Senatul cere Guvernului și Ministerului de Externe să oprească demersurile prin care România susține extinderea votului cu majoritate calificată în politica externă a Uniunii Europene. Disputa a pornit după ce Oana Țoiu a semnat, alături de miniștrii de Externe din alte zece state, o scrisoare care propune limitarea folosirii veto-ului și analizarea unor situații în care deciziile ar putea fi luate fără acordul tuturor celor 27 de țări. Ministra de Externe respinge însă acuzațiile și spune că este „o minciună cap-coadă” că România ar renunța sau și-ar pierde dreptul de veto.
Declarația a fost adoptată luni de Senat cu 64 de voturi „pentru”, venite de la PSD, AUR și PACE - Întâi România. PNL și USR au votat împotrivă, iar UDMR s-a abținut, potrivit Agerpres.
Senatul susține că participarea României la așa-numitul „Grup de prieteni”, format din cele 11 state care vor o reformă a modului în care UE ia decizii de politică externă, poate avea „consecințe potențial semnificative” asupra capacității României de a-și apăra interesele.
„Senatul solicită Guvernului demis al României şi MAE stoparea imediată a oricăror demersuri privind utilizarea votului cu majoritate calificată în PESC, prin încetarea participării reprezentanţilor României la activităţile acestui grup şi notificarea corespunzătoare a celorlalte state participante; să nu susţină activarea, extinderea sau aplicarea unor mecanisme prevăzute de tratatele UE care ar conduce la extinderea majorităţii calificate în PESC (...) fără o consultare parlamentară prealabilă şi fără un mandat politic explicit; să prezinte Parlamentului României, în termen de 15 zile de la adoptarea prezentei declaraţii, toate documentele relevante privind participarea României la "Grupul de prieteni"; explicaţii oficiale şi publice Guvernului demis al României privind efectuarea unui demers oficial al ministrului interimar al afacerilor externe al României de natură să schimbe în perspectivă poziţia statului român, în condiţiile unor competenţe limitate ale unui Executiv demis", se arată în document.
Declaraţia Senatului cere lămuriri dacă "în mod oficial ministrul interimar al Afacerilor Externe a avut un mandat expres, anterior datei de 1 septembrie 2026, pentru semnarea documentului comun privind limitarea utilizării veto-ului şi explorarea extinderii votului cu majoritate calificată în PESC" şi, în caz afirmativ, să transmită Parlamentului actul prin care acest mandat a fost acordat.
Senatul mai cere Guvernului: să clarifice dacă semnătura reprezentantului României pe documentul din 1 septembrie 2026 constituie sau nu „un angajament politic" al României de a susţine ulterior activarea unor mecanisme de extindere a QMV în PESC şi, în caz afirmativ, în ce limite; să precizeze dacă l-a informat în prealabil pe această temă pe preşedintele României; să informeze Parlamentul cu privire la toate demersurile întreprinse în acest sens.
„Senatul reafirmă că dreptul României de a se opune, în condiţiile tratatelor, unei decizii PESC contrare intereselor sale naţionale fundamentale specifice reprezintă un instrument legitim de protecţie a interesului naţional şi nu poate fi prezentat drept o formă de 'obstrucţionism' doar pentru faptul că România refuză să accepte o decizie europeană, mai ales în actualul context internaţional; consideră că abţinerea constructivă nu poate fi prezentată ca echivalent funcţional al dreptului de veto, întrucât, în condiţiile art. 31 alin. (1) TUE (Tratatul privind Uniunea Europeană, n.r.), statul care recurge la această formă de abţinere nu împiedică adoptarea deciziei şi acceptă faptul că aceasta angajează Uniunea; consideră că solicitarea ca exercitarea veto-ului să fie condiţionată de prezentarea unor "motive vitale" şi de justificare a acestora în faţa celorlalte state membre nu trebuie să devină un instrument politic de transformare a unanimităţii într-un drept de opoziţie condiţionat sau de facto subordonat majorităţii", se mai arată în document.
Prin această Declaraţie se mai solicită Guvernului României să apere în cadrul Uniunii Europene principiul potrivit căruia orice extindere a votului cu majoritate calificată în PESC trebuie să fie precedată de un acord politic explicit al României, (...) să asigure o poziţie coerentă şi unitară a statului român în această materie, să evite asumarea unor angajamente politico-internaţionale care pot afecta pe termen lung arhitectura decizională europeană fără o dezbatere instituţională şi parlamentară corespunzătoare. Se subliniază că interesele strategice ale României în regiunea Mării Negre, Republica Moldova, Ucraina, securitatea Flancului Estic, protejarea frontierelor externe ale Uniunii Europene, securitatea energetică şi relaţia transatlantică reprezintă interese naţionale fundamentale, care nu pot fi lăsate la discreţia unei majorităţi calificate formate din alte state membre.
