Islandezii au respins reluarea negocierilor pentru aderarea la Uniunea Europeană, iar rezultatul transmite un mesaj clar Bruxellesului, și anume că pentru o parte importantă a populației, protejarea controlului asupra pescuitului și a resurselor naționale este mai importantă decât avantajele unei integrări europene mai profunde, arată o analiză Euronews. La referendum, 52,8% dintre alegători au votat "Nu", față de 47,2% care au susținut reluarea negocierilor. Deși nu a fost un vot direct asupra aderării la UE, rezultatul închide, cel puțin pentru moment, perspectiva ca Islanda să reia procesul de aderare.
Islanda a spus "Nu" reluării negocierilor cu Uniunea Europeană, iar lovitura politică pentru Bruxelles este una importantă. La o diferență relativ mică, de 52,8% la 47,2%, alegătorii islandezi au respins ideea reluării procesului de aderare, suspendat în 2013.
Referendumul nu a reprezentat un vot direct privind aderarea Islandei la UE. Cu toate acestea, islandezii au închis practic ușa, cel puțin pentru viitorul apropiat, privând Uniunea Europeană de un posibil nou membru cu o perspectivă relativ simplă de integrare.
Islanda este deja strâns legată de Uniunea Europeană prin Spațiul Economic European și prin acordurile Schengen. Cu toate acestea, decizia de a nu relua negocierile vine într-un moment delicat pentru blocul comunitar.
Bruxellesul încearcă să își consolideze poziția strategică în regiunea arctică, în contextul unei administrații americane tot mai agresive în această zonă, în timp ce strategia de extindere a UE întâmpină dificultăți în Europa de Est.
Pescuitul a contat mai mult decât amenințările lui Trump
O primă concluzie după rezultatul strâns al referendumului este că poziția președintelui american Donald Trump în regiunea arctică nu i-a determinat pe islandezi să se apropie de Uniunea Europeană.
Interesul repetat al lui Trump pentru preluarea Groenlandei, precum și unele declarații în care granița dintre teritoriul danez și Islanda a fost tratată confuz, au evidențiat importanța tot mai mare a regiunii pentru echilibrul de putere la nivel mondial.
Poziția strategică a Islandei în Atlanticul de Nord a căpătat astfel o importanță suplimentară. Pentru susținătorii aderării la UE, atitudinea Statelor Unite a reprezentat un argument în plus pentru ideea că Islanda ar fi mai sigură în interiorul Uniunii Europene.
Pentru majoritatea alegătorilor, însă, aceste argumente nu au fost suficiente pentru a depăși temerile legate de suveranitate și de controlul asupra resurselor naționale.
Campania pentru referendum a fost dominată de probleme mult mai cunoscute în dezbaterea islandeză privind aderarea la UE, precum controlul asupra pescuitului și agriculturii, suveranitatea și modelul economic al țării.
În special, posibilitatea ca administrarea sectorului pescuitului să fie negociată în cadrul Politicii Comune în domeniul Pescuitului a reprezentat una dintre principalele temeri ale alegătorilor.
Un argument central al taberei "Nu" a fost avertismentul că aderarea la UE ar putea însemna pierderea controlului asupra cotelor de pescuit și deschiderea apelor islandeze pentru companii străine. Mulți alegători au indicat această problemă drept motivul principal pentru care au respins reluarea negocierilor.
Argumentele taberei "Da" nu au reușit să schimbe această percepție. Susținătorii reluării negocierilor au atras atenția că Islanda, în calitate de membră a Spațiului Economic European, aplică deja numeroase reguli europene fără să participe la elaborarea lor. Ei au susținut și că adoptarea euro ar putea contribui la reducerea costurilor ridicate ale vieții din țară.
Argumentele nu au convins însă electoratul. Nici dimensiunea de securitate, invocată de guvern drept unul dintre motivele pentru organizarea referendumului, nu a ajuns în centrul dezbaterii.
"Pentru tabăra «Nu», totul s-a redus la o singură problemă: pescuitul islandez și modul în care acesta s-ar integra în Politica Comună în domeniul Pescuitului, unde deciziile sunt împărțite cu alte 27 de țări", a declarat Hallgrímur Oddsson, fondatorul think tankului european Evrópustraumar, scrie Politico.
Semnalele transmise de Uniunea Europeană înaintea referendumului, potrivit cărora Bruxellesul era dispus să facă anumite compromisuri în privința pescuitului, nu au reușit să schimbe opinia alegătorilor.
O parte dintre susținătorii taberei „Nu" nu au crezut că Islanda ar putea obține suficiente avantaje la masa negocierilor. Alții s-au opus aderării din principiu, indiferent de condițiile care ar fi putut fi negociate.
Prin urmare, regiunile rurale au fost cele mai ferme în respingerea reluării negocierilor. În nord-vestul țării, o zonă în care agricultura și pescuitul au un rol important, aproape 63% dintre alegători au votat "Nu".
