În Munții Brooks din Alaska, pâraiele care odinioară erau atât de limpezi încât puteai bea direct din ele au căpătat acum o nuanță de ceai ruginit. Apa este tulbure, miroase a metal și pătează pietrele pe kilometri întregi. Peștii supraviețuiesc cu greu, insectele dispar, iar transformarea s-a produs cu o rapiditate alarmantă. Explicația nu ține de activități industriale, ci de topirea permafrostului, scrie earth.com.
Cum „se trezește” solul înghețat
Timp de milenii, permafrostul arctic – sol înghețat permanent – a blocat mineralele în adâncime. Însă, pe măsură ce regiunea se încălzește, acest „sigiliu” de gheață cedează. Apa și oxigenul pătrund în solul proaspăt dezghețat și declanșează reacții chimice în rocile bogate în sulfuri, precum pirita. Rezultatul: formarea acidului sulfuric, care dizolvă metale precum fierul, aluminiul și cadmiul, eliberându-le în râuri și pâraie.
„Așa arată poluarea acidă de la minele abandonate”, explică Tim Lyons, biogeochimist la Universitatea California, Riverside. „Doar că aici nu există mine – permafrostul care se topește schimbă chimia întregului peisaj.”
Apa își schimbă dramatic compoziția
Un studiu recent realizat pe râul Salmon, o arteră importantă din Munții Brooks, arată cât de extinsă este contaminarea. Și nu este un caz izolat – transformări similare au fost observate în zeci de bazine hidrografice arctice cu aceeași combinație de geologie și dezgheț.
Primele semnale au apărut în 2019, când ecologul Paddy Sullivan de la Universitatea din Alaska a remarcat, împreună cu pilotul său de teren, că apa râului Salmon nu se limpezise după topirea zăpezilor și „arăta ca apa de canalizare”. Cercetările ulterioare, realizate alături de Lyons și alți specialiști, au confirmat lanțul de reacții geochimice.
Metale toxice în ecosistem
Analizele arată că nivelurile unor metale din râurile afectate depășesc deja limitele impuse de Agenția pentru Protecția Mediului din SUA pentru protejarea vieții acvatice. Fierul este cel mai vizibil: oxidarea lui produce depuneri portocalii care tulbură apa și acoperă albia, blocând lumina și sufocând insectele și locurile de reproducere ale peștilor. Cadmiul este mai perfid – se acumulează în organele peștilor și poate afecta prădători mai mari, de la pești până la păsări și urși.
Efecte în lanț asupra faunei și comunităților
Deși nivelurile detectate în țesuturile comestibile ale peștilor nu sunt încă periculoase pentru oameni, efectele indirecte pot fi devastatoare. Somonul chum, esențial pentru alimentația și cultura comunităților indigene, depune icre în pietriș curat și oxigenat. Dacă spațiile sunt colmatate cu sedimente și metale, oxigenul scade, iar ouăle riscă să se sufoce.
Pe măsură ce insectele dispar, întreg lanțul trofic slăbește, punând în pericol atât peștii tineri, cât și prădătorii care depind de ei.
O schimbare fără cale de întoarcere
Spre deosebire de minele unde se pot instala filtre și bazine de neutralizare, în Alaska nu există soluții tehnice simple. Râurile afectate traversează regiuni sălbatice, fără drumuri, iar sursele de contaminare sunt răspândite oriunde permafrostul se topește și expune rocile bogate în sulfuri.
„Odată început, procesul continuă. Singurul mod de a-l opri ar fi ca permafrostul să înghețe la loc – ceea ce, în contextul actualei încălziri globale, este puțin probabil”, avertizează Lyons. „Nu există soluții de reparare. Este o schimbare ireversibilă provocată de o planetă care se încălzește.”
Amprenta inconfundabilă a schimbărilor climatice
Cercetătorii speră ca rezultatele lor să ajute comunitățile și autoritățile să se pregătească prin monitorizarea calității apei, protejarea zonelor de reproducere a peștilor și planificarea unor alternative de pescuit. Însă mesajul general este unul alarmant: chiar și în zonele cele mai îndepărtate și neatinse de industrie, schimbările climatice își lasă amprenta clară.
„Sunt puține locuri pe Pământ atât de sălbatice ca aceste râuri”, spune Lyons. „Dar chiar și aici, departe de orașe și autostrăzi, se vede clar semnătura încălzirii globale. Niciun loc nu este cruțat.”
Studiul a fost publicat în revista Proceedings of the National Academy of Sciences.