Ceea ce odinioară părea a fi un deșeu a devenit un instrument puternic pentru refacerea vieții marine de-a lungul coastei Golfului Mexic din Florida. Între 2007 și 2024, statul a aruncat în Golful Mexic peste 500.000 de tone de cochilii reciclate de stridii și scoici, ca parte a unui efort pe termen lung de refacere a recifelor de stridii și a habitatelor de coastă afectate. În loc să provină direct din ocean, cochiliile au fost colectate de la restaurante cu specific pescăresc și fabrici de procesare.
În loc să ajungă la gropile de gunoi, cochiliile au fost amplasate în zone unde recifele naturale de stridii dispăruseră treptat de-a lungul anilor.
La început, proiectul a atras critici, unii întrebându-se dacă nu reprezenta, de fapt, o formă de aruncare a deșeurilor în ocean. În primele etape, existau puține dovezi vizibile că metoda funcționa, iar chiar și cercetătorii erau nesiguri dacă inițiativa va avea succes.
Însă, sub suprafața apei, procese ecologice esențiale începuseră deja, potrivit publicației AS.
Un proiect pe care mulți l-au considerat o simplă aruncare de deșeuri în ocean
Odată ce cochiliile au fost așezate sub apă, bacteriile le-au colonizat rapid suprafețele, formând un strat subțire cunoscut sub numele de biofilm. Acesta reprezintă una dintre primele componente ale unui ecosistem marin sănătos, deoarece creează condițiile necesare pentru ca alte organisme să se fixeze, să se stabilească și să crească.
Pe măsură ce cochiliile s-au descompus lent, ele au eliberat calciu în apa din jur, formând mici zone cu o compoziție chimică diferită. Aceste schimbări subtile au contribuit la apariția condițiilor necesare pentru o gamă largă de organisme marine care depind de ele pentru a supraviețui.
Cum au apărut noi recife de stridii
Stridiile au nevoie, de asemenea, de suprafețe dure pe care exemplarele tinere, cunoscute sub denumirea de „spat” (larve de stridii fixate), se pot atașa și pot crește.
Pe măsură ce numeroase recife naturale au dispărut în timp, o mare parte a fundului marin a devenit moale și nisipoasă, ceea ce a făcut dificilă dezvoltarea unor noi colonii de stridii. Cochiliile reciclate au oferit fundația lipsă, permițând formarea unor noi recife de stridii.
Procesul de restaurare a durat aproape două decenii, dar a dus la o revenire semnificativă a populațiilor de stridii. Acest lucru a contribuit, la rândul său, la îmbunătățirea calității apei, deoarece stridiile filtrează în mod natural apa de mare.
Cercetătorii au asociat, de asemenea, recifele restaurate cu reducerea înfloririlor algale nocive și cu ape mai curate, care susțin o varietate mai mare de plante și animale marine.