Antena 3 CNN › Life › Știinţă › Un obiect misterios din Calea Lactee a emis semnale radio timp de 15 ore, la fiecare 62 de minute, apoi a dispărut fără urmă

Un obiect misterios din Calea Lactee a emis semnale radio timp de 15 ore, la fiecare 62 de minute, apoi a dispărut fără urmă

Laura Dinu
5 minute de citit Publicat la 08:00 21 Noi 2026 Modificat la 08:00 21 Noi 2026
Astronomii au urmărit în repetate rânduri aceeași regiune a cerului, însă nu au mai detectat niciun semnal. Foto: Getty Images

Timp de aproximativ 15 ore, un obiect misterios din Calea Lactee a emis câte două semnale radio la fiecare 62 de minute. Apoi, fără nicio explicație, a dispărut. De atunci, astronomii au încercat în repetate rânduri să surprindă din nou aceste emisii, însă fără succes. Semnalele nu au mai fost detectate, potrivit Daily Galaxy.

Totul a început pe 14 mai 2022, când un radiotelescop din Africa de Sud a înregistrat o emisie neobișnuită într-o regiune densă a Căii Lactee. Mai întâi a apărut un semnal lung, urmat de unul scurt și mai intens. Apoi s-a așternut liniștea timp de aproximativ o oră, după care secvența s-a repetat cu o regularitate surprinzătoare.

Fenomenul a continuat timp de aproximativ 15 ore, după care sursa a devenit complet tăcută. Deși telescoapele au revenit de mai multe ori în acea regiune, în următorii ani, semnalele nu au mai fost detectate.

Două semnale la fiecare 62 de minute, cu o regularitate neobișnuită

Obiectul a primit denumirea astronomică LPT J1555−5631 și a atras atenția cercetătorilor prin ritmul neobișnuit al emisiilor sale. Semnalele apăreau la intervale de 62,2 minute, perioadă confirmată și printr-o observație de zece ore realizată cu telescopul ASKAP din Australia.

Sursa face parte dintr-o categorie relativ recent identificată de fenomene astronomice. Aceste obiecte emit impulsuri radio de durată, separate de intervale lungi de liniște, într-un tipar care se repetă regulat.

LPT J1555−5631 are însă o particularitate. În locul unui singur impuls, fiecare ciclu cuprindea două semnale distincte, unul mai lung și altul mult mai scurt.

Primul dura aproximativ 2,44 minute, în timp ce al doilea avea doar 0,66 minute. În ciuda diferenței de durată, ambele atingeau aproape aceeași intensitate maximă.

Echipa coordonată de Scott Hyman, de la Sweet Briar College, a publicat rezultatele în revista The Astrophysical Journal. Cercetătorii au ajuns la concluzia că sursa ar putea fi un obiect al cărui ax de rotație este aproape perpendicular pe axa magnetică.

Într-o asemenea configurație, cei doi poli magnetici ar putea fi orientați succesiv către Pământ, generând cele două impulsuri radio. Unul ar produce semnalul lung, iar celălalt pe cel scurt.

Există însă și un detaliu care complică explicația. Cele două impulsuri erau separate de un unghi de 165,4 grade, nu de 180 de grade, cât ar fi de așteptat în cazul unui sistem magnetic simplu, cu doi poli opuși. Pentru astronomi, această diferență ar putea indica un câmp magnetic mult mai complex decât cel al unui magnet obișnuit.

Descoperit întâmplător

Obiectul nu era căutat în mod special de astronomi. El a fost identificat întâmplător, în timp ce cercetătorii analizau o arhivă publică de date a radiotelescopului MeerKAT din Africa de Sud. Observațiile erau analizate inițial pentru un alt studiu.

Semnalul se afla deja în datele arhivate, fără ca cineva să fi observat la momentul respectiv importanța lui.

O coincidență a făcut posibilă confirmarea descoperirii. În aceeași zi, telescopul australian ASKAP monitoriza regiunea respectivă și a înregistrat același fenomen. Astfel, două observatoare aflate pe continente diferite au captat independent semnalul, fără să știe inițial că au identificat aceeași sursă.

Poziția obiectului ridică și ea întrebări. Acesta se află la aproximativ 0,5 grade de centrul unui rest de supernovă, identificat drept SNR G 326.3–1.8. Este vorba despre o structură formată din materialul rămas în urma exploziei unei stele.

