Antena 3 CNN › Life › Travel › În 2022, doi pensionari s-au mutat din SUA pe o insulă pe care o văzuseră doar pe YouTube. După un an „ca-n vis”, totul s-a schimbat

În 2022, doi pensionari s-au mutat din SUA pe o insulă pe care o văzuseră doar pe YouTube. După un an „ca-n vis”, totul s-a schimbat

Mia Lungu
9 minute de citit Publicat la 14:10 20 Noi 2026 Modificat la 14:10 20 Noi 2026
Insula São Miguel, cea mai mare din arhipelagul portughez Azore, în Oceanul Atlantic. Sursa foto: Getty Images

Când Pamela Gregan a decis să-și lase în urmă viața din Arizona și să se mute pe o insulă vulcanică din mijlocul Atlanticului, nu vizitase niciodată locul în care urma să înceapă o nouă viață. Își făcuse însă temele într-un mod mai puțin obișnuit: urmărise ore întregi videoclipuri pe YouTube.

„Nu am venit niciodată aici în vizită. Pur și simplu am făcut saltul fără să vedem locul înainte. Asta a fost nebunia”, a povestit femeia, pentru CNN.

Aproape cinci ani mai târziu, Pamela locuiește pe insula São Miguel, cea mai mare din arhipelagul portughez Azore, în mijlocul Oceanului Atlantic. La 67 de ani, fostul pastor american trăiește într-o casă modernă, cu vedere spre ocean, în localitatea Água d’Alto.

Între timp, viața ei s-a schimbat radical. După ce și-a pierdut soțul și mama într-un interval de mai puțin de un an, Pamela a fost nevoită să-și reconstruiască existența de la zero. A descoperit însă că poate fi fericită și singură, într-un loc pe care, cu doar câțiva ani în urmă, îl cunoștea doar din imaginile de pe internet.

„Am ajuns să fiu singură pentru prima dată în viața mea și să-mi placă acest lucru”, spune ea.

Visul inițial era să se mute în Italia

Povestea mutării în Portugalia a început cu dorința Pamelei de a face o schimbare majoră înainte de pensionare.

Femeia suferă de imunodeficiență comună variabilă (CVID), o afecțiune care determină un nivel scăzut de anticorpi protectori în sânge. Pe măsură ce se apropia de vârsta pensionării, era tot mai preocupată de costurile tratamentului și ale medicamentelor în Statele Unite.

Inițial, avea un alt plan: voia să se mute în Italia, unde își dorea să studieze pictura. A petrecut un an cercetând posibilitățile, învățând limba și pregătindu-se pentru această schimbare.

Soțul ei, însă, nu a fost la fel de încântat de destinație.

„Mi-a spus: «Sunt diabetic. Nu pot să mănânc paste și urăsc usturoiul. De ce naiba m-ai duce în Italia?»”, își amintește Pamela.

Planurile s-au schimbat după ce cei doi au primit încurajări de la niște prieteni care locuiau în Portugalia continentală.

Apoi, ideea mutării a început să capete o altă dimensiune. Fiica Pamelei a anunțat că vrea să li se alăture, după un incident armat produs în apropierea locului său de muncă din Statele Unite, în urma căruia a scăpat la limită.

„Climatul politic devenise insuportabil, iar ea nu mai voia să-și crească fiica acolo”, povestește Pamela.

Nici mama ei, care avea atunci 88 de ani, nu a vrut să rămână în urmă. Și-a exprimat dorința de a participa la această aventură.

Astfel, ceea ce trebuia să fie o mutare în doi s-a transformat într-un proiect de familie, la care urmau să participe patru generații de femei și soțul Pamelei.

Au ales Azorele după ce au văzut un videoclip pe YouTube

După ce au analizat mai multe variante, Pamela și familia ei au început să caute o destinație în care să poată locui împreună.

Au aflat că ar putea obține viza portugheză D7, destinată persoanelor care îndeplinesc anumite condiții privind veniturile pasive și care doresc să locuiască în Portugalia.

În timpul documentării, Pamela a descoperit întâmplător un videoclip despre Azore, un arhipelag portughez format din nouă insule vulcanice, aflat în mijlocul Atlanticului.

Imaginile au cucerit-o imediat.A fost fascinată de peisajele spectaculoase, de ocean și de natura insulelor. Deși nici ea, nici soțul și nici mama ei nu vizitaseră vreodată locul, decizia a venit surprinzător de repede.

Pamela glumește că nu era deloc intimidată de ideea de a se muta într-un loc necunoscut. Se mutase de multe ori de-a lungul vieții și privea totul ca pe o nouă aventură.

Spunea chiar că va avea de decorat „încă o baie”.

