Următoarea cucerire a Americii ar putea să devină „Trumpland”, scrie CNN – președintele Statelor Unite caută noi „achiziții” pentru proiectul său de construcție imperială de secol 21, după ce l-a îndepărtat de la putere pe șeful regimului din Venezuela.
În timpul primului său mandat, intențiile sale legate de Groenlanda au fost considerate o glumă proastă, doar niște noi declarații șocante din parte unui președinte căruia îi place să fie în centrul atenției.
Chiar și anul trecut, când lucrurile deveneau mult mai serioase și Donald Trump Jr. și vicepreședintele JD Vance călătoreau în Groenlanda, încă părea că totul este doar o mare glumă.
Acum, nimeni nu mai râde.
Liderii europeni, care marți și-au reafirmat susținerea pentru suveranitatea Danemarcei asupra insulei arctice, au început să ia în serios amenințările liderului de la Casa Albă.
Nu mai este surprinzător, având în vedere că vorbim de o administrație îmbătată de „succes” după operațiunea din Venezuela și care revendică întreaga emisferă vestică drept „sfera sa de influență”.
Stephen Miller, considerat unul dintre cei mai puternici oameni de la Washington în acest moment, spune că SUA nu se vor mai lăsa blocate de „regulile de fier” ale lumii.
Raționamentul lui Trump că SUA trebuie să aibă controlul direct asupra Groenlandei din motive de securitate națională nu prea stătea în picioare nici înainte ca administrația de la Casa Albă să-și amenințe direct aliații cu intervenția militară.
Importanța strategică a Groenlandei
Donald Trump are, totuși, dreptate când spune că Groenlanda are o importanță strategică mare și că această importanță crește.
Insula arctică a fost mereu un cap de pod crucial al Atlanticului de Nord. În Al Doilea Război Mondial, insula i-a dat numele așa-zisei fâșii GIUK, o zonă din ocean la care nu puteau ajunge avioanele de luptă și pe care naziștii au folosit-o pentru a decima convoaiele comerciale ale aliaților cu submarinele lor.
Într-un ipotetic război de intensitate mare, cei care controlează Groenlanda ar avea și controlul asupra rutelor maritime atlantice.
La opt decenii după Al Doilea Război Mondial, Groenlanda devine una dintre cele mai importante regiuni geopolitice. Încălzirea globală duce la dispariția calotei glaciare, iar asta deschide noi rute comerciale prin „tavanul planetei”.
China și Rusia înțeleg și ele importanța strategică a zonei. Dar marea greșeală a lui Trump este că nu înțelege că deja poate să facă orice ar vrea în Groenlanda și nu este nevoie să o controleze direct.
Până la urmă, teritoriul aparține unui membru NATO, o țară care până recent avea relații excelente cu SUA și ar fi fost foarte improbabil să refuze vreo solicitare din partea guvernului american.
În ciuda glumelor nesărate ale liderilor de la Washington că Danemarca apără insula cu „sănii trase de câini”, SUA au un tratat cu guvernul de la Copenhaga care permite armatei americane să facă o mulțime de lucruri – să aterizeze și să decoleze de pe insulă, să folosească porturile și instalațiile și să aducă acolo aproape orice fel de echipamente militare sau trupe.
Groenlanda este foarte bogată și în resurse care nu au fost încă exploatate – petrol, gaze și pământuri și minerale rare. Cu ele s-ar putea alimenta noile tehnologii și ar putea fi construite armele viitorului. Cu cât clima se va încălzi inevitabil (tot din cauza lui Trump), aceste resurse vor putea fi minate mai ușor.
Danemarca și Groenlanda s-au oferit chiar să-i ofere lui Trump acorduri comerciale favorabile pentru pământuri și minerale rare, dacă acestea sunt principalul lui obiectiv.
Nu există niciun semn, însă, că Trump, care arată tot mai mult ca un președinte de secol XIX, este dispus să împartă ceva.
Un președinte imperialist
Lumea s-a schimbat în doar câteva zile de 2026. Insistența lui Trump că va „conduce” Venezuela după răsturnarea lui Maduro, sugerează că președintele american se transformă dintr-un imperialist „retoric” într-unul care acționează.
Anunțul de marți că Venezuela va da SUA 50 de milioane de barili de petrol pentru ca guvernul american să le vândă și că Trump va controla profitul, a alimentat și mai mult îngrijorările că administrația americană vrea să jefuiască state suverane.
Retorica agresivă a lui Trump că vrea controlul total asupra întregii emisfere vestice coincide cu obsesia sa tot mai intensă pentru „moștenirea” fizică pe care o lasă în urmă – recent, a demolat o parte a Casei Albe pentru a construi o sală de bal și și-a pus numele pe o clădire denumită după un președinte asasinat – Trump pretinde că Centrul Kennedy se numește acum „Centrul Trump-Kennedy”.
Trump vrea să rămână în istorie ca un expansionist al teritoriului american – să apară alături de Thomas Jefferson, președintele care a condus SUA în timpul achiziției teritoriului Louisiana (de la Franța - n. red.), sau de unul dintre președinții pe care îi admiră cel mai mult, William McKinley, cel care a condus eforturile de anexare a Hawaii-ului. Trump poate că ar vrea chiar să meargă mai departe și să redenumească Groenlanda după el.
