Într-un context securitar din ce în ce mai complicat, marcat de o dezangajarea a SUA din Europa şi tensiuni din ce în ce mai vizibile pe ambele maluri ale Atlanticului, întrebarea cheie pentru România este în ce măsură este capabilă să reziste din punct de vedere militar în cazul unei agresiuni.
Ca stat membru NATO, România este protejată de Articolul 5 al Tratatului de la Washington, care se traduce prin formula "Toţi pentru unul, unul pentru toţi".
Dar până la mult invocatul Articol 5, există Articolele 3 şi 4 ale Tratatului.
Articolul 3 menţionează:
„Pentru a îndeplini mai eficient obiectivele acestui Tratat, Părțile, separat sau împreună, prin intermediul auto-ajutorării și al sprijinului reciproc continue, își vor menține și își vor dezvolta capacitatea individuală și cea colectivă de rezistență în fața unui atac armat.”
Războiul total declanşat de Rusia în Ucraina marchează în aceste zile 4 ani. Bazinul Mării Negre a fost transformat de Moscova în teatru de război.
România e statul NATO cu cea mai lungă frontieră terestră, aeriană şi navală cu războiul rusesc. Întrebarea cheie: Este România capabilă din punct de vedere militar să reziste până la mobilizarea aliaţilor din NATO?
Am pus această întrebare cheie generalului Virgil Bălăceanu, preşedintele Asociaţiei Ofiţerilor în Rezervă din România.
Răspunsurile generalului Bălăceanu pentru Antena 3 CNN sunt îngrijorătoare, în ele identificându-se cel puţin 3 vulnerabilităţi pentru ca statul NATO România să-şi respecte angajamentele de stat aliat potrivit Art. 3 din Tratatul de la Washington.
Gen Virgil Bălăceanu: „Am făcut din Articolul 5 o marotă”
„Problematica vulnerabilităților României ca sat membru NATO și mai ales din perspectiva articolul 3 al tratatului de la Washington, pe care ar trebui de la bun început să-l descriem. Prin această obligație a statelor membre NATO de a dezvolta și menține propriile capacități individuale și colective pentru a face față unui atac armat, problematică este foarte complexă. Este dificil ca într-un timp foarte scurt să realizăm toate punctele pe care ar trebui să le atingem. Esența ar fi legată de faptul că noi am creat, prin articolul 5, care este sigur articolul fundamental din punct de vedere al garanțiilor de securitate și al apărării României, o marotă. Noi facem foarte des trimiteri către articolul lui 5 ori celelalte două articole, articolul 3, de care am vorbit, și articolul 4, care înseamnă consultări între membrii Alianței într-o situație de criză, reprezintă fundamentul aplicării articolului 5.
Pe de altă parte, noi ar trebui să luăm în calcul sigur, un scenariu cu o probabilitate foarte scăzută, dar nu imposibil, ca să nu se realizeze consensul la nivel NATO privind aplicarea articolului 5 sau un consens, să-i spunem diminuat, în sensul unor condiționări și a unor restricții. Mai mult decât atât, modul în care gândim și aplicăm din punct de vedere legislativ, dar nu numai articolele 3 și 4, înseamnă și o pregătire pentru a răspunde nu numai unui atac armat, nu numai războiului clasic, dar mai ales războiului hibrid. Pentru că, în definitiv, o altă vulnerabilitate a noastră e că nu suntem pregătiți pentru a răspunde unor amenințări și acțiuni directe vizând războiul hibrid. Dar dacă analizăm componentele războiului hibrid sunt cele care pregătesc o eventuală agresiune de tip agresiune armată, de tip agresiune clasică.
Ca atare, noi trebuie să depășim această vulnerabilitate de a acorda esența apărării și garantării securității României, prin articolul 5 și să vedem modul în care armonizăm și din punct de vedere legislativ partea legată de acțiuni împotriva României, sub pragul articolului 5 și apoi articolele 3, 4 și 5. În această succesiune din tratatul de la Washington, privind modul în care se acționează într-o situație de criză majoră, sigur că avem întemeierea constituțională a stărilor excepționale pe care președintele le poate institui, apoi le aprobă Parlamentul și mă refer la starea de urgență, starea de asediu, starea de mobilizare și starea de război. Dar sunt și alte stări sau situații de criză care sunt reglementate într-o anumită măsură în legislație, dar care sunt prea puțin înțelese de către publicul arg și foarte puțin exersate pentru asemenea situații”, spune gen. Virgil Bălăceanu.
