Tot mai des apar în texte jurnalistice formulări care respectă gramatica, dar sună straniu în româna actuală. Lipsa anticipării prin pronume a obiectului direct sau indirect ridică întrebări despre felul în care evoluează limba și despre diferența fină dintre corect și firesc.
Începem chiar acum lecția noastră de gramatică și vedem astăzi două situații în care e ocolită dublarea prin pronume personal. M-a frapat într-un editorial și mă întreb dacă e cumva vreo tendință nouă. La ce mă refer? Exemple de tipul: în loc să spun „îi dau mamei vestea”, spun „dau mamei vestea”, fără anticipare a obiectului indirect prin pronume personal, sau „am văzut pe Mihai”, în loc să spun „l-am văzut pe Mihai”. Sunt curioasă ce părere aveți.
Pe un site de știri avem un articol în care e analizată situația Groenlandei, iar jurnalistul arată că teritoriul este strategic și politic fragil, dar că afirmațiile lui Donald Trump despre controlul militar și bogății minerale exagerează, de fapt, realitățile economice și geopolitice. Și autorul spune așa: „Mai toate partidele locale susțin independența, diferența fiind doar de viteză și intensitate a retoricii”.
„Ce ține în loc pe toți e doar un mic detaliu: 66% din bugetul public provine din subvenția anuală de la Copenhaga.”
„Ce ține în loc pe toți?” – „Ce îi ține în loc pe toți” spunem în mod curent. Sigur că e corect și fără anticipare a obiectului, dar e destul de nefiresc în româna actuală și un pic arhaic. Sunt curioasă ce părere aveți.
Citim în continuare, în același articol, citez: „Marile firme americane nu doar că n-au împins pe Trump în vreun proiect economic neoimperial, dar au apărut mai curând surprinse de mișcare.” Mai firesc: „nu doar că nu l-au împins pe Trump în vreun proiect”.
Sunt foarte curioasă ce părere aveți despre aceste alegeri ale autorului de a nu realiza anticiparea prin pronume a obiectului, direct sau indirect. E oare o nouă tendință? Cum ați fi spus în aceste situații?
Ştiri video recomandate
