Șapte țări europene depășesc pragul de referință al Comisiei Europene pentru datoria companiilor, dar cifrele spun o poveste mai complexă. Clasamentul se explică în mare parte prin finanțarea multinațională. Când Europa se îngrijorează în privința datoriilor, atenția se îndreaptă de obicei către guverne. Dar și companiile se împrumută, iar țările în care firmele datoriilor sunt cele mai mari sunt adevărate surprize, scrie Euronews.
Noile date Eurostat arată că datoria corporativă variază semnificativ în Uniunea Europeană. Șapte state membre au o datorie corporativă care depășește pragul de avertizare al Comisiei Europene de 85% din PIB, deși cu unele rezerve.
Cifrele dezvăluie o decalaj izbitor: unele dintre cele mai mari economii ale Europei au datorii corporative relativ modeste, în timp ce câteva dintre cele mai mici centre financiare ale blocului comunitar se află în fruntea clasamentului.
Ce arată cifrele
Indicatorul compară datoria societăților non-financiare cu produsul intern brut al fiecărei țări. Acesta include împrumuturi bancare și titluri de creanță, cum ar fi obligațiunile corporative, excluzând în același timp băncile, asigurătorii și alte instituții financiare.
Împrumuturile între companii situate în aceeași țară sunt, de asemenea, eliminate pentru a evita dubla contabilizare.
La sfârșitul anului 2025, datoria corporativă la nivelul Uniunii Europene se ridica la 70,1% din PIB. În zona euro, raportul a fost ușor mai mare, ajungând la 71,6%. Ambele cifre sunt aproape de cel mai scăzut nivel din ultimii aproape douăzeci de ani, reflectând o creștere economică nominală puternică din ultimii ani, care a depășit creșterea împrumuturilor corporative.
România se află la coada clasamentului, cu datorii corporative în valoare de 27,5% din PIB.
De ce contează pragul de avertizare
Comisia Europeană utilizează un prag de 85% din PIB ca parte a Procedurii sale privind dezechilibrul macroeconomic. Indicele de referință a fost introdus după criza financiară mondială și criza datoriilor suverane din zona euro, ca indicator al unui potențial exces de împrumut din sectorul privat.
Depășirea pragului nu semnalează automat dificultăți financiare și nu declanșează sancțiuni. În schimb, acest lucru îndeamnă Comisia să evalueze dacă datoria ridicată reflectă vulnerabilități economice reale sau factori structurali care umflă statisticile.
Cele șapte țări europene cu cea mai mare datorie corporativă
7. Belgia — 90,6% din PIB
Poziția Belgiei este în mare măsură rezultatul rolului său îndelungat de bază pentru companiile multinaționale care gestionează finanțarea internă.
Timp de ani de zile, grupurile internaționale au înființat societăți de finanțare în Belgia pentru a profita de acorduri fiscale favorabile. Prin urmare, o mare parte din datorie reprezintă finanțare intragrup, mai degrabă decât împrumuturi contractate de companiile operaționale belgiene.
Banca Națională a Belgiei estimează că, odată ce aceste operațiuni de finanțare internă sunt eliminate, datoria companiilor scade la aproximativ două treimi din PIB, mult mai mică decât cifra Eurostat.
6. Franța — 91,6% din PIB
Franța este diferită. Spre deosebire de alte țări clasate mai sus în clasament, datoria corporativă ridicată este în general considerată o problemă macroeconomică reală, mai degrabă decât o statistică.
Banca Franței a identificat în repetate rânduri companiile franceze ca fiind cele mai îndatorate dintre cele mai mari economii ale zonei euro. Chiar și după luarea în considerare a deținerilor semnificative de numerar ale multor firme, gradul de îndatorare rămâne mult peste media zonei euro.
Banca centrală a avertizat, de asemenea, că întreprinderile franceze se confruntă cu costuri relativ mari de rambursare a datoriei în comparație cu multe dintre companiile europene similare.
5. Olanda — 106,3% din PIB
Olanda își datorează o mare parte din rangul înalt rolului său de centru financiar internațional. Potrivit Comisiei Europene, companiile multinaționale reprezintă aproximativ 60% din totalul datoriilor înregistrate în țară. O mare parte din această datorie constă în finanțare între diferite părți ale aceluiași grup corporativ.
Banca centrală olandeză a subliniat de mult timp vasta rețea de companii a țării care canalizează investițiile internaționale fără a desfășura activități comerciale semnificative în Olanda.
Odată ce aceste companii sunt excluse, datoria companiilor olandeze pare mult mai puțin neobișnuită.
4. Cipru — 107,3% din PIB
Cipru urmează un model similar la o scară și mai mare. Banca Centrală Europeană estimează că firmele cu o activitate economică reală redusă sau inexistentă reprezintă majoritatea activelor și pasivelor internaționale ale țării.
Peste 80% din investițiile transfrontaliere care trec prin Cipru sunt canalizate prin intermediul acestor entități cu scop special.
