Principiul subsidiarității definește condițiile în care Uniunea Europeană are prioritate de acțiune în raport cu statele membre.
Exercitarea competențelor Uniunii Europene trebuie să respecte principiul proporționalității.
De asemenea, principiul subsidiarității servește drept criteriu ce reglementează exercitarea competențelor neexclusive ale Uniunii.
Acesta exclude intervenția Uniunii în cazul în care o chestiune poate fi reglementată eficient chiar de statele membre la nivel central, regional sau local.
Citește și: Alin Mituţă: "China face concurenţă neloială producătorilor din UE. De multe ori cumpărăm chimicale"
Unde se aplică
Principiul subsidiarității privește toate instituțiile Uniunii și are o importanță practică în special în cadrul procedurilor legislative.
Intervenția instituțiilor Uniunii în numele principiului subsidiarității presuspune îndeplinirea a trei condiții:
- domeniul vizat nu trebuie să fie de competența exclusivă a Uniunii (competența neexcusivă);
- obiectivele acțiunii preconizate nu pot fi aplicate în mod suficient de statele membre;
- acțiunea poate fi realizată mai bine, având în vedere amploarea și efectele sale, printr-o intervenție a Uniunii (valoarea adăugată).
