Noua cale navigabilă ar urma să fie paralelă cu Strâmtoarea Bosforului, oferind Europei o rută de transport similară Canalului Suez, capabilă să gestioneze aproximativ 160 de nave sau petroliere pe zi.
În același timp, proiectul ar permite Turciei să monetizeze traficul de tranzit într-un mod similar cu Egiptul, prin Canalul Suez, și cu ruta interoceanică din Panama.
Potrivit Express, proiectul este estimat la 23 de miliarde de euro, dintre care 13 miliarde sunt alocate canalului propriu-zis și 10 miliarde dezvoltării zonelor adiacente. Canalul ar trebui să fie gata până în 2027.
În 2021, președintele Recep Tayyip Erdoğan a descris proiectul drept unul transformator pentru economia Turciei.
El a spus: „Astăzi deschidem o nouă pagină în istoria dezvoltării Turciei. Vedem Canalul Istanbul ca pe un proiect care salvează viitorul Istanbulului... pentru a asigura siguranța vieții și a proprietății în Bosfor și pentru cetățenii din jur.”
Proiectul vrea să imite succesul economic al Canalului Suez, una dintre cele mai profitabile căi navigabile din lume și o sursă majoră de valută pentru Cairo.
Potrivit Arab News, veniturile Canalului Suez au ajuns la 449 de milioane de dolari între 1 ianuarie și 8 februarie 2026, cu 1.315 nave tranzitând ruta, comparativ cu 368 de milioane de dolari în aceeași perioadă a anului trecut.
Canalul a generat aproximativ 40 de miliarde de dolari între 2019 și 2024 și rămâne cea mai importantă sursă de valută a Egiptului.
Autoritatea Canalului Suez estimează venituri de aproximativ 8 miliarde de dolari în anul fiscal 2026/2027, crescând la circa 10 miliarde în anul următor, în timp ce FMI proiectează câștiguri de până la 11,9 miliarde de dolari până în 2029/2030, pe măsură ce tensiunile din Marea Roșie se reduc.
Performanța puternică a veniturilor a consolidat interesul pentru construirea de căi navigabile artificiale care pot percepe taxe de tranzit, spre deosebire de strâmtorile naturale.
Diferența juridică dintre canale și strâmtori
Conform Convenției Națiunilor Unite privind dreptului mării, navele au dreptul la „trecere în tranzit” prin strâmtorile utilizate pentru navigația internațională.
Țările riverane nu pot percepe taxe pentru această trecere, deși sunt permise anumite costuri limitate pentru servicii.
Egiptul și Panama percep însă taxe deoarece Canalul Suez și Canalul Panama sunt căi navigabile artificiale.
Rutele naturale, precum Bosforul sau Strâmtoarea Ormuz, nu pot, în general, impune taxe de tranzit.
Propunerea Turciei de a construi un canal artificial paralel cu Bosforul ar permite Ankarei să introducă taxe fără a încălca dreptul internațional.
Presiunea Iranului de a taxa tranzitul prin Ormuz
Totuși, legalitatea perceperii taxelor pe căi strategice este pusă la încercare în contextul tensiunilor dintre Iran și Washington.
Reuters a relatat că Teheranul dorește includerea unor prevederi într-un eventual acord de pace permanent cu SUA și Israel care să-i permită să taxeze navele care traversează Strâmtoarea Ormuz, în ciuda restricțiilor legale.
Iranul a analizat și posibilitatea de a percepe până la 2 milioane de dolari per navă, ceea ce ar ridica costurile pe rutele globale de energie și transport.
Compania de analiză Kpler estimează că transformarea Strâmtorii Ormuz într-un coridor cu taxă ar putea genera între 5 și 8 miliarde de dolari anual pentru Iran și Oman.
Un purtător de cuvânt al Organizației Maritime Internaționale a ONU a avertizat că introducerea unor astfel de plăți ar crea un „precedent periculos” pentru transportul maritim global.
Președintele american Donald Trump a avertizat, de asemenea, Iranul în legătură cu aceste planuri: „Dacă este adevărat, ar face bine să se oprească acum!”
Rerutarea transportului amenință veniturile Canalului Suez și comerțul african
Apariția unor noi coridoare cu taxă vine într-un moment în care perturbările din principalele rute maritime încep să afecteze economia globală, tensiunile dintre SUA și Iran influențând traficul și forțând statele să regândească rutele de aprovizionare.
Devierile de rute au crescut durata tranzitului, tarifele de transport și costurile de asigurare pentru comerțul Africa–Europa, potrivit Atlas Institute, adăugând între 10 și 15 zile călătoriilor dintre Asia și Europa.
Ambițiile legate de Canalul Istanbul apar într-un context în care statele explorează coridoare maritime cu taxă inspirate de Canalul Suez și caută alternative la Strâmtoarea Ormuz.
Maroc și Spania au reluat, de asemenea, discuțiile privind Strâmtoarea Gibraltarului, reflectând interesul tot mai mare pentru punctele strategice de tranzit.
Ştiri video recomandate
