Ana Iorga îți dezvăluie, la rubrica ”Pe cuvânt”, de la Previziuni, de ce este greșit să folosim formularea ”drept pentru care" în limbajul de zi cu zi.
„Drept pentru care" e pleonastic, repetitiv. Şi un pic artificial în limbajul comun. Pentru că este o formulare care se foloseşte în limbajul administrativ-juridic. Atunci când vorbim despre chestiuni administrative sau despre fapte care au legătură cu justiţia. Iar în acest domeniu specializat sunt multe formulări pleonastice. Tocmai pentru a repeta informaţia, pentru a nu lăsa loc interpretărilor.
Este formula cu care se încheie un proces-verbal. Sigur vă este familiară, toţi am redactat la un moment dat un proces verbal.
„Drept pentru care s-a întocmit acest proces-verbal, în atîtea exemplare".
Din limbajul specializat, formula s-a extins în limbajul comun. Unde nu e corectă. Sau, dacă vreţi, e neadecvată.
Aşa că e nepotrivit să spun: „A întârziat, drept pentru care nu l-am mai aşteptat". Folosesc un pleonasm nejustificat, care are miza lui doar în limbajul specializat.
Avem însă la îndemînă o variantă convenabilă: gruparea „drept care", corectă în limba română şi asemănătoare cu formula juridică. Aşadar pot spune: „A întârziat, drept care nu l-am mai aşteptat".