Primăria din Veneţia, Italia, a aprobat o hotărâre prin care se extinde numărul de zile în care se aplică taxa de intrare în oraş de la 60 la 72. În plus autorităţile iau în calcul să majoreze taxa de intrare până la 50 de euro în 2027.
Taxa controversată a fost introdusă iniţial cu scopul declarat de a descuraja afluxul masiv de turiști în lagună, însă s-a dovedit a fi în mare parte ineficientă, servind mai degrabă drept o sursă suplimentară de venituri pentru un oraș care, din cauza caracteristicilor sale unice, are o nevoie excepțională de astfel de fonduri, relatează La Stampa.
Însă taxa zilnică actuală de 5 sau 10 euro, care variază în funcție de faptul că biletul este cumpărat în avans sau în ultimul moment, nu mai este suficientă. Prin urmare, noua administrație, condusă de Simone Venturini, ia în considerare o majorare. Și anume una semnificativă: se vorbește despre 30 sau chiar 50 de euro pe zi pentru a vizita Veneția, dacă nu în fiecare zi, atunci cel puțin în zilele marcate cu „alertă roșie”, adică perioadele de vârf.
„Motivul este simplu”, a explicat Michele Zuin, consilierul local responsabil cu bugetul. „Ne-am dat seama că o taxă zilnică de 10 euro nu schimbă nimic, nu reușește să descurajeze turismul de tip «vizită fulger». Așadar, da, am dori să majorăm taxa, poate la 30, 40 sau 50 de euro. Scopul nu este să umplem vistieria orașului, ci să-i compensăm pe locuitorii Veneției care suportă povara turismului.”
Iată cum a fost cheltuită suma de 1,5 milioane de euro colectată anul acesta: întreaga sumă a fost direcționată către compensarea taxei pentru colectarea deșeurilor). „Am putea, eventual, să oferim niște servicii suplimentare pentru turiști”, a adăugat consilierul, „cum ar fi accesul la toalete publice”. Totuși, acest lucru nu s-ar aplica transportului public local, care „funcționează după o logică complet diferită”. Prin urmare, nu vor exista modificări ale tarifului de 9,50 euro pe care turiștii îl plătesc pentru o singură călătorie cu vaporetto (n. red. autobuzul pe apă).
Între timp, administrația orașului a aprobat deja calendarul zilelor în care turiștii vor fi obligați să prezinte un bilet, deși există numeroase excepții, în special pentru cei care se cazează în oraș. Sistemul va intra în vigoare pe 26 martie și se va încheia de Ferragosto (15 august), marcând o prelungire a perioadei față de anul precedent; în total, vor fi 72 de zile în care va fi necesar un bilet, față de 60 în acest an. Vizitatorii vor trebui să plătească în weekenduri, în zilele de sărbătoare legală și în timpul minivacanțelor. De asemenea, intervalul orar vizat de această măsură va fi extins: va trebui acum să așteptați până la ora 16:30, în loc de 16:00, pentru a intra în oraș fără bilet.
Aceasta este o încercare de a proteja „ora aperitivului”, o sursă atât de bucurie, cât și de neplăceri pentru oraș. Este momentul de dinainte de cină când lumea iese în oraş ca să bea ceva la un bar, un moment îndrăgit al culturii locale, dar, în același timp, unul dintre principalii factori care contribuie la degradarea orașului.
Însă cea mai așteptată măsură vizează, în mod firesc, majorarea promisă a taxei de acces. La Veneția, administrația a luat deja o decizie, iar venețienii înșiși, care, prin votul lor, l-au susținut pe Venturini, par, în mare parte, de acord. Această hotărâre este determinată de cifre care apasă greu asupra orașului lagunar: zile cu peste 150.000 de turiști, într-un oraș în care populația rezidentă a scăzut constant sub pragul de 50.000 de locuitori. Situația atrage după sine o serie de consecințe, de la degradarea serviciilor destinate rezidenților care, de altfel, sunt tot mai puțini, până la costuri care continuă să crească, fără a se întrevedea vreun final.
Totuși, guvernul italian este cel care trebuie să decidă dacă aprobă planurile administrației municipale. Din acest motiv, Venturini a călătorit la Roma de mai multe ori în ultimele luni, plasând această chestiune în fruntea listei de priorități a orașului. Între timp, ministrul Turismului, Gianmarco Mazzi, originar din Verona și care a fost întotdeauna destul de rezervat față de ideea unei taxe de intrare, este permanent la curent cu această problemă.
În realitate, Veneția și primarul său nutresc o altă ambiție: aceea de a transforma orașul într-o destinație „închisă”, cu acces strict reglementat prin instalarea unor turnichete (n.red. dispozitive electromecanice sau mecanice de control al accesului pietonal care permit trecerea unei singure persoane la fiecare validare ) la punctele de intrare. Această măsură, însă, a fost deja considerată neconstituțională. Astfel, atenția se îndreaptă către taxa de intrare, o modalitate alternativă de a face, în mod efectiv, din Veneția un oraș cu un număr limitat de vizitatori.