Doar cele două circumscripții din capitala Reykjavík au oferit o majoritate taberei "Da", însă chiar și acolo avantajul a fost mai mic decât sperau susținătorii aderării.
Ultimele sondaje înaintea referendumului indicau, de asemenea, că în special alegătorii tineri s-ar fi putut răzgândi în privința reluării negocierilor. În iunie, aproape două treimi dintre islandezii cu vârste între 18 și 29 de ani spuneau că este probabil să voteze "Da". La sfârșitul lunii august, proporția scăzuse la doar 40%.
"Tabăra «Nu» a prezentat referendumul ca și cum ar fi fost deja despre aderarea la UE, nu despre reluarea negocierilor", a explicat Maximilian Conrad, politolog și expert în Uniunea Europeană la Universitatea Islandei din Reykjavík.
Premierul Kristrún Frostadottir a prezentat în principal referendumul drept o ocazie pentru islandezi de a decide împreună direcția viitoare a țării. Ea a subliniat că este dificil de stabilit dacă avantajele aderării ar depăși dezavantajele înainte ca termenii unei eventuale aderări să fie efectiv negociați.
Un eșec pentru mesajul Bruxelles-ului privind extinderea UE
La Bruxelles, rezultatul va fi primit cu dezamăgire. O apropiere a Islandei de Uniunea Europeană ar fi transmis lumii un mesaj de unitate europeană, într-un moment în care relațiile dintre Statele Unite și Europa sunt tensionate, iar Rusia și China își extind influența, scrie Politico.
O prezență mai puternică a UE în nordul îndepărtat al Europei și în regiunea arctică ar fi avut nu doar o valoare geopolitică importantă, ci ar fi putut da și un nou impuls negocierilor lente cu celelalte state candidate la aderare. În schimb, ceea ce ar fi putut deveni o poveste de succes relativ simplă pentru politica de extindere a Uniunii s-a transformat într-un eșec de imagine pentru Bruxelles. Chiar și o țară stabilă, prosperă și deja apropiată de regulile europene poate considera că aderarea reprezintă un pas prea mare, potrivit Euronews.
Rezultatul readuce în atenție și câteva dintre cele mai dificile momente ale Uniunii Europene legate de referendumuri, atât în interiorul, cât și în afara blocului comunitar.
În 2005, alegătorii din Franța și Olanda au respins proiectul Tratatului Constituțional al UE, provocând o lovitură majoră proiectului european de creare a unei constituții pentru Uniune.
Irlanda a oferit un alt exemplu al riscurilor politice ale referendumurilor. În 2008, alegătorii irlandezi au respins Tratatul de la Lisabona, care înlocuia proiectul Constituției europene. Un an mai târziu, tratatul a fost aprobat printr-un al doilea referendum.
Cel mai apropiat precedent pentru Islanda este reprezentat însă de Norvegia, care a respins de două ori aderarea la UE, în 1972 și 1994. În ambele cazuri, temerile privind suveranitatea și controlul asupra resurselor naturale, în special asupra pescuitului, au avut un rol important. Aceleași preocupări au influențat și votul islandezilor.
Și Elveția a respins în repetate rânduri forme mai profunde de integrare europeană, inclusiv aderarea la Spațiul Economic European, menținând în același timp legături economice extinse cu piața unică printr-un sistem adaptat propriilor interese.
La fel ca în aceste cazuri, votul "Nu" din Islanda nu înseamnă neapărat că islandezii sunt împotriva Europei și nici nu ar trebui să afecteze în mod semnificativ relațiile țării cu Uniunea Europeană.
În schimb, referendumul transmite un mesaj important către Bruxelles: într-o lume tot mai nesigură, controlul național asupra resurselor și deciziilor interne poate deveni, pentru alegători, mai important decât avantajele unei integrări europene mai profunde.
În cazul Islandei, această realitate s-a văzut cel mai clar în dezbaterea privind pescuitul. Pentru mulți alegători, posibilitatea de a pierde controlul asupra cotelor de pescuit și de a permite accesul companiilor străine la apele islandeze a cântărit mai mult decât argumentele economice sau de securitate în favoarea reluării negocierilor.
Islanda și UE vor rămâne apropiate
"Singurul lucru care ar putea schimba situația ar fi un șoc extern, de exemplu o schimbare a acordului privind Spațiul Economic European", consideră Hallgrímur Oddsson. El a subliniat însă că aceasta este doar o ipoteză.
În ciuda rezultatului referendumului, Reykjavík și Bruxellesul vor rămâne strâns legate. Înaintea votului, guvernul islandez a transmis că, în cazul unei victorii a taberei "Nu", va încerca să aprofundeze cooperarea cu Uniunea Europeană prin alte mijloace, conchide Politico.
