Într-un moment în care piața energetică globală este deja tensionată, ideea plafonării marjelor comerciale la carburanți în România pare, la prima vedere, o măsură de protecție pentru consumator. În realitate însă, mecanismele economice pe care le declanșează sunt mult mai complexe și, în anumite condiții, pot duce exact la efectul opus: reducerea ofertei și creșterea riscului de penurie, potrivit unei analize a Asociației Energia Inteligentă (AEI).
Marja comercială nu este profitul final al distribuitorilor, ci diferența brută dintre prețul de achiziție și cel de vânzare. În România, marja brută tipică în anul 2025 este de cca. 0,10 – 0,70 lei/litru (1% – 7% din prețul final). Spre exemplu, pentru companiile mari, marja comercială este 0,20-0,40 bani/litru, reflectând un profit net de doar 0,05-0,15 bani/litru.
„Așadar, profitul real este extrem de mic. În unele cazuri, vorbim de 20–30 bani pe litru”, notează președintele AEI, Dumitru Chisăliță.
Ce se întâmplă când plafonezi marja la 50%
Aplicând scenariul propus de autorități, reducerea marjei la 50% din media ultimelor 12 luni pe baza datelor extrase de AEI din rapoartele publice ale companiilor, nu ar reduce profitul, ci l-ar transforma direct în pierdere.
Astfel, dacă marja ar fi plafonată, companiile mari ar ajunge, de la un profit de 0,05-0,15 bani/litru la o pierdere de 0,05 bani/litru.
Orice piață funcționează după un principiu de bază: marfa merge acolo unde randamentul este mai bun.
În cazul carburanților, motorina este un produs complet fungibil, poate fi redirecționată rapid între țări iar deciziile sunt zilnice, nu contractuale pe termen lung.
Dacă în România se pierd bani din vânzare, iar în altă țară se obține profit de 0,10 – 0,20 lei/litru, rezultatul este inevitabil: volumele se mută din România.
„Afirmația furnizorii vor abandona România este exagerată. Realitatea este mai subtilă și mai periculoasă:
- Nu pleacă jucătorii mari care au infrastructură fixă, au rafinării locale și sunt ancorați în piață
- Pleacă sau se retrag parțial cei marginali cum ar fi importatori independenți traderi, furnizori oportuniști
Problema este că acești jucători marginali sunt cei care aduc flexibilitate și volum suplimentar”, spune Chisăliță.
Lecția plafonării în Europa
Ungaria (2021–2022)
Pentru a exemplifica cum plafonarea aduce penurie, AEI oferă drept „exemplu perfect” cazul Ungariei:
- Cererea a crescut artificial: prețuri mici - consum mai mare, inclusiv „turism de combustibil”
- Oferta a scăzut: Importatorii au ieșit din piață și piața a devenit dependentă de câțiva actori
- Sistemul a devenit fragil: cozi la benzinării, lipsuri locale, stații închise
- Final inevitabil: plafonarea a fost eliminată și prețurile au explodat instant
„Concluzia este că nu pleacă toți. Pleacă exact cei care mențin echilibrul pieței”, spune Chisăliță.
Franța (2022–2023)
Franța nu a impus formal o plafonare a marjei, dar a făcut ceva echivalent: a forțat reduceri de preț și a menținut presiune politică asupra distribuitorilor.
În paralel, rafinăriile erau afectate de greve. Rezultatul? Marjele au fost comprimate exact în momentul în care costurile creșteau și riscurile erau mai mari. Distribuitorii nu au plecat din piață, dar au făcut ceva mai subtil: au redus fluxurile.
Transporturile au devenit mai rare și livrările mai selective. Sistemul, deja tensionat, a început să se golească.
În câteva săptămâni, imaginea era clară:
- până la o treime din benzinării fără combustibil
- cozi de kilometri
- intervenție de urgență a statului
„Nu pentru că nu exista petrol, ci pentru că nu mai exista motivație suficientă să fie distribuit la acele prețuri”, spune președintele AEI.
