Viața pe marginea prăpastiei și satele pierdute în mare: „S-a scufundat și biserica, iar clopotele se auzeau în continuare”

East Yorkshire are una dintre cele mai rapid erodate linii de coastă din Regatul Unit. De-a lungul anilor, zeci de orașe și sate au fost înghițite de mare, însă există o poveste care a rezistat trecerii timpului.

„Era doar o poveste despre care auzeai în copilărie, un fel de basm”, își amintește Shirley, în vârstă de 90 de ani, care a crescut în Withernsea în anii 1940.

‹ ›

„Povestea spunea că a fost un sat sau o așezare acolo, în larg, și că fusese erodată de mare, iar clopotele bisericii se auzea în continuare. Destul de multe sate au fost pierdute pe acea coastă, așa că este posibil să fie adevărat”, a spus ea pentru BBC.

Shirley s-a mutat la Withernsea din Hull în 1939, la vârsta de patru ani. A locuit acolo până când s-a căsătorit la biserica St Nicholas, în 1958.

Ea crede că povestea clopotelor ar fi putut avea originea în biserica St Peter din Owthorne, chiar la nord de Withernsea, unde mari părți ale orașului au fost luate de ape la începutul secolului al XIX-lea.

Shirley spune că vedea adesea „bucăți care se desprindeau din stânci” în timp ce mergea pe coastă, chiar și la capătul străzii ei, Princes Avenue.

Hărțile păstrate la Arhivele East Riding arată impactul eroziunii asupra coastei din East Yorkshire încă din secolul al XVI-lea.

O hartă realizată de Christopher Saxton în 1577 arată o serie de cătune și sate care aveau să fie înghițite de mare, inclusiv locuri precum Dimlington, Owthorne și Waxholme.

Până în 1786, o hartă realizată de John Tuke arată că Hornsea Beck dispăruse complet.

Dr. Caitlin Green, specialistă în istorie, arheologie și toponimie, a declarat că 38 de case au fost distruse în Hornsea Beck din 1547. Până în 1695, toate, cu excepția uneia sau a două case, fuseseră luate de ape.

Sărind până în 1912, o hartă a orașelor dispărute din East Yorkshire, realizată de Thomas Sheppard, arată locuri care odinioară se aflau pe uscat, precum Old Kilnsea, Ravenspurn și Out Newton.

În ansamblu, hărțile reprezintă dovezi vizuale ale dispariției a peste 30 de localități de pe coasta East Yorkshire în ultimii 400 de ani.

Hannah Stamp, care lucrează la arhive, a declarat: „Este foarte îngrijorător de văzut, mai ales pentru comunitățile care trăiesc de-a lungul coastei și sunt afectate direct de acest fenomen în fiecare zi”.

David Whitaker, proprietarul pubului The Crown and Anchor din Kilnsea, știe prea bine cum este viața trăită sub influența forțelor naturii.

Pubul bărbatului de 59 de ani se află la doar câțiva pași de Marea Nordului, care, spune el, poate fi „destul de dură” uneori.

„Când duc câinii acolo, într-o zi poate fi o faleză, iar a doua zi pot merge direct pe plajă — se schimbă atât de mult”, spune el.

„De la un an la altul nu știi cu adevărat care va fi baza ta de clienți, pur și simplu mergi mai departe”, mai spune el.

Cu pene de curent și probleme de wi-fi care creează și ele neplăceri, ce face ca viața la marginea coastei să merite?

„Este atât de liniștitor. Frumusețea și farmecul întrec orice altceva”, spune el. „Iarna poate fi foarte sumbru, iar vremea poate fi îngrozitoare. Pe de altă parte, avem unele dintre cele mai frumoase apusuri din țară”.

În ciuda instalării unor apărări împotriva inundațiilor în apropiere, în 2013, marea încă stropește pubul în timpul furtunilor. „Când deschizi perdelele dimineața, e ca și cum ai fi pe mare”, adaugă el. „Trebuie să fii un anumit tip de persoană ca să te bucuri de asta, altfel poate fi descurajant”.

Și ce se întâmplă cu clopotele bisericii?

David spune că este o poveste care continuă să fie spusă, la mai bine de 80 de ani de când Shirley a auzit-o pentru prima dată. „Mulți ani încă se putea vedea turla într-o zi senină, deasupra apei”, spune el. „La anumite maree, poți auzi clopotele sunând. Eu personal nu le-am auzit, dar asta spune povestea”.

Agenția pentru Mediu afirmă că riscul de eroziune a coastei din East Yorkshire este „probabil să crească în anii următori din cauza schimbărilor climatice, a creșterii nivelului mării și a intensificării furtunilor”.

Un purtător de cuvânt adaugă: „Proiectul Changing Coasts East Riding face parte din Programul guvernamental de inovare pentru inundații și zone de coastă, în valoare de 200 de milioane de lire sterline, care promovează reziliența la inundații și eroziune costieră pentru a sprijini adaptarea la un climat în continuă schimbare”.