Când a început să caute o locuință suficient de mare pentru întreaga familie, a luat legătura cu o familie locală care le-a oferit spre închiriere o quinta, o proprietate tradițională portugheză.

Casa era perfectă pentru cei cinci membri ai familiei.

40.000 de dolari, cheltuielile cu mutarea

Mama Pamelei și-a vândut locuința, iar ceilalți au organizat o vânzare a majorității bunurilor pe care le aveau. Au pus laolaltă economiile pentru a acoperi cheltuielile mutării.

Costul total, inclusiv transportul câinelui familiei, s-a ridicat la aproximativ 40.000 de dolari.

Fiica Pamelei a devenit îngrijitoarea principală a bunicii sale, ceea ce a ajutat familia să depășească și un obstacol financiar important.

În februarie 2022, Pamela a plecat din Tucson, Arizona, spre Azore, împreună cu mama, fiica și nepoata sa. Soțul a rămas temporar în Statele Unite pentru a-și rezolva pensionarea și urma să li se alăture ulterior.

„Am aterizat pe São Miguel, patru generații de femei, cu un scaun cu rotile, un cadru de mers, peste o duzină de bagaje și un violoncel”, povestește ea.

Soțul și câinele familiei au ajuns în Portugalia în octombrie 2022.

O viață nouă, printre localnici, pe o insulă din Atlantic

Primele luni pe São Miguel au fost, după cum își amintește Pamela, extraordinare.

Familia locuia într-o proprietate mare, împrejmuită, în localitatea Vila Franca do Campo. Aveau la dispoziție inclusiv un teren pentru activități sportive și o grădină de legume.

„Nu vreau să spun că era ca și cum am fi trăit într-un vis. Dar chiar așa era”, mărturisește femeia.

Fără să aibă inițial o mașină, Pamela își lua căruciorul de cumpărături și explora străzile din apropiere. Descoperea magazinele, cunoștea oamenii și încerca să se integreze în comunitate.

Deși Azorele atrag numeroși străini, nu și-a dorit să trăiască izolată într-un cerc de expați vorbitori de engleză.

„Nu voiam să trăiesc doar la suprafață. Voiam să fac parte din comunitate, nu doar să plutesc pe aici și să vorbesc exclusiv cu oameni care știu engleză”, explică Pamela.

Ea și soțul ei aveau avantajul de a fi pensionari și nu trebuiau să-și facă griji în privința unui loc de muncă. Au putut să se acomodeze în ritmul lor, deși adaptarea la stilul de viață portughez a presupus și o schimbare de mentalitate.

Pamela spune că i-a luat ceva timp să învețe să nu se mai grăbească.

„Viața este pur și simplu mai lentă, savurată și nu este considerată un lucru de la sine înțeles”, spune ea.

A fost impresionată de apropierea dintre oameni și de importanța familiei în cultura locală.

Totuși, nu toate diferențele culturale i-au fost ușor de acceptat. O deranja felul în care unele animale erau ținute în lanț, în special câinii și taurii. Din acest motiv, a ajuns să adopte doi câini salvați, Tonks și Pixie.

În paralel, familia participa la carnavaluri, sărbători locale și petreceri tradiționale. Își făcuse prieteni și începea să simtă că aparține acelui loc.

Dar Pamela știa că timpul petrecut împreună cu cei dragi era prețios. Soțul ei se confrunta cu insuficiență hepatică, iar starea de sănătate i se deteriorase încă înainte de mutare. Mama sa era deja foarte în vârstă.

În mai puțin de un an, și-a pierdut soțul și mama

În ianuarie 2024, soțul Pamelei, Bentley, a murit. Femeia spune că familia știa că acest moment avea să vină și încercase să se pregătească pentru el.

În ultimele luni, nepoata sa petrecea mult timp alături de bunic, uitându-se împreună la filme Disney, în timp ce acesta era imobilizat la pat.

„Era de așteptat și ne-am pregătit pentru asta”, povestește Pamela. „Starea lui s-a deteriorat foarte repede, dar i-am fost alături la fiecare pas.”

Durerea nu avea însă să se oprească aici. În noiembrie 2024, mama ei, Helen, a murit în spital.

Pamela nu a putut să o însoțească la unitatea medicală în ziua internării, din cauza propriilor probleme de sănătate. Înainte de despărțire, i-a spus că se vor revedea a doua zi.

Răspunsul mamei a rămas întipărit în memoria ei.

„Mi-a spus: «Nu, cred că mi-a venit vremea. Nu cred că mă voi mai întoarce acasă. Te iubesc. Este în regulă». Asta era mama mea”, își amintește Pamela.