Distanța exactă până la sursă nu este cunoscută. Estimarea disponibilă indică aproximativ 17.600 de ani-lumină. Chiar și autorii studiului recunosc însă că această estimare nu este foarte sigură.

Cinci ani de căutări, fără niciun rezultat

După identificarea semnalului, astronomii au început să verifice toate observațiile disponibile pentru a afla dacă fenomenul mai apăruse și în alte perioade.

Au analizat aproximativ 60 de observații ASKAP realizate între 2019 și 2026 în aceeași regiune. Doar în înregistrările din mai 2022 au fost găsite impulsurile radio.

Nici cele 11 observații MeerKAT dintr-un program de cercetare a planului galactic, realizate în 2021, nu au surprins vreun semnal. Același rezultat a fost obținut și în două observații din 2019.

Mai mult, în iunie 2022, la doar câteva săptămâni după dispariția fenomenului, radiotelescopul australian Murchison Widefield Array a monitorizat zona, fără să detecteze nimic neobișnuit.

Pe baza intervalelor dintre observații, cercetătorii estimează că obiectul a fost activ pentru cel puțin 15 ore, dar nu mai mult de zece luni.

Nici telescoapele care observă alte tipuri de radiații nu au oferit indicii. Cataloagele de observații în raze X realizate de eROSITA, XMM-Newton și Chandra nu indică nicio sursă în acea poziție.

O stea neutronică sau o pitică albă? Cele două ipoteze nu explică toate observațiile

Astronomii iau în calcul două explicații principale, însă niciuna nu se potrivește perfect cu datele disponibile.

Prima posibilitate este o stea neutronică, un obiect extrem de dens, format în urma prăbușirii nucleului unei stele masive. Aceste obiecte sunt cunoscute pentru emisiile lor radio, însă perioada de rotație de 62 de minute este neobișnuit de lungă pentru un pulsar obișnuit.

Pentru ca o stea neutronică să producă semnale precum cele observate, câmpul său magnetic ar trebui să aibă o structură neobișnuită, mult mai complexă decât cea întâlnită în mod normal.

A doua ipoteză vizează o pitică albă, adică nucleul dens rămas după ce o stea de masă mică sau medie își încheie evoluția. Problema este că astronomii nu au observat până acum emisii radio de acest tip provenind de la o pitică albă izolată.

O astfel de explicație ar presupune existența unei stele însoțitoare, însă cercetătorii nu au identificat un asemenea obiect. În plus, perioada de rotație de 62,2 minute este mai scurtă decât limita de aproximativ 78 de minute asociată perioadei orbitale minime pentru cel mai comun tip de sistem binar cu pitică albă.

Misterul nu este unul izolat. Primul obiect din această categorie, GLEAM-X J1627−5235, a fost observat în 2018 și descris într-un studiu publicat în 2022. De atunci, astronomii au identificat aproximativ o duzină de astfel de surse în Calea Lactee.

„Sunt toate obiectele LPT de același tip?”, s-a întrebat Scott Hyman într-un interviu acordat ScienceAlert. Studiul recent nu oferă un răspuns, iar întrebarea rămâne deschisă.

Un alt semnal misterios a dispărut, apoi a reapărut după ani de zile

Scott Hyman s-a mai confruntat cu un fenomen asemănător. În septembrie 2002, astronomul a înregistrat GCRT J1745−3009, o sursă care a produs cinci emisii radio, separate de intervale de 77 de minute, după care a dispărut.

Cercetătorul a căutat ani la rând noi semnale, fără succes, și a renunțat în cele din urmă la investigații. Ulterior, însă, sursa a început din nou să emită. Alte două obiecte considerate dispărute au prezentat un comportament asemănător.

Aceste cazuri arată cât de puține lucruri se cunosc încă despre aceste obiecte. Semnalele pot apărea brusc, pot respecta un tipar extrem de precis și apoi pot dispărea pentru ani întregi.

Pentru astronomi, LPT J1555−5631 rămâne un mister. Iar până când va emite din nou sau vor apărea observații care să-i dezvăluie natura, nimeni nu poate spune cu certitudine ce obiect cosmic a bătut, timp de 15 ore, ca o inimă invizibilă în Calea Lactee.

Citește mai multe din Știinţă
» Citește mai multe din Știinţă
TOP articole