Administrația Trump analizează planuri preliminare pentru un atac asupra Iranului
Publicat acum 24 minute
Oamenii de știință chinezi își propun să recupereze mii de hectare de teren arid folosind cianobacterii capabile să stabilizeze nisipul și să creeze baza necesară pentru apariția vegetației, scrie scmp.com.
Deșerturile sunt extrem de greu de reabilitat, deoarece plantele nu pot supraviețui pe nisipul instabil. În nord-vestul Chinei, cercetătorii încearcă însă o abordare radical diferită: împrăștierea unor cantități mari de alge albastru-verzi pe terenurile uscate.
Potrivit China Science Daily, aceste tulpini atent selectate de cianobacterii pot rezista perioade îndelungate la căldură extremă și secetă. Atunci când apar ploile, ele revin rapid la viață, se răspândesc și formează o crustă dură, bogată în biomasă, care acoperă nisipul. Acest strat viu stabilizează dunele și creează condițiile ideale pentru dezvoltarea ulterioară a plantelor.
Este pentru prima dată în istoria umanității când microorganismele sunt folosite la scară largă pentru remodelarea peisajelor naturale. Pe măsură ce „Marele Zid Verde” – ambițiosul program al Chinei de combatere a deșertificării prin plantarea de arbori se extinde și în Africa sau Mongolia, această tehnologie de geoinginerie fără precedent ar putea schimba, într-o zi, fața planetei.
Tehnica de formare a unei cruste artificiale a fost dezvoltată de cercetători de la o stație de cercetare din regiunea autonomă Ningxia Hui, situată la marginea deșertului Tengger, în nord-vestul Chinei. Autoritățile din Ningxia au adoptat metoda ca parte a strategiei regionale de control al nisipului în cadrul Marelui Zid Verde. În următorii cinci ani, tehnologia ar urma să fie aplicată pe o suprafață cuprinsă între 5.333 și 6.667 de hectare de deșert.
Metoda este rezultatul a peste zece ani de cercetări desfășurate la Stația Experimentală de Cercetare a Deșertului Shapotou, afiliată Academiei Chineze de Științe, în orașul Zhongwei. Zhao Yang, director adjunct al stației și liderul echipei, a explicat că algele albastru-verzi au fost ajutate să se acumuleze pe suprafețe de nisip stabil. În timp, acestea se leagă de particulele de sol și formează structuri asemănătoare bulgărilor de pământ, cunoscute sub denumirea de „cruste cianobacteriene”.
Această crustă funcționează ca o „piele ecologică” care acoperă terenul nisipos și poate rezista la vânturi de până la 36 km/h. Cianobacteriile sunt microorganisme fotosintetice întâlnite în aproape toate ecosistemele naturale – de la sol și ape dulci până la mediul marin. Unele specii pot produce toxine periculoase pentru oameni, animale sau mediu.
Conform publicației Science and Technology Daily, formarea naturală a unei astfel de cruste prin metode tradiționale de stabilizare a nisipului durează între cinci și zece ani. Noua metodă bazată pe alge albastru-verzi accelerează considerabil procesul, permițând apariția crustelor de sol în aproximativ un an și sporind semnificativ capacitatea de combatere a deșertificării.
Primele experimente au început în 2010, când Zhao a aflat de la coordonatorul său că anumite cianobacterii pot contribui la formarea solului în deșert. A fost nevoie de mai bine de un deceniu pentru perfecționarea tehnicii. La început, principala problemă a fost supraviețuirea bacteriilor în mediul natural, după ce prosperaseră în laborator. În 2016, Zhao a descoperit că pulverizarea sub presiune a cianobacteriilor, forțându-le să pătrundă între granulele de nisip, putea crește rata de supraviețuire la peste 60%.
Totuși, metoda nu s-a dovedit practică la scară largă, din cauza dependenței de electricitate și infrastructură rutieră. Acest lucru l-a determinat pe Zhao să caute o soluție prin care crustele biologice să fie transformate în „semințe” solide, ușor de transportat și împrăștiat. Astfel a apărut tehnica actuală.
Echipa a selectat inițial șapte tulpini de cianobacterii din peste 300 de specii. Soluțiile cu alge albastru-verzi au fost amestecate cu materie organică și particule fine, rezultând o pastă turnată apoi în matrițe cu forme hexagonale. Produsul final arată ca niște bulgări de pământ compact.
„Aceste blocuri de sol sunt ușor de transportat și au o rată de supraviețuire foarte ridicată”, a explicat Zhao. Odată împrăștiate pe terenurile aride, ele cresc rapid după ploaie și formează cruste stabile de sol.