Când Statele Unite și Israelul au început să bombardeze Iranul în februarie, blocând rutele de export din Golf, Europa risca să rămână fără un sfert din combustibilul de aviație de care are nevoie în plin sezon turistic – iar companiile aeriene avertizau deja că ar putea epuiza rezervele în câteva săptămâni. Răspunsul a venit din rafinăriile continentului, care au trecut la turație maximă și au împins producția de kerosen la un nivel record de 1,3 milioane de barili pe zi în martie, cu 22% peste anul precedent. Povestea rafinăriei BP de la Castellón, de pe coasta Spaniei – reconfigurată în doar o săptămână pentru a-și crește producția cu 30% - arată cum a fost evitată o criză care amenința vacanțele a milioane de europeni, relatează Financial Times.
Aproape imediat ce Statele Unite și Israelul au început să bombardeze Iranul, la sfârșitul lunii februarie, Paco Quintana a înțeles ce putea însemna asta pentru vacanțele de vară ale Europei.
Rafinăriile din Orientul Mijlociu asigură de obicei un sfert din combustibilul de aviație al continentului în plin sezon turistic, însă, odată cu blocarea rutelor de export din Golf, anul acesta el avea să vină din altă parte.
Quintana, în vârstă de 55 de ani, care conduce rafinăria BP de la Castellón, pe coasta de est a Spaniei, și-a strâns echipa.
„Am început să ne gândim: OK, asta vine spre noi. Evident, la un moment dat, va trebui să trecem pe «maxim de kerosen»”, a povestit el, explicând că instalația cu o capacitate de 110.000 de barili pe zi, care alimentează în principal Spania și Insulele Baleare, trebuia reconfigurată rapid pentru a maximiza producția de combustibil de aviație.
Același calcul se făcea și în alte țări europene puternic dependente de turism, dar a căror capacitate de rafinare a fost slăbită de ani întregi de închideri și subinvestiții. Continentul are puțin peste 70 de rafinării de petrol, față de peste 130 în Statele Unite și circa 300 în Asia.
Pe măsură ce companiile aeriene avertizau că ar putea rămâne fără combustibil, contribuind astfel la dublarea prețurilor, sectorul a trecut la turație maximă.
În martie, rafinăriile din regiune au mărit producția de combustibil de aviație cu 22% față de anul precedent, atingând un nivel record de 1,3 milioane de barili pe zi, potrivit Agenției Internaționale pentru Energie (AIE).
Asta a redus la mai puțin de jumătate cantitatea pe care Europa trebuia să o importe din afara continentului, a precizat organismul global de supraveghere a energiei, deși regiunea rămâne în continuare puternic dependentă de fluxurile de combustibil de aviație din Statele Unite.
„Rafinăriile europene au jucat un rol vital”, a declarat Alan Gelder, vicepreședinte pe rafinare la firma de consultanță energetică Wood Mackenzie. Rafinăriile au procesat mai mult țiței, deși aveau o capacitate mai mică decât anul trecut, fiindcă „au mers la maximum și au amânat lucrările de mentenanță”, a adăugat el.
Dar reconfigurarea rafinăriilor și producerea altor tipuri de produse nu sunt deloc simple.
Rafinăriile transformă barilii de țiței în combustibili utilizabili încălzindu-i în coloane de oțel, unde fracțiunile mai ușoare urcă, iar cele mai grele rămân jos, ceea ce permite extragerea unor fluxuri de molecule din care se pot obține produse precum benzina, motorina, combustibilul naval sau cel de aviație.
Instalațiile au și unități de „cracare”, care pot sparge moleculele grele în altele mai ușoare, oferindu-le mai multă flexibilitate pentru a-și ajusta gama de produse atunci când prețurile pieței se modifică.
Quintana a subliniat însă că maximizarea producției de combustibil de aviație nu înseamnă pur și simplu să răsucești un buton. Inginerii au examinat conductele, reactoarele și recipientele, apoi au folosit simulatoare pe calculator pentru a verifica dacă instalația putea fi modificată în siguranță.
„Am început să ne întrebăm: OK, putem folosi echipamentul ăsta în altă formă?”, a spus el.
În aproximativ o săptămână, testele au început să arate o pondere mai mare de combustibil de aviație. Dar inginerii trebuiau să modifice și condițiile din interiorul reactoarelor – temperatura, presiunea, catalizatorii și hidrogenul – pentru a obține rezultate diferite. Și aveau nevoie de un alt sortiment de țiței.
„Magia se întâmplă atunci când amestecăm sorturile de țiței”, a declarat Quintana.
Rafinăria a colaborat apoi cu echipele de trading ale BP de la Londra pentru a-și asigura materiile prime potrivite, cu telefoane date înainte și înapoi de mai multe ori pe zi.
„Erau la telefon și întrebau: cum vă descurcați, credeți că puteți depăși vreo limitare?”, a povestit Quintana. „Am reușit cu sorturile de țiței pe care le aveam, iar imediat după aceea au început să aducă alte tipuri, cu un randament mai mare de kerosen”.
Efortul a crescut producția de combustibil de aviație de la Castellón cu circa 30%, potrivit BP.
Eugene Lindell, analist la firma de consultanță energetică FGE NexantECA, a numit asta o „ispravă herculeană”, care sugera că rafinăria spaniolă reușise să-și mărească randamentul de combustibil de aviație cu mult peste rivalele americane.
Predicțiile sumbre potrivit cărora Europa avea să rămână fără combustibil de aviație în câteva săptămâni nu s-au adeverit, iar presiunea asupra aprovizionării s-a domolit rapid. În prezent, primele de preț ale combustibilului de aviație față de motorină au coborât sub nivelurile de dinainte de război.
„Toată lumea a ajuns să fie «bine poziționată» pe piață”, a precizat Amaar Khan, șeful departamentului de stabilire a prețurilor pentru combustibilul de aviație din Europa la Argus Media, remarcând că cererea din timpul verii putea fi acoperită chiar dacă livrările fizice din Orientul Mijlociu nu aveau să sosească înainte de sfârșitul lui iulie.
Întregul sistem de rafinare al BP a funcționat, de asemenea, la o intensitate mai mare, procesând 1,5 milioane de barili de țiței pe zi în primele trei luni ale lui 2026 – cel mai ridicat nivel trimestrial din ultimii patru ani.
Brenda Stout, șefa diviziei de rafinare a gigantului energetic, este de părere că această criză a arătat cât de mult s-a schimbat industria față de vremea când rafinăriile erau mai rigide.
„Acum 10-20 de ani, totul era proiectat în jurul unei surse fixe de țiței, iar ceea ce produceai era adaptat la piață mai puțin dinamic”, a explicat ea. Rafinăriile trebuie să fie acum mai flexibile atât în privința țițeiului pe care îl cumpără, cât și a produselor pe care le fabrică.
Quintana a comparat criza din acest an cu pandemia de Covid-19, când cererea de combustibil de aviație s-a prăbușit, iar Castellón a fost nevoită să-și reducă producția.
„Și acela a fost un moment de teritoriu necunoscut, în care a trebuit să încercăm să înțelegem limitele și să împingem granițele într-un mod pe care îl considerăm sigur”, a spus el.
Instalația își maximizează în continuare producția de combustibil de aviație, chiar dacă prețurile au scăzut, iar unii traderi cred că ce a fost mai greu a trecut.
„Tensiunea legată de asta există încă, dar nu mai e la fel de ridicată”, a spus Quintana. „Menținem ritmul”.
Ştiri video recomandate
