Petrolierele și navele care transportă gaze naturale lichefiate prin Strâmtoarea Ormuz transportă aproximativ 20% din mafa necesară pentru aprovizionarea mondială. Însă pentru țările din Golful Persic, această rută maritimă nu este doar un coridor energetic, este o arteră vitală pentru peste 100 de milioane de oameni cărora le asigură hrana, scrie CNN.
Acum, pe măsură ce războiul dintre Statele Unite și Israel cu Iranul blochează această arteră vitală, sunt afectate și livrările de alimente către regiune. Supraviețuirea într-un astfel de climat extrem necesită eforturi considerabile. Cu temperaturi care vara depășesc 50 de grade Celsius și foarte puțin teren arabil, o mare parte din apa potabilă a statelor arabe din Golf provine din mare, prin uzine de desalinizare. În schimb, majoritatea alimentelor trebuie importate.
Arabia Saudită importă peste 80% din alimente, Emiratele Arabe Unite aproximativ 90%, iar Qatarul circa 98%. Și în Irak, cea mai mare parte a importurilor alimentare trece prin Strâmtoarea Ormuz. În total, majoritatea transporturilor de alimente către regiune tranzitează această strâmtoare.
Odată cu închiderea efectivă a rutei, companiile de transport încearcă să găsească alternative, rute mai costisitoare și complicate din punct de vedere logistic, care nu pot compensa complet fluxul pierdut, ceea ce crește riscul unor prețuri mai mari și al unei oferte mai reduse pentru consumatori.
Chiar și Iranul depinde de Strâmtoarea Ormuz pentru o mare parte din comerțul său.
Programul Alimentar Mondial (WFP) avertizează că lanțurile de aprovizionare ar putea fi în pragul celei mai severe perturbări de la pandemia de Covid-19 și începutul războiului pe scară largă din Ucraina, în 2022. Carl Skau, director adjunct executiv al WFP, spune că costurile de transport au crescut semnificativ.
Retailerii afirmă că, deși nu există o criză alimentară iminentă în regiunea Golfului, conflictul a dat peste cap transportul maritim.
Kibsons International, un retailer de produse proaspete și legume din Emiratele Arabe Unite, care importă anual 50.000 de tone de alimente din țări precum Africa de Sud și Australia, spune că prioritatea este acum redirecționarea transporturilor. "În acest moment, lanțul de aprovizionare este extrem de dificil", a declarat Daniel Cabral, director de achiziții la Kibsons.
Potrivit UK Maritime Trade Operations (UKMTO), o agenție de monitorizare operată de armata britanică, aproape douăzeci de nave au fost atacate în regiune de la începutul războiului, pe 28 februarie, inclusiv o navă cargo în largul coastelor Omanului. În aceste condiții, companiile de transport evită să mai tranziteze Strâmtoarea Ormuz.
O altă problemă este numărul mare de nave deja aflate pe mare. Kibsons are "tone" de alimente, în special produse proaspete, în containere aflate pe nave care așteaptă în afara strâmtorii, fără date clare de sosire sau porturi de destinație. "E foarte multă incertitudine", a spus Cabral.
Prețul de a face afaceri
Apoi intervine și problema costurilor de asigurare.
Ascunse în clauzele contractelor de transport se află așa-numitele "clauze de război", care au fost activate acum, a explicat Cabral. Acestea permit navelor să evite zonele periculoase și le oferă dreptul de a alege portul de descărcare.
Unul dintre containerele Kibsons, destinat inițial portului Jebel Ali din Dubai, se află acum în Mundra, India. Un altul a fost redirecționat către Colombo, în Sri Lanka. Însă simplul fapt că marfa ajunge pe uscat nu rezolvă problema.
"Compania de transport ne-a spus: «Ce doriți să faceți acum cu ea? Vreți să o vindeți în India? Care este planul?» Iar asta ne pune într-o situație foarte dificilă", a adăugat Cabral.
Asiguratorii și companiile de transport consideră acum întregul Orient Mijlociu o zonă cu risc ridicat. Companiile de transport au introdus suprataxe de 4.000 de dolari per container pentru livrările către "întregul Orient Mijlociu", a spus Cabral. Pe uscat, costurile de transport și logistică variază între 4.000 și 9.000 de dolari per container pentru a aduce marfa în Emiratele Arabe Unite.
