Misterul faimoasei găleţi, veche de 1.400 de ani şi găsită la Sutton Hoo, a fost elucidat de arheologi
Publicat acum 10 ore si 8 minute
Un supercomputer a prezis când va avea loc apocalipsa. Deși poate părea ceva desprins din filmele science-fiction, supercomputerul a folosit date reale despre Pământ și Soare pentru a estima când va veni sfârșitul lumii. Răspunsul e...foarte îndepărtat de prezent. Mai exact, Soarele va distruge Pământul în jurul anului 1.000.002.021. Distrugerea planetei și a vieții începe mai devreme însă: nu va fi un colaps brusc, ci un declin lent și ireversibil, spun oamenii de știință.
Oamenii de știință au explicat cum au folosit supercomputerul pentru a determina că „supraviețuirea planetei Pământ va fi imposibilă în aproximativ un miliard de ani, când condițiile de pe Terra vor deveni prea extreme pentru a susține viața așa cum o știm noi în prezent”, scrie bgr.com.
Astfel, supercomputerul a calculat pentru oamenii de știință de la NASA și de la universitatea japoneză Toho că viața pe Pământ se va încheia în jurul anului 1.000.002.021 din cauza expansiunii Soarelui. Steaua care face posibilă viața pe Pământ se va încinge din ce în ce mai mult, își va extinde dimensiunea și va încălzi planeta până la temperaturi care sunt incompatibile cu viața.
Viața pe Pământ va înceta nu ca un colaps brusc, ci ca un declin lent și ireversibil
Oamenii de știință studiază apocalipsa de mai mulți ani. Au stabilit deja că declinul planetei va începe mult mai devreme de data emisă de supercomputer. Pe măsură ce Soarele devine mai fierbinte, atmosfera Pământului va suferi schimbări semnificative. Nivelurile de oxigen vor scădea, temperaturile vor crește exponențial, iar calitatea aerului se va deteriora. Aceste schimbări, proiectate prin modele detaliate de schimbări climatice și radiație solară, conturează momentul în care viața pe Pământ va înceta, nu ca un colaps brusc, ci ca un declin lent și ireversibil.
Iar semnele sunt deja aici. Furtunile solare și ejecțiile de masă coronale au crescut în intensitate, cu cea mai puternică furtună din ultimii 20 de ani fiind înregistrată recent. Aceste fenomene afectează câmpul magnetic al Pământului și reduc oxigenul din atmosferă, oferind oamenilor de știință o privire asupra efectelor pe termen lung descrise în modelele lor.
În același timp, schimbările climatice cauzate de om amplifică stresul planetar. Creșterea temperaturilor globale și topirea ghețarilor polari se accelerează mai rapid decât proiecțiile anterioare, sugerând că condițiile de mediu ar putea deveni mult mai dificile mult mai devreme decât termenul de un miliard de ani.
În ciuda acestui termen-limită îndepărtat, cercetătorii subliniază importanța pregătirii și adaptării. Unii oameni de știință propun intervenții tehnologice — cum ar fi sisteme de susținere a vieții închise și habitate artificiale — pentru a menține medii locuibile cât mai mult timp posibil.
Alții se uită dincolo de Pământ în întregime. Planurile de colonizare pe termen lung a spațiului, inclusiv misiuni pe Marte conduse de NASA și SpaceX, sunt explorate ca strategii potențiale pentru păstrarea vieții umane odată ce Pământul va deveni nelocuibil.
Viitorul vieții de pe Terra e pe alte planete
Cercetări publicate în Nature Geoscience de Kazumi Ozaki și Christopher T. Reinhard în 2021 arată faptul că Pământul, în cele din urmă, nu va avea suficient oxigen în atmosferă pentru a susține viața.
„Atmosfera modernă a Pământului este foarte oxigenată și reprezintă un semnal detectabil de la distanță al biosferei de la suprafață. Cu toate acestea, durata de viață a semnalelor biosferice pe bază de oxigen în atmosfera Pământului rămâne incertă, în special pentru viitorul îndepărtat. Aici folosim un model combinat de biogeochimie și climă pentru a examina probabilitatea condițiilor atmosferice bogate în oxigen pe Pământ.” au scris acești cercetători.
Cercetătorii au observat că prezența suficientă a oxigenului în atmosferă nu reprezintă o stare „permanentă” pentru o planetă, astfel că descoperirile lor au „implicații importante pentru căutarea vieții pe planete similare Pământului din afara Sistemului nostru Solar (de exemplu, planete locuibile cu apă lichidă abundentă la suprafață, crustă silicatată expusă și o biosferă cu fotosinteză oxigenică).”