Tot mai mulți oameni de știință cred că am lăsat criza climatică să se agraveze atât de mult, încât singura noastră șansă de a evita catastrofe tot mai grave ar fi intervențiile tehnologice. Albirea norilor, injectarea sulfului în atmosferă și folosirea unor oglinzi minuscule în spațiu - toate menite să reducă lumina solară care ajunge la suprafața Pământului - se numără printre ideile promovate de antreprenori și guverne. Geoingineria, susțin aceștia, a devenit inevitabilă.
Încă de când Dumnezeul Vechiului Testament i-a dat omului stăpânire asupra Pământului, ideea de a remodela lumea pentru a ne fi mai convenabilă a rămas o temă constantă în gândirea umană. De secole ne jucăm cu ambiții uriașe de a schimba clima și mediul, iar multe dintre ele par astăzi sortite eșecului sau pur și simplu absurde.
Cum apar din nou tot felul de proiecte, merită să ne uităm la câteva dintre vechile încercări de a modifica planeta prin geoinginerie.
1. Atlantropa
În anii 1930, inginerul german Herman Sörgel a propus construirea unui baraj peste Strâmtoarea Gibraltar, pentru ca nivelul Mării Mediterane să scadă cu 200 de metri. Astfel ar fi apărut suprafețe uriașe de teren nou și fertil, un nou „lebensraum”, care urma să fie lucrat de muncitori africani și care, în viziunea lui, ar fi eliminat una dintre cauzele vechi ale războaielor din Europa. În plus, Europa și Africa ar fi beneficiat de energie hidroelectrică practic nelimitată.
Ideea i-a entuziasmat pe mulți, iar ingineri importanți au ajuns chiar să proiecteze marele baraj. Unii și-au pus întrebări despre efectul pe care secarea parțială a Mediteranei l-ar avea asupra unor locuri precum canalele Veneției. Sörgel a promis că vor exista „măsuri speciale” pentru astfel de situații.
În mod uimitor, proiectul Atlantropa a supraviețuit celui de-al Doilea Război Mondial și a continuat să fie discutat până în anii 1960.
2. Planurile sovietice de modificare a naturii
Rușii au avut mereu impresia că clima nu i-a favorizat. Așa cum spunea climatologul american P.E. Lydolph, specialist în geografia Uniunii Sovietice: „În general, țării îi lipsește căldura”.
Inginerul sovietic P.M. Borisov credea că a găsit o soluție. Ar fi fost suficient ca temperatura Pământului să crească cu câteva grade, iar acest lucru s-ar fi putut obține prin construirea unui baraj peste Strâmtoarea Bering, care să ducă la topirea calotei glaciare arctice.
Era un proiect uriaș, iar alți oameni de știință sovietici au spus că același efect putea fi obținut prin săparea unei breșe în creasta submarină Thompson-Wyville. Ar fi fost nevoie de excavarea a „doar” 3.000 de kilometri pătrați de fund marin, la adâncimi de peste un kilometru.
Astfel de idei au venit după proclamarea, în 1948, a „marelui plan stalinist pentru transformarea naturii”, care analiza diverse proiecte inginerești de proporții, menite să facă mediul sovietic mai productiv sau mai ușor de locuit. La zeci de ani după moartea lui Stalin, în 1953, asemenea propuneri erau încă discutate serios, deși economiștii atrăgeau atenția asupra costurilor uriașe.
3. Bombardarea planetei pentru a o salva
Descoperirea puterii atomului a deschis o epocă de optimism tehnologic aproape fără limite. Harry Wexler, care a condus serviciile științifice ale Biroului Meteorologic al SUA din anii 1940 până în 1962, credea că zece bombe cu hidrogen, amplasate strategic, ar putea topi calota glaciară arctică și ar aduce o perioadă de căldură fără precedent.
Rușii, la rândul lor, credeau că armele nucleare erau perfecte pentru devierea râurilor. Au detonat chiar trei dispozitive în încercarea de a schimba cursul unor ape care curgeau spre nord și au descoperit, cu surprindere, că trei bombe atomice au reușit să creeze doar 700 de metri de canal. Radiațiile eliberate, aparent neanticipate, au făcut imposibilă continuarea proiectului.
4. Construirea unei a doua Luni
Puține proiecte de geoinginerie au trecut de faza desenelor, dar în anii 1990, Proiectul Znamya și-a atins, într-o anumită măsură, obiectivul de a crea o „a doua Lună” — chiar dacă la o scară mult mai mică decât speraseră inițiatorii.
Ideea era ca lumina solară să fie reflectată asupra regiunilor arctice ale Rusiei, astfel încât acestea să primească o lumină comparabilă cu cea a Lunii pline. Oglinzile urmau să fie sateliți reflectorizanți și pliabili, lansați într-un număr suficient de mare pentru a prelungi semnificativ orele de lumină, oferindu-le rușilor mai multă căldură și economii de energie.
Primul lot de sateliți a creat o pată de lumină cu un diametru de aproximativ cinci kilometri. Un al doilea lot s-a blocat însă în stația spațială MIR, iar dificultățile economice ale Rusiei au făcut proiectul tot mai greu de susținut. În cele din urmă, acesta a fost abandonat.
5. Noi munți în Australia
Laurie Hogan considera că Australia fusese clar dezavantajată când venea vorba despre munți. Singurele sale lanțuri muntoase importante sunt joase și se află aproape de coasta de est, lăsând o fâșie verde îngustă și un interior vast și arid. Nu ar fi fost mai bine, s-a întrebat el, dacă munții s-ar fi aflat mai spre vest?
Era atât de convins de idee, încât în 1979 a publicat cartea Man Made Mountain, în care susținea construirea unui al doilea lanț muntos, de această dată de-a lungul graniței Australiei de Vest. Noul lanț ar fi urmat să aibă 2.000 de kilometri lungime, patru kilometri înălțime și zece kilometri lățime. Pe versanții lui urmau să fie construite 49 de orașe mari, toate desenate în formă de grilă dreptunghiulară, și 180.000 de ferme piscicole.
Cum cartea nu a reușit să convingă țara, Hogan a înființat un partid politic, Engineered Australia Plan Party, care a participat la alegerile federale din 1983. Analiza proiectului a arătat că ar fi fost nevoie să fie mutată de multe ori mai multă rocă decât a deplasat întreaga omenire de-a lungul istoriei. Atât cartea, cât și partidul au dispărut fără urmă.
Aceste cinci idei reprezintă doar vârful aisbergului în materie de geoinginerie. De-a lungul istoriei, au existat încercări serioase de a crește cantitatea de precipitații, de a controla traseul uraganelor sau de a folosi vremea pentru câștigarea războaielor. Niciuna nu a avut succes. Se pare că orgoliul uriaș al omenirii nu are limite.
Iar acum ne aflăm în fața unei alegeri: să recurgem la geoinginerie sau să ne obișnuim cu ideea unei vieți într-un climat nou și ostil.