Marea Britanie (2021)
În Marea Britanie nu a existat o plafonare clasică, dar combinația de marje mici, costuri în creștere și presiune publică asupra prețurilor a creat exact același efect. Lanțul logistic, deja fragil, a început să funcționeze la limită.
Distribuitorii nu mai aveau spațiu de manevră financiar și orice perturbare devenea critică.
Când a apărut șocul (lipsa de șoferi, panic buying), sistemul a cedat imediat:
- benzinării goale
- livrări întârziate
- intervenții guvernamentale
„A fost dovada că nu ai nevoie de o plafonare explicită. Este suficient ca marja să fie prea mică”, mai arată Chisăliță.
Spania (2022)
Spania a ales o cale diferită: subvenții pentru consumatori. Pe hârtie, nu era plafonare, dar, în realitate, mecanismul a mutat presiunea pe distribuitori. Aceștia trebuiau să vândă mai ieftin și să aștepte compensări de la stat.
Pentru jucătorii mari, acest lucru era gestionabil. Pentru distribuitorii mici, a devenit rapid o problemă de supraviețuire. Lichiditatea a dispărut, iar costurile curente nu mai puteau fi acoperite în timp real.
Rezultatul nu a fost o criză imediată, ci un semnal clar:
- amenințări de închidere
- reducerea activității
- retragere graduală din piață
„Adică exact începutul procesului care duce la penurie”, spune AEI.
Italia (2022–2023)
În Italia, statul nu a plafonat direct marja, dar a început să o investigheze și să o limiteze indirect prin presiune și reglementare. Distribuitorii au reacționat imediat.
Nu au dispărut, dar au transmis un semnal clar, dacă marja este împinsă prea jos, sistemul nu mai funcționează.
Astfel, au apărut proteste, amenințări de închidere a stațiilor și tensiuni cu autoritățile. Piața nu a intrat în penurie, dar a ajuns la limita la care orice șoc extern ar fi declanșat-o.
Diferența esențială între importul de țiței și cel de motorină
Țițeiul prezintă un flux rigid, cu contracte pe termen lung și rafinării integrate. Acest aspect face ca acesta să nu plece odată cu plafonarea marjelor. Motorina fiind produs finit, are un flux flexibil cu tranzacționare zilnică și redirecționare rapidă: „se mută imediat unde e profit”.
Imediat după plafonare, un importator nu „abandonează” piața peste noapte.
„El face 3 lucruri: reduce volumele și aduce doar strict necesarul, elimină riscul și nu mai face importuri speculative și selectează piața prin prioritizarea țărilor mai profitabile. Nu dispare imediat oferta, dar dispare excesul. Oferta dispare în câteva luni”, subliniază Chisăliță.
De ce asta este periculos pentru România
România depinde de importurile de motorină. Dacă scad cu 10–20% și cererea rămâne constantă, atunci apare tensiune în lanțul de aprovizionare, diferențe regionale și lipsuri temporare.
Intervenția statului prin plafonarea adaosului nu face decât să aducă o amânare a plății prețului la pompă, dar vine cu un mare risc de penurie. Guvernul încearcă să compenseze prin limitarea exporturilor și limitarea marjei. Această măsură pe teremen scurt ține combustibilul în țară, dar, pe termen mediu, creează distorsiuni, descurajează importurile, reduce concurența și crește dependența de jucători mari
„Paradoxul economic exact în momentul în care marfa devine rară și competiția globală crește, România reduce marjele și scade atractivitatea pieței
Plafonarea marjelor nu produce un colaps imediat. Dar produce ceva mai periculos: eroziunea lentă a ofertei. Nu vei vedea instant benzinării închise peste tot. Vei vedea: lipsuri locale, livrări întârziate, piață mai rigidă și dependență de câțiva actori. Iar în condiții de stres global, această fragilitate va devenii criză”, subliniază analiza.
Guvernul a adoptat, marți, o ordonanță de urgență prin care va fi instituită situație de criză pe piața țițeiului și a produselor petroliere, a anunțat Executivul, într-un comunicat de presă. Pe timpul perioadei de criză adaosul comercial la motorină și benzină va fi limitat.
Ştiri video recomandate
