Care hartă a lumii este cea mai corectă? Ce este adevărat și ce este greșit pe hărțile pe care le știm
Publicat acum 8 ore si 29 minute
Cercetătorii au descoperit că biodiversitatea din pădurea tropicală a bazinului Congo este mult mai complexă și mai interconectată decât se credea. Pentru a vedea ce se întâmplă dincolo de nivelul solului, oamenii de știință au montat camere cu infraroșu de la baza copacilor până în coroană, potrivit Discover Wildlife.
Bazinul Congo se întinde pe aproximativ 300 de milioane de hectare și reprezintă a doua cea mai mare pădure tropicală de pe planetă, după Amazon. O mare parte din această zonă rămâne însă insuficient studiată.
Cercetătorii de la Florida Atlantic University (FAU) au instalat camere de monitorizare în Parcul Național Lomami din Republica Democrată Congo, încercând să observe animalele în mediul lor natural, fără să le perturbe.
Pădurea, privită pentru prima dată ca un spațiu tridimensional
Până acum, cele mai multe studii realizate cu ajutorul camerelor de monitorizare se concentrau asupra animalelor de la nivelul solului.
De această dată, cercetătorii au împărțit pădurea în trei niveluri: solul, zona de subarboret și coroana copacilor. Astfel, au putut observa ce specii folosesc fiecare nivel, care dintre ele împart același spațiu și cum influențează mediul înconjurător distribuția animalelor.
Montarea camerelor la înălțime nu a fost deloc simplă. Daniel Alempijevic, autorul principal al studiului publicat în Journal of Mammalogy și fost student al FAU, a mers în Panama pentru a învăța tehnici de cățărare de la Kate Detwiler, profesor asociat de științe biologice la FAU și unul dintre autorii studiului.
Experiența s-a dovedit esențială pentru cercetarea coroanelor pădurii din bazinul Congo.
„Camerele ne-au oferit practic posibilitatea de a transforma un singur punct din pădure într-o coloană verticală de observație. Am putut pune o cameră îndreptată spre sol, una câțiva metri mai sus, într-o zonă plină de liane, și o a treia la 20-30 de metri înălțime, în coroana unui copac. Astfel, am putut vedea simultan ce se întâmplă la toate aceste niveluri”, a explicat Alempijevic.
Zeci de specii, surprinse în același spațiu
Camerele au înregistrat mii de videoclipuri, care au fost ulterior analizate pentru identificarea speciilor și a comportamentelor acestora.
Cercetătorii au documentat 47 de specii de mamifere, printre care primate, carnivore, rozătoare, artiodactile și pangolini.
La unul dintre punctele de monitorizare au fost identificate cel puțin 10 specii de primate. Camerele au surprins, de asemenea, ceea ce cercetătorii consideră că ar putea fi prima înregistrare realizată vreodată cu o cameră de monitorizare a unui pangolin cu abdomen negru, o specie despre care se cunosc încă puține lucruri.
Mai mult, cercetătorii au reușit să înregistreze trei specii diferite de pangolini în cadrul aceleiași cercetări.
În total, 32 de specii de mamifere au fost observate la nivelul solului, 23 în zona de subarboret și 22 în coroană.
Cele mai multe specii au fost surprinse, așa cum era de așteptat, de camerele amplasate aproape de sol. Imaginile au scos însă la iveală un detaliu care ar fi fost ratat într-un studiu care ar fi analizat pădurea doar în două dimensiuni: aproximativ 25% dintre mamiferele arboricole preferau zona de subarboret.
Camerele au surprins comportamente rar observate
Înregistrările le-au oferit cercetătorilor și imagini cu comportamente care sunt rareori documentate.
Printre acestea se numără lilieci care inspectau fructele din coroanele copacilor. Camerele au surprins și lilieci de dimensiuni mici apropiindu-se în mod repetat de alte mamifere, posibil pentru a se hrăni cu insectele atrase de acestea.
Au fost înregistrate și peste 1.500 de interacțiuni cu păsări la cele trei niveluri ale pădurii.
Cercetătorii au observat inclusiv scene de prădare, în care păsări răpitoare se hrăneau cu mamifere, dar și interacțiuni între specii diferite. De exemplu, au fost surprinse păsări-calao cu coadă lungă care urmăreau maimuțe.
Ce au aflat despre distribuția mamiferelor
Într-un al doilea studiu, publicat în revista Ecology, cercetătorii au folosit datele colectate pentru 25 dintre speciile de mamifere cel mai frecvent întâlnite în zona cercetată.
Daniel Gorczynski, autor principal și cercetător postdoctoral în cadrul Departamentului de Științe Biologice al FAU, a folosit aceste date pentru a crea un model statistic ce analizează prezența mai multor specii la scări diferite.
Unul dintre rezultatele interesante a fost legătura dintre altitudine și prezența mamiferelor. Chiar dacă diferențele de altitudine din zona centrală a bazinului Congo sunt relativ mici, de aproximativ 43 de metri, probabilitatea de a găsi mamifere creștea odată cu altitudinea.
„Cele mai multe cercetări privind biodiversitatea transformă, practic, pădurea într-o lume bidimensională. Ceea ce este diferit în cazul nostru este că am putut analiza aceeași pădure de la sol până în coroană și să vedem cum schimbă această dimensiune suplimentară ceea ce știm despre întreaga comunitate de mamifere”, a spus Gorczynski.
De ce este importantă cercetarea
Cele două studii ajung la aceeași concluzie: pentru a înțelege și proteja pădurile tropicale, cercetătorii trebuie să analizeze toate nivelurile acestora, nu doar ceea ce se întâmplă la sol.
Bazinul Congo este una dintre cele mai mari și mai bine conservate păduri tropicale de pe planetă, însă rămâne insuficient studiat. Instabilitatea din anumite regiuni și infrastructura limitată fac dificilă colectarea datelor despre biodiversitate.
„Am crescut în această regiune și am înțeles mereu că pădurea este mai mult decât un peisaj, este casa unei diversități extraordinare de forme de viață pe care abia începem să o înțelegem”, a spus Junior Amboko, coautor al ambelor studii, doctorand la FAU și explorator National Geographic.
„Faptul că putem documenta această biodiversitate ascunsă este foarte important pentru mine, mai ales pentru că ceea ce aflăm astăzi poate contribui la protejarea acestor păduri și a speciilor care depind de ele pentru generațiile viitoare.”
Kate Detwiler subliniază că pădurea Congo este prea complexă pentru a putea fi monitorizată eficient doar de la nivelul solului.
„Coloanele de camere ne oferă o metodă care poate fi extinsă pentru a vedea pădurea așa cum o percep animalele, de la frunzele de pe sol până în coroană”, a spus cercetătoarea.
Potrivit acesteia, metoda ar putea ajuta la identificarea habitatelor importante, la observarea speciilor rare sau amenințate și la înțelegerea modului în care animalele reacționează la schimbările din mediul lor.