Dupa ce in urma cu o luna, reducerea contributiilor de asigurari sociale (CAS) se afla, potrivit premierului Victor Ponta, pe lista subiectelor de negociat cu FMI la inceputul lunii iunie, miercuri, ministrului Bugetului, Liviu Voinea, s-a apucat sa mute discutia legata de aceasta tema pentru vizita suplimentara a Fondului din iulie.
Noroc insa ca la numai o zi distanta, joi, ministrul Finantelor, Ioana Petrescu, a venit sa repuna pe tapet ceea ce spusese Ponta, fara sa precizeze daca la nivel guvernamental am asistat la o serie de balbe.
„Obiectivul zero al meu este reducerea CAS cu 5 puncte procentuale. Voi discuta saptamana viitoare cu reprezentantii FMI, CE si BM reducerea CAS cu 5 puncte procentuale de la 1 iulie 2014. Este o masura pe care am sustinut-o de mult timp si acum o voi promova cu toata taria”, a declarat Petrescu.
Ministrul a precizat ca, in prezent, CAS se situeaza la 45%, iar colectarea se situeaza undeva la 32%, din cauza muncii la negru si a diverselor scutiri de CAS pentru anumite categorii de persoane.
Asadar, e posibil sa se reduca CAS? Parerea mea este ca daca Guvernul face reforma structurala, da. Din pacate, nu se intrevede asa ceva. Daca se apuca sa ma intrebe cineva care-i cea mai mare eroare de politica economica a Cabinetului Ponta, raspunsul e: Care politica economica?
Bine insa ca nu ma intreaba, si atunci mai bine am vedea ce opinie are presedintele Consiliului Fiscal.
Potrivit lui Ionut Dumitru, povara pe munca este una foarte mare. Pentru a plati o unitate monetara de salariu net in Romania, costurile totale ale angajatorului reprezinta 1,83 unitati (incluzand contributiile la asigurarile sociale ale angajatorului, ale angajatului si impozitul pe venit), ceea ce plaseaza Romania pe locul 7 la nivel european ca povara fiscala pe munca.
Cu alte cuvinte, sub aparenta unui nivel scazut al taxarii data de cota unica mica, nivelul taxelor pe munca este mare. Asta pentru ca Romania are una dintre cele mai mari cote de TVA din UE (a treia dupa Ungaria cu 27%, Suedia si Danemarca cu 25%), iar cota de CAS este a opta.
In acest context, apare ca evident faptul ca e absolut necesara o reducere a fiscalitatii pe munca, mai ales in conditiile in care aportul fortei de munca la PIB-ul potential trebuie sa creasca semnificativ in anii urmatori pentru a accelera procesul de convergenta reala a economiei.
Dar, desi masura reducerii CAS e in mod cert dezirabila din perspectiva mediului de afaceri – metioneaza Dumitru - nu este posibila in conditiile respectarii angajamentului de consolidare fiscala asumat (ce incumba din tratatele europene) fara identificarea unor masuri compensatorii de dimensiuni echivalente (deci de amploare), reprezentate fie de majorari/extinderi de baza de impozitare in cazul altor taxe si impozite, fie de reducerea unor cheltuieli.
Ionut Dumitru apreciaza ca o reducere de amploare a cotelor legale de CAS, necesara din perspectiva reducerii poverii fiscale pe munca, poate fi realizata in masura in care se reduc/elimina diferentele actuale foarte mari de tratament fiscal intre diverse forme de venituri (salarii, drepturi de autor, persoane fizice autorizate, microintreprinderi etc.) si/sau se imbunatateste raportul contributori/beneficiari in sistemele de asigurari sociale, de preferinta prin masuri care sa conduca la reducerea numarului foarte mare de salariati "la negru" (estimati la circa 1,5 milioane, reprezentand peste 30% din numarul de salariati din economia oficiala).
Potrivit ultimul raport anual al Consiliului Fiscal, evaziunea a crescut in perioada de criza cu trei puncte procentual, de la 11,2% din PIB in 2008, la 14% in 2012.
Mai multe de jumatate din aceast procentaj e dat de evaziunea pe TVA, care reprezinta 8,32% din PIB. Dar, pe locul secund se plaseaza contributiile de asigurari sociale, cu o pondere de 3,24% din PIB.
Va inchipuiti cat de opresiva e fiscalitatea la noi? E la fel ca in 1867, cand Eugeniu Carada lega criza de “reaua si nedreapta noastra sistema de impozite”.
Dar pentru ca “sistema” e rea, impozitele nu se incaseaza. De aceea inregistram cea mai slaba colectare din UE, fiindca avem cel mai nedrept sistem. Romania are o rata implicita de taxare la TVA de 13,7%, raportata la o cota standard de 24%, una de 14% la impozitul pe salarii de 16% si una de 28,6% la contributiile de asigurari sociale de 44,95%.
Iar opiniile antreprenorilor romani identifica drept principale obstacole in calea businessului si a competitivitatii: povara fiscala, coruptia, reglementarile fiscale, accesul la finantare si birocratia.
Deci, dupa ce taxele explicite alunga afacerile “la negru”, coruptia definitiveza miscarea, pentru ca pe seama ei firmele “sar” din costuri. Dupa care intervine permanenta modificare a cadrului fiscal ce induce impredictibilitate in business si face “prohibite” creditele in lei pe 7-10 ani.
Lipsa de incredere influenteaza, fireste, si accesul la finantare. Iar cat de nociva e birocratia se vede in faptul ca desi avem un numar semnificativ de administratii si de functionari, ne confruntam cu cea mai slaba colectare din regiune, indusa de cel mai mare numar de plati si formalitati, care le consuma timp agentilor economici.
Morala: Cu cat e mai mare frica de furt, si sunt pusi mai multi paznici sa pazeasca “pepenii”, cu atat e paguba mai mare.
Datele de mai sus provin din raportul Consiliului Fiscal, dar ministrul Finantelor a venit cu cifre mai noi, discutat de colectare a CAS care se situeaza undeva la 32%, ceea ce inseamna ca rata implicita de taxare s-a imbunatatit de 28,6%, la 32%.
Dar acest lucru nu-mi schimba prea mult rationamentul. Rata implicita indica la ce nivel ar trebui sa scada taxele pentru a nu se mai face evaziune.
Altfel spus, nu de la 45% la 40% ar trebui sa se micsoreze CAS, ci de la 45% la 32%.
Ba chiar e indicat ca impunerile fiscale sa se situeze sub respectivul prag critic pentru a se incasa mai mult decat s-a estimat, fiindca astfel mediul economic ar fi stimulat.
La bulgari, de pilda, unei cotei unice de 10% ii corespunde o rata implicita la impozitul pe venit de 10,7%!
