Izbucnirea unui nou război în Orientul Mijlociu destabilizează mai mult ca niciodată regiunea, după decenii întregi de conflicte mai mult sau mai puțin deschise, dezastre, căderi de regim și atacuri teroriste.
Războiul pornit de Israel și de SUA împotriva Iranului durează deja de zece zile, timp în care relațiile regimului de la Teheran cu vecinii săi din Golf au fost afectate iremediabil, economia globală suferă sub incertitudini și prețuri tot mai mari la petrol, aliații europeni ai SUA încearcă să formuleze un răspuns comun, iar statele arabe și-au pierdut renumele de „oază de stabilitate” într-o regiune marcată deseori de tensiuni și conflicte.
Războiul din Iran nu exercită, totuși, efecte doar asupra Orientului Mijlociu, ci se răsfrâng și asupra unui alt conflict, care a părut uitat în ultimele zile din cauza acestei noi furtuni - războiul din Ucraina. Despre felul în care se influențează cele două războaie, am discutat cu Iaroslav Smovj, șeful programului de cercetare pentru Europa la think tank-ul ADASTRA.
Iranul a exercitat o influență decisivă asupra războiului din Ucraina
Iranul nu este doar principalul rival al Israelului în regiunea Orientului Mijlociu, nu doar un adversar de decenii al Statelor Unite și nu doar „principalul sponsor” al terorismului, așa cum l-a numit deseori președintele SUA, Donald Trump.
Iranul este și probabil cel mai important aliat al Rusiei putiniste, după China. Într-o perioadă în care regimul de la Kremlin pare că-și pierde aliații unul câte unul, dispariția unui Iran prietenos cu Moscova nu e cea mai bună veste pentru Vladimir Putin.
Iranul a susținut aproape „umăr la umăr” invazia criminală a dictatorului rus în Ucraina. Livrările de armament de la Teheran spre Moscova au fost bine documentate de-a lungul celor patru ani de invazie rusească în Ucraina.
Regimul iranian a susținut Rusia cu rachete balistice dar mai ales cu drone – Shahed-urile iraniene, rebotezate de ruși „Gheran” au făcut prăpăd în Ucraina și continuă să fie principalul element de atac și recunoaștere a armatei invadatoare.
Nu doar atât, rușii pare că au devenit chiar „autosuficienți” când vine vorba de drone ucigașe de producție iraniană – deși inițial erau dependenți de livrările de la Teheran, rușii au ajuns să localizeze producția și să-și producă în masă propriile Shahed.
Mai mult decât atât, au produs pe licență și noi variante ale temutelor drone iraniene.
Pe lângă ajutorul material direct, Iranul a trimis regimului de la Kremlin și „experți militari” care au ajutat armata rusă să facă operațiuni împotriva Ucrainei, inclusiv pe pământ ucrainean, în Crimeea.
Din 2022, „Iranul a început să furnizeze Rusiei dronele sale de tip Shahed, drone kamikaze. Multe s-au schimbat de atunci când vine vorba de felul în care sunt folosite aceste drone – tactici dar și producția lor.
Într-adevăr, Rusia a localizat manufacturarea acestor drone în regiunea Tatarstan, mai exact în orașul Alabuga”, a declarat Iaroslav Smovj pentru Antena3CNN.ro.
„Ce e esențial de precizat este că Iranul i-a furnizat Rusiei și tehnologia și schematica pentru producerea acestor drone, chiar și piese și echipamente.
Avem informații că până și în 2026 au fost văzute drone produse în Iran în Ucraina. Desigur, mult mai rar decât în trecut”, adaugă expertul citat.
Deși Rusia este cât se poate de dependentă de dronele iraniene pentru războiul său împotriva Ucraina, faptul că-și produce propriile aparate și nu mai primește atât de multe direct de la Teheran face ca războiul din Iran să nu o afecteze atât de mult.
„Desigur, nu trebuie să uităm, nici că Iranul nu a furnizat doar drone, dar și rachete și muniție – mai ales obuze. (...)
Chiar și așa, consider că e un lucru pozitiv faptul că unul dintre canalele folosite de ruși pentru a-și reface stocurile de muniție nu mai este accesibil. E un lucru bun”, mai spune Smovj.
