Un bărbat plecat de-acasă la cumpărături și-a găsit locuința complet distrusă de buldozer când s-a întors
Publicat acum 1 ora si 56 minute
Constructorii de drumuri din sudul Africii s-au confruntat mult timp cu o problemă dificilă. Regiunea extinsă a Kalahari nu dispune de piatra spartă și pietrișul de calitate folosite în mod obișnuit pentru fundația drumurilor, iar transportul acestor materiale pe sute de kilometri poate consuma o mare parte din bugetul unui proiect.
Regiunea are însă cantități abundente de nisip fin, deschis la culoare, considerat adesea prea instabil pentru a susține traficul greu. În 1962, inginerii din Africa de Sud au decis să testeze această presupunere pe un drum real. După mai bine de șase decenii, experimentul rămâne un argument puternic în favoarea utilizării resurselor locale, potrivit Times of India.
Experimentul se află pe drumul R700, între Hoopstad și Bultfontein. Au fost construite mai multe sectoare experimentale de fundație folosind un nisip cu granulație fină, de tip Kalahari. Unele sectoare au fost tratate cu ciment, lignosulfonat, gudron sau bitum, în timp ce un sector a fost lăsat cu nisip simplu, fără tratament.
În paralel, sectoarele de control au fost construite folosind piatră spartă sortată, alegerea obișnuită pentru astfel de lucrări.
În raportul său final, cercetătorul AFCAP F. Netterberg a scris că, până în iunie 2017, la 55 de ani de la deschiderea drumului, toate sectoarele continuau să suporte traficul. Niciunul nu fusese reabilitat și niciunul nu părea să fi prezentat vreodată o cedare structurală.
De ce merita testat nisipul
Nisipul din apropierea localității Hoopstad este de tip Kalahari și este eolian, ceea ce înseamnă că a fost depus de vânt de-a lungul a mii de ani. De asemenea, nu este plastic, astfel că nu se comportă precum argila și nu devine lipicios sau moale atunci când se udă.
Aceste caracteristici îl făceau un candidat logic pentru experiment, însă în 1962 nimeni nu putea spune cu certitudine cum avea să se comporte după ani de trafic rutier, expunere la soare și ploi.
Tocmai de aceea experimentul a fost conceput în acest mod. Cimentul, gudronul, bitumul și lignosulfonatul, un produs secundar al industriei hârtiei, au fost testate ca stabilizatori pentru a vedea dacă puteau îmbunătăți performanța nisipului.
Însă cea mai revelatoare porțiune a fost și cea mai simplă. Un sector de 90 de metri de nisip netratat a fost folosit ca strat de fundație, fără să i se adauge absolut nimic.
Scopul era să răspundă unei întrebări directe: poate nisipul, de unul singur, să îndeplinească această funcție?
Performanța sa a fost apoi comparată cu cea a sectoarelor adiacente, stabilizate cu ciment, și cu cea a sectoarelor construite din piatră spartă.
Ce a arătat traficul
Inginerii rutieri măsoară uzura folosind sarcini standard pe osie, care transformă combinația de vehicule — inclusiv autobuze și camioane grele - într-un număr echivalent de treceri ale unei singure osii de referință.
Până în iunie 2017, potrivit raportului lui Netterberg, drumul suportase aproximativ 1,5 milioane de sarcini standard pe osie pentru fiecare bandă, iar toate sectoarele erau încă în exploatare.
Există însă și anumite limite ale datelor: informațiile privind traficul și performanța drumului din primele decenii sunt incomplete.
Alte experimente au indicat rezultate similare. Cercetătorii au comparat nisipul fin roșu netratat, nisipul stabilizat cu emulsie bituminoasă și pietrișul standard pe drumul dintre Serowe și Orapa, în Botswana, construit în 1989.
După 19 ani, două reetanșări ale suprafeței și fără lucrări de plombare, toate sectoarele cu nisip și pietriș se aflau într-o stare de la excelentă la foarte bună.
Când au sens drumurile construite pe bază de nisip
Asta nu înseamnă că autostrăzile ar trebui construite peste dune de nisip. Traficul de pe drumurile Hoopstad și Orapa este redus, iar cercetătorii spun că rezultatele se aplică drumurilor asfaltate cu trafic redus.
Există și anumite condiții. Stratul de etanșare de la suprafață trebuie să fie suficient de lat pentru a face față traficului, iar lucrările de construcție și asfaltare trebuie executate cu foarte mare atenție, deoarece nisipul nu iartă scurtăturile sau greșelile de execuție.
Alte cercetări din regiune susțin o perspectivă prudent optimistă. Pe ruta dintre Kanye și Jwaneng, în Botswana, un experiment separat a urmărit timp de 13 ani fundații din nisip, asfalt și calcar localizat, cunoscut sub numele de calcrete.
Rezultatele au arătat că ambele tipuri de fundație puteau rămâne funcționale pentru cel puțin 1 milion de sarcini standard pe osie, în ciuda unor probleme de execuție în anumite sectoare.
Un drum etanșat, utilizabil în orice condiții meteorologice și construit în principal din nisip local poate costa mult mai puțin decât unul realizat cu piatră adusă de la distanță.
Experimentul de la Hoopstad sugerează că astfel de drumuri pot rezista chiar și generații întregi, folosind materiale găsite chiar lângă șosea.
Este un argument bun pentru ca inginerii să verifice mai întâi resursele disponibile în teren înainte de a comanda pietriș și piatră de la sute de kilometri distanță.