Pentru mare parte din ultimii 30 de ani, restul lumii a fost nevoit să continue acțiunile pentru combaterea schimbărilor climatice în pofida opoziției Statelor Unite.
Cel mai recent atac al lui Donald Trump la adresa politicilor climatice are loc într-un context marcat de creșterea rapidă a temperaturilor, de ridicarea nivelului mărilor, de emisii de gaze cu efect de seră încă în creștere, de costuri tot mai mari generate de fenomenele meteo extreme și de pericolul iminent ca lumea să atingă „puncte de inflexiune” ale sistemului climatic, care ar duce la schimbări catastrofale și ireversibile, arată o analiză The Guardian.
Decizia președintelui american de a retrage SUA din Convenția-cadru a ONU privind schimbările climatice (UN Framework Convention on Climate Change) și din principalul organism științific mondial în domeniu, Intergovernmental Panel on Climate Change, nu va modifica însă aceste realități științifice.
Nici din punct de vedere economic efectele nu vor fi majore, cel puțin pe termen scurt. Tranziția către o economie cu emisii reduse de carbon s-a dovedit un motor de creștere pentru zeci de țări. Investițiile globale în energie cu emisii scăzute de carbon sunt în prezent de două ori mai mari decât cele în combustibili fosili. Preluarea industriei petroliere disfuncționale a Venezuelei nu va produce diferențe notabile.
Simon Stiell, șeful ONU pentru climă, a avertizat că impactul va fi resimțit în principal de cetățenii și companiile americane.
„Este un autogol colosal, care va lăsa Statele Unite mai puțin sigure și mai puțin prospere”, a spus el. „Va însemna energie, alimente, transport și asigurări mai scumpe pentru gospodăriile și firmele americane, pe măsură ce energiile regenerabile devin mai ieftine decât combustibilii fosili, pe măsură ce dezastrele climatice afectează tot mai dur culturile agricole, afacerile și infrastructura din SUA și pe măsură ce volatilitatea petrolului, cărbunelui și gazelor alimentează conflicte, instabilitate regională și migrație forțată”.
Acțiunile lui Trump nu au fost o surpriză. Retragerea din Acordul de la Paris, al cărui tratat-mamă este UNFCCC, a fost una dintre prioritățile celui de-al doilea mandat, anunțată încă din prima zi. Ieșirea din UNFCCC înseamnă că SUA nu mai au un loc la conferințele anuale ale părților (COP), iar retragerea din IPCC înseamnă pierderea dreptului de veto asupra „rezumatului pentru factorii de decizie” care însoțește rapoartele publicate o dată la șapte ani.
Privită din afara SUA, situația este una familiară. Protocolul de la Kyoto din 1997 nu a intrat în vigoare până în 2004, din cauza refuzului Senatului american de a-l ratifica. În timpul administrației George W. Bush, SUA au participat la reuniunile COP, dar adesea le-au blocat. Iar în primul mandat al lui Trump, retragerea din Acordul de la Paris nu a determinat alte state să urmeze exemplul Washingtonului.
Mohamed Adow, directorul think-tank-ului Power Shift Africa, estimează că și anul acesta țările vor continua fără SUA.
„Mișcarea pentru climă este mai mare decât orice națiune”, a spus el. „Țările africane și sudul global vor continua să ceară justiție climatică, solicitând marilor poluatori bogați să își onoreze responsabilitățile istorice și să construiască viitorul energetic curat pe care oamenii noștri îl merită”.
În timp ce dimensiunea politică a acțiunilor climatice se luptă să atragă atenția liderilor într-o lume afectată de conflicte, economia tranziției către emisii reduse de carbon a căpătat o dinamică proprie. Aici, deciziile lui Trump par tot mai mult, în cuvintele fostului secretar de stat John Kerry, o „rană auto-provocată”.
Investițiile în energie cu emisii reduse de carbon depășesc în prezent 2.000 de miliarde de dolari pe an, comparativ cu aproximativ 1.000 de miliarde alocate combustibililor fosili. Energia regenerabilă a crescut cu 15% anul trecut și a reprezentat peste 90% din noile capacități de producție de electricitate. Vehiculele electrice însumează aproximativ o cincime din mașinile noi vândute la nivel global.
Energia cu emisii scăzute de carbon reprezintă peste jumătate din capacitatea de producție din China și India, iar exporturile Chinei de bunuri și servicii verzi au depășit 20 de miliarde de dolari într-o singură lună anul trecut.
China va rămâne probabil angajată în dezvoltarea unei economii cu emisii reduse de carbon, potrivit lui Li Shuo, directorul China Climate Hub din cadrul Asia Society Policy Institute.
„Acest dinamism comercial are loc tot mai mult între China și sudul global”, a spus el. „Aceste forțe economice sunt un contraargument mai puternic la adresa lui Trump decât geopolitica”.
Sub conducerea lui Trump, SUA riscă să fie lăsate pe margine – o situație pe care Kerry a descris-o drept „un cadou pentru China”.
Economistul Nicholas Stern a subliniat că „economia tranziției cu emisii reduse de carbon devine tot mai atractivă. De fiecare dată când analizăm știința, lucrurile par mai îngrijorătoare, iar de fiecare dată când analizăm tehnologia, devin mai încurajatoare. Într-o lume tot mai nesigură, țările și industriile vor căuta independență față de combustibilii fosili și față de volatilitatea pe care aceștia o aduc”.
Stern a avertizat însă că Trump ar putea destabiliza unii investitori.
„Orice acțiune care încetinește ritmul este nefolositoare”, a spus el.
Rămâne o dispută juridică dacă președintele poate retrage unilateral SUA dintr-un tratat ratificat în 1992 de Senat cu un vot de 92-0. În practică însă, America s-a izolat deja de restul lumii, indiferent de procedurile formale.
Într-un memorandum prezidențial, Trump a precizat că ieșirea înseamnă „încetarea participării sau a finanțării acelor entități, în măsura permisă de lege”. La summitul climatic ONU de anul trecut, organizat în Brazilia, nu a existat pentru prima dată o delegație oficială a SUA – iar acest lucru va deveni regulă.
Întrebări juridice similare planează și asupra unei eventuale reveniri a SUA sub un viitor președinte. Dacă ar fi nevoie de o majoritate de două treimi într-un Senat profund divizat pentru readerare, absența Americii ar putea deveni permanentă.
Moștenirea lui Trump se va resimți mult timp după retragerea sa la Mar-a-Lago, atât în privința participării SUA la negocierile climatice, cât și a impactului crizei climatice asupra miliardelor de oameni din întreaga lume.
Între timp, locuitorii Statelor Unite se confruntă tot mai des cu efectele schimbărilor climatice. Incendiile de vegetație din California, în ianuarie anul trecut, au forțat evacuarea a peste 200.000 de persoane.
Fermierii se luptă cu dăunători, secetă și inundații. În unele zone, locuințele devin imposibil de asigurat, iar fenomenele meteo extreme au costat SUA cel puțin 115 miliarde de dolari anul trecut.
Efectele îl vor atinge inclusiv pe președinte. Jean-Pascal van Ypersele, fost vicepreședinte al IPCC, a avertizat că zona Palm Beach din Florida, unde se află reședința lui Trump, este printre cele mai vulnerabile la creșterea nivelului mării. „Statele Unite nu sunt imune la această problemă”, a spus el.
Ştiri video recomandate