Prețul petrolului
Războiul din Iran a destabilizat în mod extraordinar mai ales piața mondială a petrolului. Pe lângă faptul că este unul dintre cei mai importanți producători globali de petrol și deținătorul unor rezerve uriașe de „aur negru”, Iranul are și controlul asupra Strâmtorii Ormuz, cel mai important punct de legătură pentru transportul global de petrol.
Asta înseamnă că Iranul are o putere disproporționată când vine vorba de prețul petrolului, așa cum au arătat-o și ultimele evenimente – amenințările cu închiderea strâmtorii, dezechilibrul și incertitudinile provocate război au dus la o explozie a prețului petrolului.
În România, pe 5 martie, motorina depășea 8,5 lei/litru, iar benzina se apropia periculos de acest prag.
China, India, Coreea de Sud, Japonia, Germania, Italia și Spania se numără printre cei mai mari importatori de țiței, ceea ce le expune în mod semnificativ la șocurile de preț. Țițeiul Brent, referința internațională, a înregistrat luni o creștere de 24% în tranzacțiile din Asia, ajungând la 116 dolari pe baril, dar ulterior a scăzut, ajungând la o creștere de aproape 19%, la 110 dolari, după anunțarea reuniunii G7.
West Texas Intermediate, indicatorul american, a crescut cu 28%, ajungând la 116 dolari, înainte de a scădea la aproximativ 108 dolari, cu o creștere de aproape 19%.
Miniștrii de finanțe ai statelor G7 iau în calcul să pună pe piață aproximativ 400 de barili de petrol din rezervele de urgență. Decizia va fi discutată la o reuniune de urgență care va avea loc luni.
Pentru Ucraina, creșterea prețurilor la petrol este un factor extrem de important, spune Smovj – „Prețul Brent a crescut semnificativ. Iar petrolul rusesc se vinde practic la reducere față de Brent, nu-i așa? Prin urmare, dacă prețul Brent crește, atunci ar trebui să crească și prețul petrolului rusesc.
Până acum, nu cred că acest lucru a avut un impact semnificativ asupra veniturilor Rusiei din petrol, deoarece există măsuri de precauție luate de Uniunea Europeană, de exemplu, care a impus prețuri maxime ajungând la 50 de dolari pe baril, din câte știu.
Acesta este punctul pe care Ucraina, iar guvernul ucrainean în special, îl accentuează tot mai mult de la sfârșitul anului 2025 și începutul anului 2026. Acesta este unul dintre principalele instrumente de presiune pe care le avem în negocierile privind pacea și, în general, perspectivele de încheiere a războiului.
Este în interesul nostru să se exercite o presiune economică mai mare asupra Rusiei, deoarece economia Rusiei este în deteriorare, iar sectorul petrolier rusesc a arătat și el semne de declin, sau cel puțin de stagnare.
Prin urmare, deoarece rămâne esențial să fie limitată capacitatea Rusiei de a vinde petrol și de a folosi profiturile din petrol pentru a-și finanța războiul din Ucraina și economia sa de război de tip keynesian, situația de pe piața globală a petrolului nu este, desigur, favorabilă Ucrainei. Aceasta este una dintre implicațiile negative.
Și, desigur, ultimele informații despre faptul că Statele Unite au ridicat unele dintre restricțiile privind tranzacțiile cu petrol rusesc, permițând petrolului rusesc deja transportat pe mare să ajungă pe coastele Indiei.
Desigur, chiar dacă este prezentată ca o măsură temporară de către SUA pentru Ucraina, aceasta nu este o veste bună”.
Cum contribuie războiul din Iran la destrămarea influenței Rusiei
Ceea ce fostul președinte american George W. Bush identifica acum două decenii drept „Axa Răului”, formată din Irak, Iran și Coreea de Nord, a căpătat între timp noi membri – analiștii au început să folosească „conceptul” pentru a include și Rusia și China, dar și alte țări care „gravitează” în sferele acestora de influență.
Acum, pare că această grupare de țări care-și doresc „o lume multipolară”, așa cum deseori afirmă propaganda de la Kremlin, se micșorează.
De-a lungul ultimelor două decenii, Rusia putinistă și-a creat o rețea importantă de „clienți”, țări aflate în orbita Kremlinului și care se află sub influența Rusiei – victimele principale au fost țări din Africa.
