Desișul Rezervației Biosferei Calakmul, din statul mexican Campeche, a ascuns timp de peste un mileniu unul dintre cele mai bine păstrate secrete ale sale. Este vorba despre vechiul oraș mayaș Minanbé, o așezare care a rămas ascunsă și neatinsă, fără ca structurile sale să fie profanate de jefuitorii moderni, până când o echipă de arheologi mexicani și sloveni a reușit să străpungă vegetația și să îi documenteze existența.
Numele sitului, o expresie în limba mayașă yucatecă ce înseamnă „nu există drum”, nu a fost ales întâmplător, ci reflectă dificultatea extremă întâmpinată de cercetători pentru a ajunge în centrul urban al așezării, o adevărată odisee care a încununat trei decenii de muncă dedicate explorării Ținuturilor Joase Centrale Maya, transmite revista culturală LBV.
› Vezi galeria foto ‹
Explorarea acestui sit, datând din perioada Clasică Târzie (600–900 d.Hr.), a fost posibilă datorită unei campanii de cercetare autorizate de Consiliul de Arheologie al Institutului Național de Antropologie și Istorie (INAH), instituție aflată în subordinea Ministerului Culturii din Mexic.
Echipa, condusă de arheologul Ivan Šprajc, afiliat Centrului de Cercetare al Academiei Slovene de Științe și Arte, a pătruns în sectorul nordic al rezervației cu un obiectiv clar: realizarea unui studiu de suprafață într-un sit aflat la vest de Chactún, un important centru mayaș raportat de aceeași echipă în urmă cu 13 ani.
Pentru această misiune, cercetătorii au folosit o tehnologie esențială: scanarea aeriană cu laser LiDAR, care permite observarea structurilor ascunse sub coronamentul pădurii.
Accesul la oraș a fost o adevărată provocare
A ajunge la Minanbé s-a dovedit a fi o sarcină titanică, ce a pus la încercare rezistența echipei. Arheologii Iván Šprajc, Atasta Flores Esquivel, Israel Chato López, Quintín Hernández Gómez și Vitan Vujanović, împreună cu muncitori din comunitatea Constitución, au fost nevoiți să deschidă un drum cu macetele pe o distanță de cinci kilometri pentru a putea înainta cu vehicule de teren, după care au mers pe jos încă aproximativ cinci kilometri prin condițiile extreme ale pădurii tropicale.
Pentru Ivan Šprajc, lipsa așa-numitelor „alei” – drumuri de pământ deschise cu decenii în urmă pentru exploatări forestiere și care i-au ghidat în alte expediții – a fost un semn încurajator. Absența căilor de acces indica faptul că situl nu fusese afectat de activități umane recente.
„Comparativ cu alte locuri unde am efectuat cercetări de suprafață, accesul aici a fost mult mai dificil. Cu toate acestea, în ultimii trei ani este primul sit pe care l-am găsit intact, fără șanțuri săpate de jefuitori”, a declarat arheologul sloven.
„A fost o descoperire extraordinară, o mare surpriză pentru noi”, a adăugat acesta.
Tocmai această dificultate și lipsa drumurilor de acces au inspirat numele sitului.
„De aceea am ales numele Minanbé, care provine din mayașa yucatecă: mina’an («nu există») și be («drum»). Astfel continuăm tradiția arheologiei mayașe de a denumi siturile după o caracteristică a locului sau după circumstanțele descoperirii”, a explicat Šprajc.
Un oraș ascuns sub junglă
Imaginile LiDAR au dezvăluit existența unei așezări de aproximativ 15 hectare ascunse sub pădure. Verificările efectuate la sol au confirmat existența unui nucleu urban complex, format din piețe înconjurate de clădiri palatinale și religioase, terase și zone umede prevăzute cu sisteme de canalizare hidraulică, semn al unui grad ridicat de planificare urbană și control teritorial.
Arheologul Vitan Vujanović a putut examina personal una dintre cele mai impresionante structuri ale sitului: un templu-piramidă cu o înălțime de peste 13 metri.
