Pe 15 septembrie 2008, Bobby Seagull a ajuns la biroul său din Canary Wharf - cunoscut centru financiar al Londrei - cu puțin timp înainte de ora 6 dimineața.
Era ultima dată când a fost nevoie să fie punctual.
Seagull era trader la Lehman Brothers, bancă americană a cărei prăbușire a declanșat și expus criza subprime și, prin efect de avalanșă, criza financiară globală, amintește BBC într-o analiză publicată pe site-ul său.
„Văzusem duminică, la știrile din America, că Lehman Brothers depun cerere de faliment. Nu eram foarte siguri ce implicații avea pentru noi, în Marea Britanie. Așa că ni s-a spus doar să venim la muncă în mod normal”, rememorează fostul trader.
„La început, a fost haos. Nu exista comunicare directă cu colegii noștri americani. Nu răspundeau la telefoane. Unii angajați luau obiecte, cum ar fi tablourile de pe pereți, și spuneau: 'Îmi datorează părți sociale'”, continuă el.
Traderul Lehman Brothers și-a luat ciocolată cu cardul de 300 de lire în ziua falimentului băncii
Bobby Seagull avea o bănuială că ar putea urma un dezastru și era pregătit.
„Mi-am luat un cărucior de cumpărături în ultima zi. Mi-am cumpărat ciocolată de 300 de lire cu cardul de la distribuitorul automat. M-am gândit că, dacă automatul sau banca intră în colaps, cardul ar fi devenit inutil”, explică el.
Seagull și alți mii de angajați Lehman Brithers și-au pus cariera într-o cutie de carton în urma falimentului băncii.
Șirurile lungi de foști finanțiști și bancheri, purtând în mâini cutii de carton, au devenit o imagine definitorie a crizei financiare globale, în urma căreia mii de companii au dat faliment și milioane de oameni și-au pierdut locurile de muncă.
Criza din 2008 a deschis calea uneia dintre cele mai lungi și mai profunde recesiuni de după Al Doilea Război Mondial.
Acum, mai multe semnale de avertizare clipesc pe „tabloul de bord” al economiei globale, determinându-i pe unii să se întrebe dacă nu ne aflăm la începutul unei noi crize financiare.
BBC se întreabă, din această perspectivă, dacă factorii de decizie vor mai avea instrumentele necesare pentru a o gestiona.
Semnale timpurii de avertizare
Înainte de criza care a cuprins economia mondială în 2008, au existat semnale timpurii în anumite segmente ale sistemului financiar.
În 2007, investițiile în ipoteci riscante din SUA au început să genereze pierderi, pe măsură ce proprietarii nu mai reușeau să-și plătească ratele.
Fondurile administrate de Bear Stearns, BNP Paribas și alte bănci s-au văzut nevoite fie să blocheze retragerile investitorilor, fie să intre în lichidare.
Aceste simptome anticipau o criză mult mai profundă.
Pe măsură ce nervozitatea s-a răspândit, chiar și băncile au încetat să se mai împrumute între ele, de teamă că nu-și vor recupera banii, generând așa-numitul „credit crunch”.
Acesta a declanșat criza financiară globală.
Sunt multe similarități între situația din prezent și situația care a precedat criza din 2008.
Mai multe fonduri care acordă împrumuturi au raportat pierderi sau au restricționat retragerile investitorilor.
BlackRock, Blackstone, Apollo și Blue Owl s-au confruntat, toate, cu cereri de retragere de miliarde din fonduri de credit privat - care sunt văzute drept o alternativă la băncile tradiționale.
Autoritățile de reglementare și veteranii din domeniul financiar recunosc asemănările.
Viceguvernatoare a Băncii Angliei: Vedem strat de datorii peste strat de datorii, care amplifică efectul de pârghie
Sarah Breeden, viceguvernator al Băncii Angliei, responsabilă de stabilitatea financiară, spune că această „lume nouă” a creditului privat a crescut rapid, și că nu a fost încă testată în condiții adverse, fiind slab înțeleasă.
„Există ecouri ale crizei financiare globale în ceea ce vedem acum. Creditul privat a crescut de la zero la 2,5 trilioane de dolari în ultimii 15–20 de ani. Există efect de pârghie (bani împrumutați), opacitate, complexitate și interconexiuni cu restul sistemului financiar. Toate acestea seamănă cu ceea ce am văzut în criza financiară globală”, a spus Breeden.
Ea și-a exprimat îngrijorarea în legătură cu faptul că o mare parte din banii împrumutați de aceste fonduri sunt, la rândul lor, obținuți prin împrumuturi, fiind astfel create „straturi de îndatorare” care pot amplifica pierderile.
„Există (efect de) pârghie peste (efect de) pârghie peste (efect de) pârghie. Vrem să ne asigurăm că toată lumea înțelege cum se acumulează acest ‘tort’ de datorii”, a subliniat viceguvernatoarea.
Mohammed El-Erian, consilier economic-șef la Allianz și fost CEO al PIMCO, consideră, și el, că riscul unei noi crize este subestimat.
Consilier Allianz: Sunt similarități cu ce s-a întâmplat în 2007 care nu mă lasă să dorm noaptea
„Există anumite similitudini cu (ce s-a întâmplat în) 2007 care nu mă lasă să dorm noaptea. Sunt fragilități clare în sistemul financiar care nu sunt pe deplin înțelese”, a afirmat el.
