Un nou studiu avertizează că edificii antice care alcătuiesc multe comori arheologice sunt expuse riscului de deteriorare din cauza pH-ului apei care scade, în condițiile încălzirii globale, potrivit Euronews.
Cercetarea, coordonată de Universitatea din Padova din Italia, a examinat modul în care acidificarea oceanelor, o consecință directă a schimbărilor climatice, poate accelera degradarea siturilor arheologice scufundate.
Oamenii de știință au studiat cât de repede se deteriorează materialele istorice prin dizolvare și descompunere biologică în mediile marine și apoi au integrat aceste descoperiri cu modele climatice la scară largă, explică cercetătorul principal Luigi Germinario.
Rezultatele au fost îngrijorătoare. Deși degradarea pietrelor era minimă în perioada preindustrială și rămâne relativ limitată astăzi, creșterea emisiilor ar putea declanșa o creștere exponențială a ratelor de deteriorare.
Aceste schimbări ar fi „ireversibile în următoarele decenii și secole, influențate de proprietățile materialelor și de dinamica schimbătoare a biocolonizării” - creșterea microorganismelor pe suprafețele structurilor scufundate - a declarat Germinario pentru ziarul național italian La Repubblica.
Studiul, publicat în Communications Earth & Environment, a avertizat că „acidificarea oceanelor va reprezenta o provocare serioasă pentru protejarea patrimoniului cultural subacvatic, făcând politicile de conservare și adaptare mai urgente ca niciodată”.
Cercetătorii au efectuat teste pe teren subacvatice pentru a simula scenarii viitoare de acidificare.
Echipa a lucrat în apele din largul insulei italiene Ischia, unde subsolul vulcanic creează „guri de aerisire” naturale de CO₂ care emit dioxid de carbon aproape pur la temperatura ambiantă, transformând-o într-un laborator viu pentru studierea acidificării oceanelor.
„Este un cadru natural care ne permite să vedem cum arată de fapt scenariile prezise pentru următoarele decenii și secole, chiar și la niveluri extreme de acidificare”, a explicat Germinario.
Echipa a scufundat panouri care conțin mostre de diverse materiale din piatră întâlnite în mod obișnuit în patrimoniul cultural.
Aceste panouri au fost plasate în diferite puncte din jurul orificiilor de ventilație pentru CO₂, expunându-le la o gamă largă de niveluri de pH și condiții de acidificare.
Înapoi în laborator, cercetătorii au folosit un profilometru optic - un instrument de înaltă rezoluție care creează modele tridimensionale de suprafață - pentru a vizualiza și măsura efectele diferitelor niveluri de pH asupra dizolvării și eroziunii.
„Acest lucru ne-a permis să simulăm ce s-ar putea întâmpla cu un artefact din piatră într-un sit arheologic scufundat, atât acum, cât și în viitor”, a spus Germinario.
Constatările zugrăvesc un viitor îngrijorător pentru patrimoniul cultural subacvatic al Europei. Cele mai vulnerabile artefacte sunt cele bogate în carbonat de calciu - cum ar fi marmura și calcarul - în special atunci când sunt foarte poroase sau cu granulație fină.
„Aceste materiale au o compoziție chimică similară cu coralul, a cărui vulnerabilitate la schimbările climatice a fost recunoscută de mult timp de oamenii de știință și de public”, notează cercetătorii.
Studiul a constatat că artefactele cu cel mai mare risc sunt cele a căror valoare istorică sau artistică depinde de detalii fine și rafinate, cum ar fi elementele sculpturale, gravurile și mozaicurile.
Italia găzduiește niște comori subacvatice spectaculoase, cum ar fi Parcul Arheologic Baia, cu mozaicuri și pardoseli din marmură dintr-un oraș roman antic, și portul roman Egnazia din Puglia.
Ştiri video recomandate