Construcția prezintă caracteristici specifice stilului arhitectural Río Bec, precum zidărie fină, panouri netede pe fațadă, o scară abruptă și elemente decorative în partea superioară.
„Este pentru prima dată când documentez un templu mai mult sau mai puțin bine conservat și o stelă care încă păstrează glife”, a spus Vujanović, subliniind starea excepțională de conservare a complexului monumental.
Un monolit cu o scenă de decapitare
Printre cele mai importante descoperiri ale echipei se numără Stela 1, un monolit gravat cu o scenă de decapitare, primul monument care a atras atenția cercetătorilor.
În total, au fost catalogate 14 monumente, unele dintre ele păstrând elemente iconografice și texte hieroglifice care încep să dezvăluie misterele sitului.
Explorarea sectorului nordic a permis identificarea unei serii de monumente dispuse „în linie”, iar cele aflate la capătul sudic al drumului ceremonial care lega sectorul central de cel nord-estic au fost curățate pentru înregistrări fotogrammetrice.
Cu ajutorul a peste 500 de fotografii, cercetătorii au realizat modele tridimensionale pentru fiecare dintre cele 14 stele și altare descoperite, care au fost trimise epigrafistului proiectului, Octavio Esparza Olguín.
Acesta a utilizat programe avansate de editare pentru a descifra textele hieroglifice, o sarcină dificilă din cauza eroziunii care afectează majoritatea suprafețelor din calcar.
Orașul era încă locuit în anul 849 d.Hr.
Analiza epigrafică a început deja să ofere informații concrete despre cronologia sitului.
Stela 1, care înfățișează un personaj ce folosește un cuțit sau un topor pentru a decapita o altă persoană, conține un semn calendaristic ce indică data 5 Ajaw, corespunzătoare anului 849 d.Hr.
„Este un indiciu important, deoarece ne permite să credem că întregul ansamblu de monumente, sau cel puțin o parte dintre ele, a fost ridicat în această perioadă a Clasicului Terminal, aproape de abandonarea siturilor din regiune, care a avut loc în secolul al X-lea”, a explicat Esparza Olguín.
Această informație plasează Minanbé într-o perioadă de transformări profunde ale lumii mayașe, chiar înaintea colapsului care a dus la abandonarea multor mari orașe din Ținuturile Joase.
Posibile indicii privind sosirea unor grupuri din nordul Peninsulei Yucatán
Pe lângă Stela 1, cercetătorii au documentat mai multe altare circulare și un altar rectangular, a căror dispunere sugerează că unele au fost modificate intenționat.
Un exemplu este Monumentul 6, care pare spart, dar păstrează cartușe cu glife pe laturi și imaginea unui conducător purtând o podoabă din pene, un pectoral cu element trilobat, brățări și coliere.
Unul dintre textele hieroglifice de pe monument conține o parte dintr-o dată din sistemul Cronologiei Lungi mayașe, care pare să indice sfârșitul secolului al VII-lea, fiind astfel cea mai veche inscripție identificată în zona studiată.
Coexistența monumentelor din epoci diferite sugerează că situl a fost locuit o perioadă îndelungată și că a trecut prin schimbări importante în plan social și politic.
Potrivit lui Ivan Šprajc, descoperirea orașului Minanbé completează imaginea regională conturată de ani de cercetări. Zona pare să fi fost intens modificată pentru agricultură, atingând apogeul dezvoltării în perioada Clasică Târzie.
Datorită poziției sale strategice și caracteristicilor sale urbane, orașul ar fi avut un rol important în producția agricolă și în comerțul cu surplusurile alimentare, ceea ce explică dimensiunea sa și complexitatea planificării urbane.
Totodată, descoperirea ridică noi întrebări. Una dintre ipoteze vizează posibila pătrundere a unor grupuri venite din nordul Peninsulei Yucatán într-o perioadă apropiată de abandonarea orașului.
Dovezile privind modificarea intenționată a unor monumente, precum Monumentul 6, ar putea indica sosirea unor grupuri străine care au încercat să schimbe narațiunea puterii locale, intervenind asupra simbolurilor unui oraș deja abandonat.