Secătuite de războaie civile sau de conflicte cu organizații teroriste, multe dintre aceste țări au căzut pradă influenței nefaste a Rusiei, care s-a manifestat fie prin „diplomație agresivă”, fie prin prezența mercenarilor de tip Wagner, care au preluat efectiv „monopolul violenței” pe teritoriile lor.
Dar Rusia a pierdut câțiva aliați importanți în ultimele luni și ultimii ani – Siria lui Assad s-a prăbușit rapid după o ofensivă a rebelilor, la sfârșitul lui 2024. Venezuela lui Maduro, un aliat de nădejde al Kremlinului, s-a transformat peste noapte într-un stat-client al SUA.
Maduro însuși a fost înlocuit de vicepreședinta sa, mult mai maleabilă și mai dispusă să respecte ordinele de la Washington, deși menține clica chavistă a lui Maduro bine conectată la resursele statului.
După căderea Venezuelei și presiunile puse de americani, nici regimul cubanez nu o duce prea bine, iar Iranul este acum sub asaltul SUA și Israel, fapt ce pune în pericol serios sfera de influență a Kremlinului.
„Să presupunem că regimul ayatollahului cade, iar Iranul devine liber sau trece printr-o schimbare de regim de orice fel, una care-l face să fie ostil Rusiei sau măcar nu la fel de prietenos ca până acum.
Asta ar însemna o lovitură grozavă asupra puterii geopolitice a Rusiei, dar și asupra capacităților sale.
Dar asta nu ar distruge toate «activele» geopolitice ale Rusiei în lume. Rușii încă au o prezență în Africa, Africa sub-sahariană, în America Latină”.
Smovj consideră că o eventuală cădere a Iranului teocratic ar reprezenta o „lovitură fatală” pentru sfera de influență a Rusiei din Orientul Mijlociu.
„În primul rând Nicaragua, Daniel Ortega, iar apoi în Africa de Nord Libia, care este practic principala bază a Rusiei pe care o folosește pentru a proiecta putere în Africa. Așadar, lanțul global al aliaților discreți ai Rusiei persistă chiar dacă Iranul ar cădea.
Dar, desigur, ar fi o lovitură fatală, deoarece acest lucru ar reduce influența Rusiei în Orientul Mijlociu; Rusia ar avea mai puțină influență asupra Israelului, de exemplu, în ceea ce privește interpuși Iranului din regiune (organizațiile teroriste Hamas, Hezbollah, Houthi ș.a. - n. red.), pe care Rusia le-a aprovizionat și ea cu muniție și armament.
În ceea ce privește, însă, capacitățile de război ale Rusiei în Ucraina, aș spune că acest lucru nu ar constitui o lovitură fatală pentru efortul de război al Rusiei în Ucraina, deoarece Rusia nu depinde în mod critic de Iran, cel puțin nu în aceeași măsură în care depinde de China, de exemplu, sau de India în ceea ce privește vânzările de petrol și produsele cu dublă utilizare care intră în Rusia, sau poate alte produse legate de război provenite din Europa, de exemplu, sau din Taiwan, ori din alte părți ale lumii care ajung în Rusia prin așa-numitele importuri paralele”.
Trump și logica tranzacției
Abordarea lui Trump față de Rusia, Ucraina și războiul lui Putin a șocat deseori. Președintele american actual, notoriu pentru schimbările sale radicale de atitudine, a trecut prin toate fazele - l-a criticat și insultat pe Zelenski, a trecut la amenințări față de Putin, l-a invitat pe Putin în SUA, a spus că Ucraina poate să-și recupereze teritoriile și chiar „să ocupe mai mult”, după care a revenit la amenințările și insultele față de Ucraina și Zelenski.
Acum, pentru că războiul din Iran îi ocupă mult mai mult din atenție, cel din Ucraina nu a mai fost atât de mult în centrul discursului președintelui SUA. La ultimul său discurs SOTU, războiul din Ucraina, care abia ce împlinea patru ani, a fost doar o referință în treacăt pentru Donald Trump.
Donald Trump s-a poziționat frecvent mai degrabă ca un „amic” al lui Putin - l-a scos pe dictatorul rus din izolare, invitându-l în Alaska, unde i-a strâns călduros mâna. Ulterior, s-a lăudat cu poza făcută alături de Putin, pe care și-a și înrămat-o la Casa Albă.
