”În momentul în care am căzut, trebuie să ne facem neapărat o autoevaluare. Este foarte important să vedem dacă ne doare ceva. Dacă nu ne doare nimic și evaluăm că traumatismul nu a fost așa puternic, ne ridicăm și continuăm.
Dacă avem o oarecare durere, dacă vedem că apare o mobilitate anormală la un segment de la membrul inferior sau superior, că se îndoaie de unde nu ar trebui, atunci știm că e o fractură, oprim pe cineva să cheme Salvamontul.
Cum recunoaștem o fractură
Să spunem că nu e ceva așa de grav, ajungem la baza pârtiei dacă putem. Acolo trebuie să facem o altă evaluare, că sunt foarte multe accidentări, mai ales atunci când picăm și schiul nu sare, accidentări pe care noi nu le resimțim așa cum sunt ele într-adevăr din cauza adrenalinei, din cauza faptului că suntem așa încălziți. Atunci, când ajungem jos avem timp puțin să mai stăm să ne mai verificăm un pic.
Dacă avem orice mică durere sau senzație de tensiune, mai ales la genunchi, pentru că asta e articulația cea mai afectată la schi, e bine să ne oprim. De exemplu, poate să fie o accidentare prin torsiune, să se rupă parțial sau total un ligament lateral. Nu ne doare foarte tare, noi credem că putem să continuăm, mergem în vârful pârtiei, coborâm, deja creierul știe că noi suntem accidentați, deja începe durerea și la o altă mișcare, din cauză că nu putem să ne controlăm foarte bine genunchiul respectiv, se produce o altă torsiune care ne rupe deja și ligamentul încrucișat. Deja ai nevoie de o operație.
Poți să cazi din cauza durerii și să-ți și rupi ceva, un os sau mai rău. Din cauza asta, în momentul în care am simțit că ceva nu e în regulă, ne oprim, dar important este să nu ignorăm lucrurile astea doar pentru că am venit la schi și că trebuie să schiezi orice ar fi.
Accidentele de la schi sunt mai grave decât cele cu placa
În primul rând, sunt mai multe la schi, pentru că accidentările cele mai multe la schi sunt date de faptul că se rotește schiul. Accidentările la schi nu apar la viteză mare, pentru că la viteză mare sar schiurile, ne rostogolim, dar, de obicei, oamenii scapă.
(...) Sunt mulți pacienți care se accidentează la schi, după devin pacienți, care se accidentează când stau pe schiuri, pe loc. Stau, vorbesc, la un moment dat un schi alunecă sau trece cineva peste schiul lor, se răsucește și din torsiunea puternică se produce accidentare serioasă la nivelul genunchiului.
La placă, din cauza faptului că picioarele se mișcă împreună, accidentările la nivelul genunchiului sunt mai rare. Cei care se accidentează la genunchi cu placa, de obicei, coboară de pe teleschi, pentru că pe teleschi stai numai cu un picior pe placă, iar când te dai jos există riscul să se răsucească placa și atunci te accidentezi.
La placă, sunt mai mult la nivelul pumnului, dau fracturi la nivel de antebraț, depinde cum pici.
Afecțiunile care nu ne permit să facem sporturi de iarnă
În primul rând, orice afecțiune la nivelul unei articulații sau unui membru care doare. În momentul în care te doare, nu te duci, pentru că riști ca în timp ce schiezi, chiar dacă e o durere pe care crezi că o controlezi, durerea să devină mult mai mare și când te doare acționezi instinctiv, nu mai poți să te controlezi. Atunci se pot produce accidentări și mai mari.
Dacă știm că avem ruptură de ligament încrucișat și mergem la schi, riscăm foarte mult”, a declarat ortopedul Bogdan Codorean.