Este ceva incredibil faptul că, în 2026, lumea vede SUA ca fiind o amenințare la adresa Groenlandei. Nu este ca și când nu ar mai fi existat amenințări la adresa sa în trecut, dar așteptarea era că pericolul pentru NATO ar fi venit mai degrabă dinspre Rusia sau China, nu dinspre cea mai importantă putere a alianței.
În ciuda retoricii agresive de la Casa Albă, nu există semne ale unei operațiuni militare iminente împotriva Groenlandei. Dacă așa ceva s-ar întâmpla, am fi martorii unor scene de neimaginat – trupe americane deschizând focul împotriva propriilor aliați NATO.
WSJ a scris, marți, că secretarul de stat american, Marco Rubio, le-a spus europenilor că Trump vrea să „cumpere” Groenlanda, deși lideri de la Nuuk, dar și cei de la Copenhaga, au spus mereu cât se poate de explicit că insula nu e de vânzare.
Nimeni nu poate prezice ce Trump va face mai departe, însă. Spre deosebire de primul său mandat, la Casa Albă nu mai există nimeni care să-l poată controla. În al doilea mandat, Trump s-a înconjurat de cei mai fanatici susținători ai săi, toți incapabili și nedispuși să-i spună „nu”.
„Îi cunosc pe danezi foarte bine. Sunt oameni duri. Nu m-ar surprinde dacă ar desfășura acolo o forță militară care să se opună americanilor. Acesta ar fi sfârșitul NATO, ar fi bine să evităm așa ceva”, spune amirarul (r.) James Stavridis, fost comandant suprem al forțelor NATO.
Alarmă în Europa
Liderii Franței, Germaniei, Italiei, Poloniei, Spaniei și Regatului Unit s-au alăturat prim-ministrei daneze în a declara că „Groenlanda aparține poporului din Groenlanda”.
Mark Carney, prim-ministrul Canadei, țară care are o mică graniță terestră și o mare graniță maritimă cu Groenlanda, a anunțat că va trimite o delegație de rang înalt la Nuuk, luna viitoare.
Carney însuși a avut propriile „meciuri” cu Donald Trump. Poate că dacă Trump nu ar fi amenințat Canada cu anexarea, țara ar fi avut acum un premier trumpist, de aceeași factură ca administrația de la Casa Albă. Înainte de revenirea lui Trump la Casa Albă, Pierre Poillievre, un extremist de dreapta, era favorit să devină noul șef al guvernului.
Implicațiile geostrategice ale unui atac-fulger american în Groenlanda sunt uriașe. Frederiksen a avertizat deja că orice încercare a americanilor de a prelua forțat controlul asupra insulei va duce la prăbușirea NATO și a oricăror garanții de securitate în Europa.
Sentimentul anti-american s-ar intensifica și el puternic. Danemarca e mai slabă decât SUA, dar a fost suficient de puternică să trimită 43 soldați de-ai săi să moară pentru America în Afganistan. Alți șapte au murit în Irak, tot pentru ambițiile SUA. Dacă SUA își tratează în acest fel aliații care și-au trimis oamenii să moară pentru ea, data viitoare lucrurile vor sta cu siguranță altfel.
Totuși, administrația Trump pune presiune pentru că știe că poate. Dependența Europei de SUA în domeniul apărării îi dă lui Trump o putere de presiune mare.
Deși sună nebunesc, este puțin probabil că orice forță europeană sau daneză ar putea să facă față unui asalt american în Groenlanda. Acest lucru a fost exprimat direct și de Miller, acolitul lui trump menționat anterior.
„Nimeni nu o să se lupte cu SUA pentru viitorul Groenlandei”, a spus el.
Situația delicată a UE în privința apărării a fost evidentă și anul trecut, când blocul a decis să nu meargă pe opțiunea economică „nucleară” când Trump și-a atacat economic aliații cu tarife.
Ce nu înțelege Trump, însă, este că oricum ar fi, o anexare a Groenlandei va fi o chestiune foarte complicată din punct de vedere politic și instituțional – ar fi nevoie de o aprobare a Congresului, de ratificarea UE și Danemarcei și de negocieri complicate și complexe.
Asta fără se mai luăm în calcul costurile. Sunt politicienii americani dispuși să pună în cârca contribuabililor costuri de miliarde de dolari pentru a cumpăra cea mai mare insulă din lume? Asta în timp ce americanii suferă din cauza inflației scăpate de sub control și a unui sistem de sănătate șchiop.
Unii lideri americani speră că Trump își va răci puțin capul înainte să distrugă complet lumea occidentală.
„Să nu ne grăbim să ne imaginăm scenarii apocaliptice. Putem lucra cu europenii, am făcut-o vreme de decenii. Trebuie să facem lucrurile cu diplomație, angajamente militare și economie”, spune Stavridis.
Moderația nu pare să fie în vogă la Casa Albă, însă, mai ales după ce a umilit Venezuela.
Ştiri video recomandate