Gen Virgil Bălăceanu: Avem 3 domenii deficitare - industria de armament, mobilizarea rezerviştilor şi cadrul legislativ
„Avem o serie de stări de alertă. Am trecut printr-o stare de alertă epidemiologică, avem situații de criză, inclusiv sectoriale, cum ar fi criza energetică și așa mai departe, astfel încât să putem face în primul rând față unor amenințări hibride, fie că vorbim de atac cibernetic, fie că vorbim de atac electronic, fie că vorbim de incidente incidente de frontieră, fie că vorbim de sabotaje economice și energetice și așa mai departe. Toate acestea realizează un cumul de acțiuni legislative, un pachet legislativ care după aceea trebuie să se regăsească într-o comunicare strategică la nivelul societății noastre, pentru că reziliența națională are cea mai puternică întemeiere pe o reziliență a societății noastre și după aceea, sigur, cu ceea ce trebuie perfecționat și dezvoltat privind responsabilitățile pe care le au instituțiile pentru fiecare stare. Și mă refer acuma la stările excepționale.
În definitiv, poziția geostrategică a României, apropierea ei de o zonă de conflict, faptul că România are ieșire la Marea Neagră, reprezintă deopotrivă avantaje, dar și vulnerabilități. Ori toate acestea trebuie să fie înscrise într-un pachet, pachet care să însemne o comunicare, inclusiv prin media a acestor stări și o pregătire a populației, fără să se ajungă la situații de panică, astfel încât prin scenarii să avem o pregătire corespunzătoare. Sigur că dacă ajungem la articolul 3, avem probleme pe care trebuie să le rezolvăm, care țin nu neapărat de înzestrarea Armatei României, pentru că aici avem destule programe în dezvoltare sau destule programe care vor fi inițiate, dar pe de altă parte, avem restanțe serioase din punct de vedere al restartării industriei de apărare. Nu sunt sigur dacă programele SAFE, mai ales privind achizițiile, vor aduce și o componentă de restartare industriei naționale de apărare. Sunt destule exemple care ne îngrijorează.
Unul dintre ele reprezintă faptul că prin noul sistem de achiziție a softului de comandă și control se pare că vom pierde o producție românească realizată nu de o companie cu capital majoritar românesc, într-un element esențial de securitate, adică partea legată de soft-ul, de programul de comandă și control, care, sigur, asociază și celelalte componente de supraveghere, de senzori de recunoaștere, de stabilire a țintelor și așa mai departe. Să fie bazat pe un cod sursă național. Noi trebuie să avem în vedere un asemenea lucru dacă ne referim la industria națională de apărare și cu toții trebuie să recunoaștem că din punct de vedere al pregătirii rezervei și a găsirii soluțiilor practice prin refacerea rezervei operaționale pe baza voluntariatului, în definitiv, înlocuirea rezervei operaționale, cea constituită din cei care au făcut stadiul militar in 2007 prin modalități de participare voluntară.
Încă nu știm care sunt aceste rezultate, încă nu avem pachetul legislativ corespunzător și mă refer la faptul că în regim de urgență trebuie amendată legea 270 privind statutul reservistului voluntar și din nou aplicată și această lege.
Noi trebuie să mergem pe două căi: serviciul voluntar soldat în termen, dar și pregătire a cadrelor militare în rezervă ofițeri MAI și militari subofițeri. Sunt doar două exemple care merg de la vulnerabilități într-un plan strategic, până la ceea ce reprezintă vulnerabilități într-un plan, să-i spunem la nivel tactic, dar deosebit de important, pentru că știm cu toții dacă avem rezultate în zona tactică, avem rezultate și în zona operativă, avem rezultate și la nivel strategic și în final, a spune că din toate punctele de vedere, cele enumerate până acum, ar trebui să vedem experiența pe care o au atât Polonia, cât și țările baltice și nu trebuie să uităm să adăugăm și țările scandinave, pentru că ei aplică altfel aceste principii care țin de vulnerabilități în baza articolelor 3, 4 și 5, mai ales a articolului 5, pe care încearcă să le gestioneze prin alte modalități și este evident că au un succes mult mai mare față de ceea ce am reușit să realizăm noi până acum”, a mai precizat generalul Virgil Bălăceanu.