Conform documentului, celelalte state membre care consideră că unanimitatea trebuie menţinută în domeniul PESC sunt invitate să intensifice cooperarea interguvernamentală în vederea apărării acestui principiu şi să prevină transformarea excepţiilor de la unanimitate în noua regulă de adoptare a deciziilor.
Comisia pentru politică externă şi Comisia pentru afaceri europene ale Senatului - se menţionează în document - ar trebui să organizeze o dezbatere instituţională privind efectele extinderii QMV în PESC asupra suveranităţii decizionale a României şi asupra capacităţii acesteia de a-şi proteja interesele naţionale fundamentale.
„Senatul reafirmă că România este un stat membru loial şi constructiv al Uniunii Europene, dar că loialitatea faţă de proiectul european nu poate fi confundată cu renunţarea voluntară la instrumentele juridice prin care România îşi protejează securitatea, interesele strategice şi suveranitatea decizională, inclusiv în actualul context internaţional şi intern în Uniunea Europeană, plin de provocări; constată că eficientizarea procesului decizional european trebuie realizată printr-un efort suplimentar pentru realizarea consensului între statele membre, nu prin diminuarea mecanismelor de protecţie ale statelor care nu acceptă o anumită orientare politică", stipulează Declaraţia adoptată de Senat.
Guvernului i se mai solicită stoparea tuturor demersurilor politice al căror obiectiv îl constituie extinderea QMV în domeniul PESC, până la obţinerea unei eventuale decizii politice interne explicite şi a unei consultări parlamentare corespunzătoare.
Documentul va fi transmis preşedintelui, prim-ministrului, MAE, Reprezentanţei Permanente a României pe lângă UE, Consiliului Uniunii Europene, Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe şi politica de securitate, parlamentelor naţionale ale statelor membre ale UE, „ca expresie a preocupării Senatului României faţă de necesitatea menţinerii unui echilibru real între eficienţa acţiunii externe europene şi protejarea intereselor naţionale ale statelor membre".
Oana Țoiu: „Este o minciună cap-coadă că România renunță la veto”
Oana Țoiu a reacționat după votul din Senat și a respins acuzațiile. „Vreau să fiu foarte clară de la bun început: este o minciună cap-coadă că România renunță sau își pierde dreptul de veto în Uniunea Europeană”, a scris ministra de Externe, pe Fcebook.
Ea spune că scrisoarea semnată de cele 11 state nu elimină dreptul de veto și că schimbarea regulilor de vot nu poate fi făcută automat.
„Renunțarea la veto nu se poate face peste noapte: în domeniul militar, niciodată, conform Tratatelor. Iar în celelalte decizii este posibil doar dacă liderii propun cu unanimitate parlamentelor naționale, care au apoi la dispoziție șase luni pentru dezbatere”, susține Țoiu.
Ministra spune că Parlamentul nu are în prezent pe masă o propunere de eliminare a veto-ului și că documentul invocat de senatorii care au votat declarația cere, în esență, ca statele care blochează o decizie să explice de ce aceasta le afectează interesele naționale.
„Scrisoarea spune însă doar că veto-ul trebuie explicat din perspectiva interesului național. Explicația nu are nevoie de aprobări din partea nimănui: dreptul de veto rămâne intact”, a transmis Oana Țoiu.
Ea a citat chiar din documentul semnat de cele 11 state, potrivit căruia un stat membru poate în continuare să se opună unei decizii „din rațiuni vitale de politică națională”, cu obligația de a-și prezenta motivele.
De unde a pornit disputa
România s-a alăturat Austriei, Danemarcei, Belgiei, Finlandei, Franței, Germaniei, Luxemburgului, Țărilor de Jos, Spaniei și Suediei într-o inițiativă care cere reformarea modului în care Uniunea Europeană ia decizii în politica externă.
În prezent, regula de bază este unanimitatea. Asta înseamnă că un singur stat dintre cele 27 poate bloca o decizie.
Cele 11 state susțin însă că folosirea veto-ului a blocat în ultimii ani unele dintre acțiunile externe ale UE și propun, printre altele, folosirea mai frecventă a „abținerii constructive”, evitarea blocării unor decizii din motive fără legătură cu subiectul și analizarea posibilității de a trece, în anumite cazuri, la votul cu majoritate calificată.
Într-un sistem cu majoritate calificată, o decizie nu ar mai avea nevoie de acordul tuturor statelor, ceea ce înseamnă că o țară ar putea rămâne în minoritate.
Tocmai acesta este motivul pentru care subiectul este sensibil pentru statele mai mici, care văd veto-ul drept o ultimă garanție că nu pot fi obligate să accepte o decizie considerată contrară intereselor lor.
Schimbarea regulilor este însă greu de făcut. Chiar mecanismul european care permite extinderea votului cu majoritate calificată presupune, pentru activarea sa, acordul unanim al statelor membre. Cu alte cuvinte, pentru ca UE să renunțe la unanimitate în anumite situații, trebuie mai întâi ca toate statele să accepte această schimbare.