Rușii s-au amuzat inclusiv de comportamentul președintelui american - spionii britanici au împărtășit în mod repetat cu omologii lor americani convorbiri și mesaje text interceptate între oficiali de rang înalt de la Kremlin, pline de râsete față de ceea ce ei percep drept disponibilitatea lui Trump de a-l crede pe cuvânt pe Putin în privința invaziei Ucrainei.
„Le-am arătat în mod constant informații care demonstrează că rușii mint”, a declarat un oficial britanic de rang înalt, din domeniul securității. „Rușii îl ironizează în privat pe Trump pentru naivitatea sa în ceea ce privește intențiile lui Putin. Putin nu vrea să pună capăt războiului”.
Chiar și acum, când devine evident că Rusia este un susținător al Iranului în războiul cu SUA, Trump păstrează atitudinea „călduță” față de dictatorul rus. Putin a deplâns asasinarea lui Ali Khamenei și l-a numit pe defunctul autocrat iranian un „om de stat remarcabil”.
„În ceea ce privește factorul Statelor Unite, SUA au adoptat până acum o poziție oarecum ambiguă în gestionarea relațiilor cu Rusia, deoarece, după cum știm, au existat relatări potrivit cărora Rusia ar ajuta Iranul cu informații în efortul său de a se apăra și de a riposta împotriva SUA în acest moment.
Iar SUA au fost deja informate despre acest lucru, în special de către jurnaliști. Totuși, judecând după reacția lui Trump și a oficialilor săi, SUA nu sunt dispuse să își compromită actuala dezghețare a relațiilor cu Rusia, în principal din cauza încercării în curs de a intermedia cumva un acord de pace între Rusia și Ucraina.
SUA se poziționează nu ca un aliat sau partener al Ucrainei, ci mai degrabă ca un mediator independent, ceea ce, în mod obiectiv, nu este adevărat, chiar dacă actuala administrație ar dori, desigur, ca situația să fie percepută astfel. Totuși, SUA nu vor, cel puțin sub administrația Trump, să își reevalueze relațiile cu Rusia. Aceasta este, cel puțin, percepția mea”, spune Iaroslav Smovj.
Chiar și așa, SUA au nevoie de Ucraina mai ales în aceste momente, armata ucraineană fiind singura armată din lume care are o experiență vastă în lupta contra dronelor iraniene.
„Pe de altă parte, după cum știm, SUA, printre alte țări, au apelat la Ucraina pentru a procura tehnologii anti-dronă utilizate aici.
Mă refer în special la dronele FPV lansate vertical, folosite pentru a contracara dronele de tip Shahed. Acestea s-au dovedit eficiente aici, în Ucraina. Procesul de extindere a producției este în prezent în desfășurare.
Achizițiile de stat pentru aceste drone au loc deja de câteva luni. Iar Ucraina își arată și disponibilitatea de a împărtăși această tehnologie.
Acesta ar putea fi unul dintre elementele care ar putea determina o poziție mai înțelegătoare și într-o anumită măsură mai favorabilă a Statelor Unite față de Ucraina. Acest lucru se încadrează într-o logică tranzacțională: dacă Ucraina oferă ceva, trebuie să primească ceva în schimb, nu-i așa?
Aceasta este așteptarea noastră în contextul acestui război, iar noi considerăm că deținerea unor tehnologii adecvate ar putea fi un factor care ne-ar putea oferi un avantaj”, continuă expertul.
Totuși, consumul uriaș de muniție al armatei americane în războiul contra Iranului pune o presiune mare pe Ucraina, din punctul de vedere al disponibilității unor echipamente.
Muniția și armele care ar fi putut fi cumpărate de Ucraina prin intermediul aliaților europeni, pentru că Trump a sistat ajutoarele pentru țara invadată, sunt acum trase de armata americană în Iran.
„Dar, alături de speranțele privind o capacitate mai mare de acțiune pe plan internațional, există și temeri legate de tipurile de muniție care sunt esențiale pentru Ucraina în acest moment și care pot fi furnizate doar de Statele Unite.
Mă refer în primul rând la rachetele folosite de sistemele Patriot. Avem un număr foarte limitat de sisteme Patriot PAC-3 aici, în Ucraina. Acestea sunt sistemele capabile să doboare rachete balistice lansate de Rusia.
