Dr. Ramona Gheorghe, medic specialist psihiatrie pediatrică, a vorbit în cadrul emisiunii "Sfat de Sănătate" cu Andreea Cigolea, despre cât de important este comportamentul nostru în relaţia cu copilul, dar mai ales ce trebuie să facem pentru a ne depăşi fricile, pentru ca ele să nu îi afecteze viaţa lui de adult.
Cartea utilă pentru părinţii unui nou-născut
"Dacă ar fi un manual de instrucţiuni pe care să îl citească părinţii de la început, poate că lucrurile ar fi oarecum mai uşoare. Mi-a venit în minte o carte care este tradusă şi în România. Se numeşte "Puncte de cotitură" şi vizează perioada 0-6 ani, este cel care a adus în pediatrie acest concept de sfat prenatal şi e o carte uşor de citit.
Ce mesaje transmite des un nou-născut părinţilor
Cred că cel mai important lucru pentru un părinte este să-şi observe copilul şi să poată să traducă mesajele şi să oglindească, pornind de la asta. Copilul, de când este mic transmite mesaje către îngrijitorul lui.
Primele mesaje pe care copilul le dă sunt prin plâns şi plânge în multe feluri. Mama va reuşi să înveţe după cum este plânsul copilului, dacă este vorba despre disconfort, despre boală, despre faptul că este ud, dacă este vorba despre foame, despre disperarea că nu o mai simte pe mama aproape.
Plânsul copilului se potriveşte fiecărei nevoi şi mama va şti pe care dintre ele să o amâne, pe care să o îndeplinească de îndată,când poate să delege una dintre nevoile copilului către o altă persoană.
Atunci când vine vorba de nevoi, cum este, de exemplu, hrănirea sau disconfortul termic, care sunt foarte importante pentru bebeluş atunci când este mic.
E important ca aceste nevoi să fie de îndată satisfăcute, pentru că de fapt, ce va învăţa copilul este, în cine îşi pune siguranţa.
Cum devine un copil un adult funcţional la maturitate
De fapt, pentru ca un om mic atunci când se face mare să fie funcţional, este nevoie ca el să se simtă semnificativ, să ştie pe ce se bazează şi cu ce are în echipamentul lui, că poate să fie de ajutor şi altora. Un copil care este crescut de o mamă de o mamă anxioasă, hiperprotectivă, de exemplu, va creşte în cap cu mesajul "ai grijă".
"Ai grijă", de fapt transmite despre mediul înconjurator, e periculos şi atunci copilul va face un pas, se va uita la mama, sau nu va face niciun pas, nu va avea curaj.
Cel care porneşte cu o bază de siguranţă a securităţii, va face mulţi paşi şi abia pe urmă se va uita la mama şi ea îi va transmite prin ochi, că e ok şi poate să continue.
Cum învăţăm copiii să fie curajoşi. Nevoia de a fi semnificativ se câştigă prin atenţie
Trebuie să le dăm curaj stimulându-le activităţile care le vin spontan să fie făcute. Sunt mulţi copiii, care prin imitaţie repetă cuvinte urâte. Aud la părinţi, la alţi copii în parc, pur şi simplu.
Dacă părintele ar avea reacţia de a ignora, copilul nu va repeta comportamentul, pentru că nu primeşte atenţia de care are nevoie. În schimb, cei mai mulţi dintre părinţi, prima data se amuză, care înseamnă atenţie. Şi, copilul dorindu-şi atenţia părintelui, pentru că nevoia de a fi semnificatifv se câştigă prin atenţie. În schimb, dacă râzi şi pe urmă nu mai râzi, copilul e derutat.
Copiii nu plâng pentru că necesită atenţie
Copilul nu plânge pentru atenţie. Copilul plânge pentru că îl doare, pentru că îi este foame, pentru că este nemulţumit, pentru că are nevoie în momentul acela, şi plânsul acesta pentru atenţie este decodificat la un moment dat de părite.
Adică, dacă un copil a plâns pentru că nu i-ai cumpărat acum maşinuţa din magazin şi se tânguie de nemulţumire, e firesc să plângă de nemulţumire.
Adică, nu e nimic nepotrivit în asta, să plângi că eşti nemulţumit, că eşti supărat, că te doare. E firesc să se întâmple asta. Nu putem să spunem că nu e bine şi mulţi părinţi fac asta.
Atunci când copiii îşi exprimă emoţiile spun şi minimalizează, pentru atâta lucru plângi? Sau, din contră, neagă. Nu ai de ce să plângi, sau stop, opreşte-te. Toate emoţiile de pe faţa pământului sunt toate permise.
Cum pot preda părinţii comportamente potrivite copiilor
În schimb, comportamentele exprimă modul nostru în care ne reglăm emoţiile. Copiii nu vor şti doar pentru că a mai trecut un an şi încă un an, cum să îşi regleze emoţiile în comportamente potrivite, doar dacă le predăm comportamentele potrivite.
Autentitcitatea e un lucru foarte important în a învăţa copilul cum să poarte în viaţă, pentru că dacă eu dacă trântesc uşa când sunt nervoasă, va trânti şi el jucăria. Dar dacă eu îl cert, de ce trânteşte jucăria, el nu va şti să îmi spună, mama dar şi tu ai trântit uşa. Trebuie să fim buni observatori şi nu este niciodată nepotrivit să cerem ajutorul unui specialist.
Zona psihiatrică nu înseamnă doar psihiatru care tratează halucinaţiile, înseamnă un consei bun pentru o mişcare care să fie potrivită. Şi nu înseamnă o boală care să fie tratată sau tratabilă” a spus medicul Ramona Gheorghe, miercuri, în cadrul rubricii Sfat de Sănătate de la Antena 3.
