștiga timp. Astfel, în loc să construiască un satelit de la zero, a montat cipurile într-unul deja existent.

Cea mai mare dificultate a fost răcirea. Orice calculator se încălzește atunci când lucrează, iar pe Pământ căldura este eliminată cu ajutorul ventilatoarelor. În spațiu însă nu există aer, așa că ventilatoarele nu au ce să miște și devin inutile.

Soluția găsită de Google seamănă cu un sandviș de materiale care conduc foarte bine căldura. Cipurile sunt acoperite cu un strat de pastă specială, apoi cu straturi de aluminiu și cupru, care preiau căldura și o transportă spre un panou radiant, iar acesta o eliberează în spațiu.

Chiar și așa, cipurile pot funcționa doar aproximativ 15 minute la rând, după care trebuie oprite ca să se răcească. În acest interval, ele pot procesa întrebări scurte pentru Gemini.

Ce urmează

Google are deja planuri mult mai mari. Anul viitor vrea să lanseze încă doi sateliți, iar pe termen lung lucrează la flote de peste 80 de sateliți care să zboare foarte aproape unul de altul și să comunice între ei, funcționând împreună ca un centru de date. Compania discută chiar și despre un satelit construit la comandă, lung cât un teren de fotbal.

Travis Beals, care coordonează proiectul, spune că eșecurile de pe parcurs nu sunt doar posibile, ci chiar necesare.

„Dacă, peste cinci ani, tot ce am făcut a funcționat perfect, înseamnă probabil că nu ne-am asumat destule riscuri și nu am învățat cât am fi putut”, a spus el. „Dacă vom avea cu adevărat succes pe termen lung, totul va deveni în cele din urmă plictisitor, iar oamenii nici nu se vor gândi că întrebarea lor pentru Gemini ar putea primi răspuns din spațiu”.