De fapt, spune El-Erian, restricțiile impuse băncilor după criză au dus la apariția acestui nou sector al creditului privat.
Băncile au fost obligate să fie mai prudente, iar fondurile de credit au umplut golul.
„Dintr-odată, sistemul este inundat de creditori privați dispuși să împrumute companii. Companiile văd toți acești bani disponibili și, desigur, prea mulți bani duc la greșeli”, punctează Mohammed El-Erian
El a descris un scenariu îngrijorător: „Brusc, toți cei care ți-au dat bani vor să și-i recupereze în același timp. Și, înainte să-ți dai seama, ceva care a început ca o idee foarte bună devine o sursă de instabilitate și riscă să tragă economia în jos”.
În schimb, Larry Fink, CEO-ul BlackRock, a spus recent că nu consideră creditul privat o amenințare pentru economia globală și că problemele actuale afectează „doar o mică parte” a pieței.
În pofida asigurărilor date chiar de fondurile private, unii continuă să compare situația acestora cu o retragere lentă de depozitele bancare.
E drept, nu mai vedem cozi în fața sucursalelor, dar există o „coadă” invizibilă de investitori care vor să-și retragă banii.
Energia ar putea fi un factor în declanșarea noii crize
Istoria ar putea să se repete și prin creșterea prețurilor la energie.
Acesta a fost un factor care a contribuit la criza din 2008.
Prețul petrolului Brent a crescut de la aproximativ 50 de dolari pe baril la începutul lui 2007 la 100 de dolari până la finele acelui an, ajungând la un vârf de 147 de dolari în iulie 2008.
În prezent, prețurile petrolului au depășit din nou 100 de dolari pe baril, existând avertismente că ar putea crește și mai mult dacă nu se rezolvă rapid conflictul cu Iranul, care a afectat traficul prin Strâmtoarea Ormuz.
Fatih Birol, directorul Agenției Internaționale pentru Energie, a numit situația „cea mai mare criză de securitate energetică din istorie”.
Totuși, piețele nu reflectă încă pe deplin acest pesimism.
Deși prețurile au crescut semnificativ, ele rămân sub nivelurile extreme din 2008.
În același timp, bursele sunt aproape de maxime istorice, un semn că investitorii mizează pe o eventuală stabilizare.
Rolul Inteligenței Artificiale
Un alt risc vine din zona Inteligenței Artificiale.
Peste 2 trilioane de dolari au fost investite în AI, într-un fenomen pe care Bill Gates l-a numit „o nebunie”, iar alții îl consideră o bulă speculativă.
Acest val a împins valoarea estimată unor companii tehnologice la niveluri incredibile.
Aproximativ 37% din indicele S&P 500 este concentrat pe doar șapte companii mari, între care Nvidia, Microsoft, Alphabet și Amazon.
Asta înseamnă că milioane de investitori - inclusiv cei din fonduri de pensii - sunt expuși masiv pe sectorul AI.
O eventuală corecție puternică ar putea afecta economiile populației și încrederea în economie.
Exemplul bulei dotcom din 2000 arată cât de dureroase pot fi astfel de prăbușiri, amintește BBC.
Cât de eficient ar reacționa autoritățile la „un incendiu financiar”
Rămâne întrebarea: cât de eficient ar putea reacționa autoritățile?
În 2008, guvernele au injectat miliarde în bănci și au redus dobânzile pentru a stabiliza sistemul.
Astăzi, spațiul de manevră este mai limitat.
Datoriile publice sunt mult mai mari, după criza financiară de acum 18 ani, la care s-au adăugat pandemia Covid-19 și criza energetică din 2022.
Mohammed El-Erian compară situația cu „o brigadă de pompieri rămasă fără apă”.
Fondul Monetar Internațional avertizează, la rândul său, că „spațiul de politici economice s-a redus”.
În plus, cooperarea internațională este mai slabă decât în 2008, când liderii globali au acționat coordonat.
Astăzi, tensiunile geopolitice și disputele comerciale ar putea îngreuna un răspuns comun.
Fragilitățile financiare ar putea duce la recesiune, iar cei vulnerabili vor fi cel mai afectați
Totuși, există și motive de optimism, consideră analiza BBC.
Băncile sunt mai bine capitalizate decât în 2008 și mai rezistente la șocuri.
Viceguvernatoarea Sarah Breeden crede că, dacă va apărea un stres financiar, acesta nu va avea aceeași amploare.
Bobby Seagull, reconvertit în profesor de matematică, avertizează însă că piețele sunt mai complexe ca niciodată.
„Instrumentele financiare sunt tranzacționate din mână în mână fără să știm exact ce conțin. Problema este că, atunci când lucrurile merg prost, ele pot escalada foarte rapid”, avertizează fostul trader.
Mohammed El-Erian este parțial de acord: „Nu suntem exact în situația din 2008, pentru că sistemul bancar este mai sigur. Dar sistemul financiar ar putea amplifica fragilitățile economice și ne-ar putea împinge într-o recesiune.”
Așa cum au arătat crizele precedente, într-o recesiune cei mai afectați vor fi cei mai vulnerabili.
„Fragilitățile economice și financiare lovesc cel mai puternic segmentele cele mai vulnerabile ale populației”, a conchis el.