Iranul a trimis în China milioane de barili de petrol prin Strâmtoarea Ormuz, de la începutul războiului

Iranul a continuat să trimită cantități mari de țiței prin Strâmtoarea Ormuz către China, chiar dacă războiul dintre SUA–Israel și Iran a blocat transportul în restul lumii prin această cale navigabilă strategică. Teheranul a trimis cel puțin 11,7 milioane de barili de țiței prin Strâmtoarea Ormuz de la începutul războiului, potrivit CNBC. 

Toate transporturile de țiței ale Iranului, prin Strâmtoarea Ormuz, au fost destinate Chinei, a declarat marți pentru CNBC Samir Madani, cofondatorul TankerTrackers.

Compania monitorizează mișcările navelor cu ajutorul imaginilor din satelit, ceea ce îi permite să identifice vase care altfel ar trece neobservate dacă sistemele lor de urmărire sunt oprite. Multe nave au „dispărut de pe radar” după ce Teheranul a amenințat că va ataca orice navă care încearcă să traverseze această rută maritimă.

Furnizorul de informații pentru transportul maritim Kpler estimează că aproximativ 12 milioane de barili de țiței au trecut prin strâmtoare de la începutul războiului. „Având în vedere că China a fost principalul cumpărător de țiței iranian în ultimii ani, o parte semnificativă din aceste cantități ar putea ajunge în cele din urmă acolo”, a spus Nhway Khin Soe, analist de petrol la Kpler, adăugând că stabilirea destinației finale a acestor nave a devenit tot mai dificilă.

Administrația Națională pentru Energie a Chinei nu a răspuns solicitării CNBC pentru un punct de vedere. 

Strâmtoarea Ormuz, ruta maritimă îngustă esențială pentru transportul a aproximativ o cincime din petrolul și gazele lumii, a înregistrat o scădere drastică a traficului de nave de la începutul războiului de luna trecută, petrolierele evitând în mare parte această zonă asediată.

Zece nave aflate în sau în apropierea Strâmtorii Ormuz au fost atacate de Teheran la mai puțin de două săptămâni de la izbucnirea războiului, iar cel puțin șapte marinari au murit, potrivit Organizației Maritime Internaționale.

Petrolierele care tranzitează strâmtoarea „trebuie să fie foarte prudente”, a declarat luni un purtător de cuvânt al Ministerului iranian de Externe într-un interviu pentru CNBC.

Trei dintre cele șase petroliere identificate în imagini satelitare care au plecat din Iran după 28 februarie aveau pavilion iranian, a spus Madani.

Pe fondul creșterii puternice a prețurilor petrolului din cauza temerilor privind întreruperea aprovizionării, președintele SUA, Donald Trump, i-a spus lui Brian Kilmeade de la Fox News că navele blocate în apropierea pasajului ar trebui „să aibă curaj” și să traverseze strâmtoarea. „Nu este nimic de care să se teamă, ei nu mai au flotă navală, le-am scufundat toate navele”, a spus Trump.

O rută alternativă de export?

Terminalul petrolier Kharg Island, situat la aproximativ 24 de kilometri de coasta continentală a Iranului, a fost mult timp principala instalație de export de petrol a țării, gestionând aproximativ 90% din exporturile de țiței, înainte ca petrolierele să traverseze Strâmtoarea Ormuz.

Acum, Iranul a reluat încărcarea petrolierelor și la terminalul petrolier și de gaze Jask, situat pe coasta Golfului Oman, la sud de Strâmtoarea Ormuz, ceea ce ar putea adăuga capacitate suplimentară pentru transporturile de țiței.

O navă iraniană încărca 2 milioane de barili de țiței. A cincea operațiune de acest tip din ultimii cinci ani, potrivit TankerTrackers.

Reluarea activității la Jask arată că Teheranul explorează alternative la Strâmtoarea Ormuz, însă rămâne incert în ce măsură această rută poate deveni una viabilă pentru exporturi, a spus Soe.

Instalația petrolieră Jask, singura rută de export de țiței a Iranului la Marea Oman care ocolește complet Strâmtoarea Ormuz, a fost folosită rar deoarece pare mult mai puțin eficientă.

Încărcarea unui singur Very Large Crude Carrier (VLCC), o clasă de superpetroliere construite pentru transportul pe distanțe lungi, poate dura până la 10 zile, a spus Madani. „Are o bună valoare propagandistică internă, dar nu oferă prea multe avantaje logistice.” Prin comparație, încărcarea unui VLCC la Kharg Island durează aproximativ una sau două zile.

China își face rezerve

În timp ce Teheranul continuă să exporte către China, transporturile de aproximativ 1,22 milioane de barili pe zi sunt semnificativ mai mici decât nivelurile de dinaintea izbucnirii războiului.

Iranul a exportat 2,16 milioane de barili pe zi în februarie, cel mai ridicat nivel din iulie 2018, potrivit analistului Kpler Nhway Khin Soe, iar toate transporturile au fost destinate Chinei, în timp ce Beijingul și-a construit rezerve pentru a reduce riscul unor probleme de aprovizionare cu energie.

În primele două luni ale anului, Beijingul și-a accelerat eforturile de consolidare a stocurilor de petrol, importurile de țiței crescând cu 15,8% față de anul anterior, potrivit datelor vamale publicate marți.

Potrivit Kpler, încărcările de țiței iranian au atins, de asemenea, un nivel record de 3,78 milioane de barili pe zi în săptămâna 16 februarie, mai mult decât dublul mediei săptămânale anterioare de aproximativ 1,48 milioane de barili pe zi.

De-a lungul anilor, China a acumulat rezerve mari de petrol, ajungând la aproximativ 1,2 miliarde de barili în ianuarie, suficiente pentru a acoperi cererea timp de 3–4 luni, potrivit Atlantic Council.

Această acumulare a devenit și mai urgentă anul acesta, după ce președintele american Donald Trump a vizat două dintre cele mai importante surse de aprovizionare ale Chinei: Venezuela și Iranul. SUA l-au capturat pe liderul Venezuelei, Nicolás Maduro, într-o operațiune militară la începutul anului, iar liderul suprem al Iranului, Ayatollah Ali Khamenei, a fost ucis în războiul SUA–Israel împotriva Iranului luna trecută.

Războiul din Orientul Mijlociu nu dă semne de încetare, menținând tensiunile ridicate în jurul Strâmtorii Ormuz și piețele globale de energie în alertă.

Prețul petrolului a urcat luni la aproape 120 de dolari pe baril, un nivel nemaivăzut în ultimii patru ani, după ce mai multe state producătoare din Golful Persic au început să reducă producția, iar traficul prin Strâmtoarea Ormuz s-a oprit aproape complet.

Liderii mondiali încearcă să limiteze efectele unui posibil șoc petrolier, iar statele din Grupul G7, inclusiv SUA, analizează cea mai mare eliberare de rezerve strategice de petrol din istorie, în timp ce Trump a sugerat că războiul s-ar putea încheia în curând.

Între timp, prețurile petrolului au mai scăzut: petrolul american WTI pentru livrare în aprilie se tranzacționa marți seară în jur de 84,9 dolari pe baril, iar referința globală Brent pentru livrare în mai era de 88,9 dolari pe baril.