Deși în prezent planeta se confruntă cu o criză energetică care a împins prețul petrolului chiar și peste 100 de dolari pe baril, pe 20 aprilie 2020, în plină pandemie de coronavirus, prețurile au coborât sub zero.
Pare greu de crezut, dar în acea zi petrolul american WTI a scăzut cu peste 250%, ajungând la final la -37,63 dolari pe baril, scrie MoneyReview.gr.
A fost pentru prima dată când petrolul american a intrat pe teritoriu negativ, într-un moment în care aproape întreaga lume era blocată.
Ce înseamnă asta, de fapt? În contextul prăbușirii cererii - fabrici oprite și oameni izolați în case - producătorii au ajuns să plătească cumpărătorii doar ca să scape de petrol, de teamă că spațiile de stocare vor fi complet ocupate până în luna mai.
Asta nu înseamnă însă că șoferii puteau alimenta gratis.
Scăderea spectaculoasă a WTI a fost, în parte, și rezultatul unor mecanisme tehnice specifice pieței petroliere. Spre deosebire de acțiuni, care pot fi cumpărate simplu printr-un broker și deținute inclusiv în format digital, petrolul se tranzacționează în principal prin contracte futures. Acestea sunt acorduri prin care un investitor acceptă să cumpere sau să vândă petrol la un anumit preț, la o dată viitoare. Contractele expiră lunar, iar la scadență, cel care le deține trebuie să preia efectiv petrolul.
De regulă, prețul despre care auzim în știri este cel al contractului pentru luna următoare. De exemplu, o companie aeriană sau o rafinărie poate cumpăra astfel de contracte pentru a-și fixa din timp costurile.
Există însă și investitori care doar speculează evoluția prețului, fără să vrea să primească petrolul fizic. Ei vând contractele înainte de expirare și cumpără altele pentru luna următoare - proces cunoscut drept „roll over”.
În ziua respectivă, contractul WTI pentru luna mai ajungea la scadență. Cei care îl dețineau trebuiau fie să accepte livrarea petrolului, fie să-l vândă rapid altcuiva.
Problema era că livrările de petrol WTI se fac într-un singur loc: centrul de stocare din Cushing, Oklahoma. Iar atunci toate depozitele de acolo erau deja pline.
Asta însemna că deținătorii contractelor riscau să primească petrol pe care nu aveau unde să-l depoziteze. Singura soluție a fost să plătească pe altcineva să preia contractele.
Este relevant că și contractul pentru luna iunie a scăzut în acea zi, însă a rămas pe plus, în jur de 20 de dolari pe baril.
În SUA și în alte părți ale lumii, companiile petroliere au început să reducă producția ca reacție la scăderea cererii. Totuși, nu a fost suficient pentru a echilibra situația: în plin lockdown, lumea avea mai mult petrol decât putea consuma sau măcar depozita.
Ştiri video recomandate