"Ne uitam la unele containere din Europa, pentru care în mod normal plăteam 3.000 de euro (aproximativ 3.400 de dolari) pentru transport. Acum am primit o ofertă de 14.500 de euro doar pentru a ajunge la Jeddah", a spus Cabral, referindu-se la orașul saudit de la Marea Roșie. "Apoi mai trebuie transportate pe uscat, cu costuri suplimentare, așa că devine mult prea scump."
Aceste costuri vor fi în cele din urmă suportate de consumatori
Cabral a spus că Kibsons ar putea crește prețurile cu până la 20% pentru unele produse, precum lactatele și anumite produse proaspete. "Avem stocuri pentru aproximativ o lună de produse proaspete în depozite."
Transportul aerian este, de asemenea, o verigă esențială pentru regiune, însă și acesta a fost afectat în ultimele săptămâni.
Aeroportul Internațional Dubai a fost închis complet timp de 48 de ore după ce Iranul a lansat lovituri de represalii pe 28 februarie, afectând atât pasagerii, cât și transportul de marfă. Luni, zborurile au fost suspendate temporar după ce autoritățile de protecție civilă din Dubai au raportat un incendiu provocat de impactul unei drone asupra unui rezervor de combustibil.
Spinneys, un alt retailer important din regiune, cu o sitorie din 1924, este însă încrezător că își poate securiza lanțul de aprovizionare. "Nu există niciun risc să ajungem să suferim de foame", a declarat Louis Botha, directorul lanțului de aprovizionare al Spinneys.
După ce a trecut prin conflicte și crize economice în piețe precum Liban și Egipt, compania se confruntă acum cu provocări fără precedent în Golf. Ca parte a planurilor de rezervă, Spinneys analizează transportul rutier al alimentelor din Regatul Unit, prin Franța și Turcia, către Irak, Arabia Saudită și Emiratele Arabe Unite.
„Putem face transport rutier direct din Marea Britanie până la depozitul din Jebel Ali în aproximativ 12 zile”, a declarat Botha. "Dacă s-ar conduce fără oprire, ar dura cam 72 de ore." El spune că această opțiune ar fi cu 40% mai ieftină decât transportul aerian, pe fondul creșterii costurilor pentru cargo aerian.
"Ar fi nevoie de opt până la zece distrugătoare pentru a escorta zilnic între cinci și zece petroliere"
Efectele acestor perturbări nu sunt însă favorabile pentru consumatori, care trebuie să se aștepte la prețuri mai mari și o ofertă mai redusă.
Ca răspuns, guvernele Consiliului de Cooperare al Golfului (GCC) încearcă să reducă blocajele.
Oman și Emiratele Arabe Unite au introdus un nou coridor comercial, menit să accelereze procedurile între porturi precum Muscat și Jebel Ali.
Richard Meade, redactor-șef al Lloyd’s List Intelligence, a declarat că asigurarea este disponibilă "dacă ești dispus să plătești suficient", însă consideră că aceasta nu este problema principală. "Problema reală este securitatea", a spus el pentru CNN.
Discuțiile privind securizarea militară a strâmtorii s-au intensificat în ultimele zile, mai ales după ce președintele american Donald Trump a transmis US Development Finance Corporation să ofere garanții de securitate companiilor de transport și a sugerat chiar posibilitatea escortării navelor de către Marina SUA.
Meade rămâne însă sceptic. „Escortarea navală ale SUA și UE nu va apărea prea curând”, a spus el. Chiar dacă un astfel de sprijin ar deveni disponibil, el crede că „prioritatea va fi pentru petroliere”, nu pentru navele cargo. De asemenea, el estimează că o astfel de operațiune ar necesita resurse masive. "Ar fi nevoie de opt până la zece distrugătoare pentru a escorta zilnic între cinci și zece petroliere", a spus el.
Înainte de criză, până la 60 de petroliere traversau zilnic Strâmtoarea Ormuz, potrivit Lloyd’s List Intelligence. Chiar dacă o astfel de operațiune complexă și costisitoare ar fi implementată cu succes, problema transportului navelor cargo încărcate cu alimente și alte bunuri esențiale ar persista, întrucât prioritatea ar reveni petrolierelor.
Trump și administrația sa rămân încrezători că pot încheia războiul în termenii lor. Însă, cu fiecare zi care trece, consecințele se extind dincolo de câmpul de luptă, amenințând fluxul de alimente, combustibil și alte resurse esențiale pentru milioane de oameni din regiune.