O bucată de slănină veche de 35 de ani se păstrează bine în turnul bisericii evanghelice din Dealu Frumos. Mult timp, localnicii nu au știut cine a pus-o acolo, însă în ultimii ani au făcut cercetări și au reușit, într-un final, să deslușească misterul.
În turnul bisericii fortificate din Dealu Frumos există trei bucăți de slănină, atârnate în cârlige metalice. Cea mai veche dintre ele a fost pusă aici în urmă cu 35 de ani, pe vremea comunismului.
Alina Șamu, ghid la Biserica Evanghelică: „La o vizită pe care am făcut-o în tururi, într-un alt context, am descoperit slănina aici. Fiind împreună în vizită cu o parte din Asociația Sașilor, care au la Dealu Frumos o revistă editată de două ori pe an în Germania, atunci am avut multe discuții despre a cui e. Am rugat Asociația Sașilor să scrie un articol despre povestea asta, știind că revista o să circule în toată Germania.”
Anunțul publicat în presa săsească a dus, în cele din urmă, la elucidarea misterului. Slănina fusese depozitată în decembrie 1989 de Andreas Zikeli, chiar înainte ca acesta să emigreze în Germania.
Alina Șamu, ghid la Biserica Evanghelică: „E aici de peste 35 de ani, cu o poveste pe care am reușit să o ducem la bun sfârșit, cum ne-am propus. Proprietarul a plecat la Revoluție și bănuim că atunci, când ei au plecat, cred că au lăsat-o cu gândul că «mă voi întoarce» și, dacă mă întorc, să mai am hrană, cred, pentru familie. Nu s-a mai întors. Nu mai supraviețuiește, dar familia lui mai are casa; vara vin nepoții, vin copiii.”
Tradiția de a păstra slănina este luată foarte în serios de întreaga comunitate săsească. Înainte de ’89, fiecare familie avea bucata ei, iar regulile erau stricte.
Martin, ghid la Biserica Evanghelică: „Când veneai și tăiai slănina, jos ștampilai, ca să nu greșești data următoare când vii să tai din bucata ta, să nu tai de la vecinul. Ăsta era rolul ștampilei. Asta e slănina lui Kevin Ego — un sas plecat în Germania în anii ’90. A lăsat slănina aici și a plecat. Și aici a rămas, păstrată, de atunci.”
Pe vremuri, în turn erau sute de bucăți de slănină, mai mari sau mai mici, în funcție de mărimea familiei. Turnul oferea condiții ideale: era încuiat, bine ventilat și ferit de hoți.
Martin, ghid la Biserica Evanghelică: „Secretul care era… pe vremea aceea nu erau atâtea congelatoare, frigidere, și era foarte bine păstrată aici. Și nu se putea fura, că tu erai în câmp; dacă îți lua cineva slănina, ce făceai până la anul, când tăiai porcul?”
Sașii care se întorc în vacanță în satele natale sunt impresionați de tradiția de la Dealu Frumos.
Acum, în satul Dealu Frumos mai locuiesc doar nouă sași. Și doar unul dintre ei mai păstrează slănina în turnul bisericii, așa cum obișnuiau pe vremuri strămoșii.
Ştiri video recomandate