Femeile din familie își spuneau în glumă „fetele nebune” („crazy girls”), iar mutarea în Azore fusese, după cum spune Pamela, ultima mare aventură a mamei sale.

„I-a plăcut enorm aici. Am adunat ani întregi de amintiri alături de mama mea... I-am oferit patru ani în care a trăit ceva cu adevărat special.”

Pentru Pamela, faptul că mama ei a putut să trăiască această experiență alături de familie a însemnat enorm.

După pierderea celor doi oameni importanți din viața sa, familia a rămas o vreme în aceeași proprietate din Vila Franca do Campo. Aveau nevoie de timp pentru a procesa durerea și pentru a se obișnui cu noua realitate.

Ulterior, au decis să meargă pe drumuri separate și să se mute.

Fiica ei și-a întemeiat o familie în Portugalia. Pamela și-a cumpărat liniștea

În timp ce Pamela a ales să rămână pe São Miguel, fiica ei și-a continuat viața acolo.

S-a căsătorit cu un portughez pe care mama sa îl descrie drept un om minunat. Cei doi locuiesc în apropiere și au devenit recent părinții unui băiețel. Nepoata Pamelei locuiește, de asemenea, aproape de ea.

În septembrie 2025, Pamela s-a mutat într-o casă nouă, cu vedere spre ocean.

O descrie cu umor ca fiind un loc în care trăiește „ca un om foarte răsfățat pe insulă”.

Astăzi, se întreține din pensia de asigurări sociale primită din Statele Unite, dar își completează veniturile prin activitățile artistice.

Realizează lucrări textile, artă din materiale reciclate și picturi în acuarelă. În plus, predă cursuri de artă la centrul cultural local.

Pentru ea, mutarea în Portugalia a însemnat și posibilitatea de a avea acces la un stil de viață pe care veniturile sale nu i l-ar fi permis în America, mai ales în condițiile problemelor medicale de care suferă.

„Nu aș fi putut trăi cu același venit în Statele Unite, nici pe departe, având în vedere situația mea medicală. Și sunt extrem de recunoscătoare”, spune Pamela.

Este însă conștientă că experiența ei nu reflectă neapărat realitatea tuturor celor care locuiesc în Azore.

Femeia atrage atenția asupra diferențelor economice dintre localnici și străinii care se mută pe insule, mulți dintre aceștia având venituri mai mari.

„Trebuie să apreciezi și dificultățile oamenilor alături de care trăiești”, spune ea.

Încă învață portugheza și nu se gândește să se întoarcă în America

Deși locuiește de aproape cinci ani în Portugalia, Pamela recunoaște că limba portugheză îi dă încă bătăi de cap. Cu autoironie, spune că vorbește „ca un copil mic și amețit”.

„Voi ajunge vreodată să vorbesc fluent? Nu cred”, mărturisește ea.

Nepoata sa este singura dintre „fetele nebune” care a reușit să stăpânească limba portugheză.

Pentru Pamela, comunicarea este importantă mai ales pentru că predă artă și își dorește să poată interacționa cât mai bine cu oamenii din comunitate.

„Mi-aș dori să pot vorbi mai bine, dar tocmai asta este un motiv în plus să continui să învăț”, spune ea.

De când a plecat din Statele Unite, în 2022, nu s-a mai întors nici măcar o dată. Și nu are planuri să o facă. Spune că nu vrea „să meargă înapoi”.

În schimb, se bucură de lucrurile simple pe care viața pe insulă i le oferă: aerul curat, apropierea de ocean, întâlnirile cu prietenii în piața locală, o bere sau o înghețată și conversațiile purtate în timp ce copiii se joacă.

Aerul proaspăt a avut inclusiv un efect neașteptat asupra sănătății sale: astmul aproape că a dispărut.

Un alt lucru pe care îl apreciază este sentimentul de siguranță. Uneori își plimbă câinii la primele ore ale dimineții și spune că nu se simte în pericol.

Privind în urmă, Pamela a realizat că în Statele Unite trăia cu o teamă pe care nici măcar nu o conștientizase pe deplin.

„Nu mi-am dat seama niciodată cât de multă teamă trăiam în Statele Unite”, spune ea.

Astăzi, femeia care și-a ales noua casă după ce a urmărit câteva videoclipuri pe YouTube nu regretă decizia. A ajuns pe o insulă necunoscută alături de patru generații ale familiei sale, a trecut prin două pierderi devastatoare și a fost nevoită să învețe să trăiască din nou.

A găsit însă în Azore mai mult decât un loc în care să se pensioneze. A găsit o comunitate, un ritm de viață diferit și libertatea de a-și construi propriul drum.

Citește mai multe din Travel
» Citește mai multe din Travel
TOP articole