Prin urmare, o mare parte din datoria înregistrată în statisticile oficiale reflectă structurile de finanțare internaționale, nu împrumuturile contractate de întreprinderile active în economia cipriotă.
3. Suedia — 108,6% din PIB
Suedia este una dintre puținele țări aflate în fruntea clasamentului în care datoria reflectă în principal împrumuturile contractate de companiile autohtone. O mare parte din aceasta este concentrată în proprietăți comerciale.
Companiile imobiliare suedeze s-au împrumutat masiv în anii în care ratele dobânzilor erau excepțional de scăzute, finanțăndu-se atât prin bănci, cât și prin piețele de obligațiuni.
Când ratele dobânzilor au crescut brusc după 2022, sectorul a devenit una dintre principalele vulnerabilități financiare ale țării.
2. Danemarca — 115,4% din PIB
Nivelul ridicat al datoriilor companiilor din Danemarca este, de asemenea, în mare parte real. Cele mai mari companii internaționale ale țării, inclusiv Novo Nordisk, DSV, Carlsberg și Ørsted, s-au orientat din ce în ce mai mult către piețele internaționale de obligațiuni pentru a-și finanța expansiunea.
Potrivit Danmarks Nationalbank, împrumuturile prin obligațiuni corporative s-au triplat în ultimii cinci ani.
Cea mai mare parte a datoriei este deținută de investitori străini și este adesea emisă prin intermediul filialelor cu sediul în afara Danemarcei, reflectând natura globală a afacerilor daneze.
1. Luxemburg — 251,1% din PIB
Luxemburgul se află într-o categorie aparte. Datoria companiilor reprezintă mai mult de două ori și jumătate produsul economic anual al țării, fiind de departe cel mai ridicat raport din Uniunea Europeană.
Totuși, banca centrală a țării spune că cifra este ușor de înțeles greșit.
Luxemburgul găzduiește mii de companii holding și finanțare deținute de străini, a căror datorie este în mare parte compensată de active financiare.
În loc să indice un împrumut excesiv din partea companiilor autohtone, cifra reflectă rolul Luxemburgului ca unul dintre principalele centre mondiale pentru finanțe corporative internaționale.
Italia și Grecia spun povestea opusă
Poate cea mai mare surpriză se găsește la celălalt capăt al clasamentului. Deși au cele mai mari datorii publice din Uniunea Europeană, 146% din PIB în Grecia și 137% în Italia la sfârșitul anului 2025, sectoarele lor corporative rămân printre cele mai puțin îndatorate din zona euro.
Datoria corporativă s-a ridicat la 58,6% din PIB în Grecia și la 55,1% în Italia, ambele procente fiind mult sub media UE.
În ambele țări, datoria este concentrată în principal în sectorul public ci nu în rândul companiilor private.
De ce țările mici domină clasamentul
Patru dintre cele cinci țări aflate în fruntea clasamentului (Luxemburg, Olanda, Cipru și Belgia) sunt economii relativ mici. Acest lucru se explică în mare măsură prin rolul lor de centre financiare internaționale.
Aceste țări găzduiesc mii de societăți holding și vehicule de finanțare utilizate de corporațiile multinaționale pentru a gestiona investițiile și finanțarea internă transfrontalieră.
Deși aceste entități au adesea o activitate economică limitată în țara gazdă, ele sunt clasificate drept societăți non-financiare în statisticile oficiale.
Un detaliu metodologic important contribuie, de asemenea, la cifrele mari.
Eurostat exclude împrumuturile între companii situate în aceeași țară, dar finanțarea între companii din cadrul aceluiași grup multinațional rămâne inclusă atunci când aceasta traversează granițele naționale.
În centrele financiare internaționale, aceste fluxuri transfrontaliere intragrup reprezintă o parte semnificativă din datoria corporativă înregistrată, umflând ratele globale.
Aceasta explică de ce băncile centrale din țări precum Belgia și Luxemburg publică măsuri alternative care elimină aceste structuri de finanțare și prezintă niveluri substanțial mai scăzute de îndatorare internă a companiilor.
Ce arată cu adevărat clasamentul
La prima vedere, datele sugerează că cele mai îndatorate companii din Europa sunt concentrate în Luxemburg, Cipru și Olanda.
În realitate, cifrele dezvăluie la fel de multe despre modul în care corporațiile multinaționale aleg să își organizeze finanțele, precum și despre împrumuturile contractate de întreprinderile autohtone.
Odată ce efectul centrelor internaționale de finanțare este eliminat, imaginea se schimbă considerabil.
Franța apare ca excepția notabilă: singura economie europeană majoră care combină atât o datorie publică ridicată, cât și o îndatorare corporativă cu adevărat crescută.
Spre deosebire de alte câteva țări mai mici aflate în fruntea clasamentului, banca centrală a Franței consideră că îndatorarea corporativă reprezintă o vulnerabilitate macrofinanciară reală, nu o simplă distorsiune statistică.