Ele și-au demonstrat eficiența aici. Problema este că este dificil să se procure rachete, deoarece acestea sunt deficitare și pot fi produse doar în cantități limitate în fiecare lună.
Prin urmare, necesitatea pe care o au acum Statele Unite de a intercepta rachete balistice și rachete de croazieră iraniene deasupra Orientului Mijlociu înseamnă că ar putea apărea un deficit în viitor.
Acest lucru este, desigur, o veste proastă pentru Ucraina, deoarece noi facem tot posibilul pentru a asigura sprijinul partenerilor noștri internaționali pentru a putea procura cantitatea necesară de astfel de rachete. Până acum am văzut atât succese, cât și eșecuri în această privință.
Așadar, aceasta este o altă implicație negativă a crizei actuale”, adaugă Smovj.
Atenția publică se mută din nou dinspre Ucraina spre Orientul Mijlociu
L-am întrebat pe Iaroslav Smovj și despre felul în care atenția publică, inclusiv a presei occidentale, se mută din nou dinspre războiul din Ucraina, care abia ce a împlinit patru ani, spre Orientul Mijlociu.
„Am mai văzut situații similare, de exemplu odată cu izbucnirea războiului dintre Hamas și Israel în 2023, deoarece la acea vreme a apărut o altă problemă internațională extrem de disputată și foarte polarizantă în ceea ce privește sprijinul public.
S-a dovedit a fi un factor negativ pentru Ucraina în ceea ce privește obținerea sprijinului internațional, nu doar la nivel guvernamental, ci și la nivelul societății, deoarece persoanele care susțin Palestina nu tind întotdeauna să susțină în același timp și Ucraina.
Faptul că o parte din atenția mass-media este acum îndreptată spre Orientul Mijlociu face ca vocea Ucrainei și evenimentele din Ucraina să fie mai puțin vizibile. Acest lucru duce la dificultăți — sau la potențiale dificultăți — în comunicarea cu publicul din străinătate și în efortul de a obține sprijin public pentru continuarea asistenței acordate Ucrainei de către guvernele străine, în primul rând de către principalii noștri aliați din Europa. Așadar, acesta este, desigur, un factor important”, spune expertul citat.
În fapt, războiul lui Trump împotriva Iranului a mutat atenția și dinspre negocierile de pace ruso-ucrainene, care se purtau până recent chiar la Abu Dhabi, orașul bombardat puternic de armata iraniană.
„În cele din urmă, procesul de pace a fost, desigur, afectat și de războiul SUA cu Iranul. Cred că, până acum, singurele lucruri care s-au schimbat sunt faptul că întâlnirea a fost amânată și relocată din Dubai, cel mai probabil în Turcia, dar posibil și în Elveția.
Totuși, toate aceste discuții țin mai ales de aspecte procedurale. În ceea ce privește poziția Statelor Unite, aceasta a rămas până acum neschimbată. Administrația Trump nu arată semne că s-ar îndepărta de poziționarea sa ca mediator al păcii.
Dacă vorbim despre procesul real de pace, dacă există unul, cred că Rusia rămâne reticentă în a face compromisuri privind câștigurile sale din Ucraina în schimbul păcii. Iar conducerea ucraineană nu este nici ea favorabilă unei păci obținute cu orice preț.
În esență, situația actuală este aceea că ambele părți consideră că continuarea luptei este mai avantajoasă, o alternativă mai bună decât recurgerea la pace și găsirea unui teren comun prin concesii reciproce.
Prin urmare, cred că suntem încă destul de departe de un acord de pace. Situația nu se va schimba din cauza Statelor Unite și nici din cauza evenimentelor care se desfășoară în Iran. Ea se va schimba doar atunci când una dintre părți va considera că un compromis — în termeni acceptabili pentru cealaltă parte — este mai avantajos decât continuarea războiului.
Iar acest lucru, cred eu, nu se va întâmpla în viitorul apropiat, în următoarele luni.
În concluzie, procesul de pace continuă, însă singurul lucru care s-a schimbat până acum este că a fost amânat.
În ceea ce privește impactul real, cred că nu a existat până acum unul și nici nu poate exista. Aceasta este, în esență, situația pe care o aduce acest context pentru acest proces”, a conchis Iaroslav Smovj.
Ştiri video recomandate
