Jean-Luc Mélenchon, candidat la președinția Franței din partea stângii radicale, va promite, cu ocazia lansării programului său electoral pentru 2027, sâmbătă, majorarea salariului minim și revenirea la vârsta de pensionare de 60 de ani, potrivit Reuters.
Mélenchon, în vârstă de 75 de ani, este considerat cel mai puternic candidat al stângii; sondajele recente de opinie indică faptul că acesta ar putea ajunge în turul al doilea al alegerilor prezidențiale, în aprilie anul viitor, împotriva reprezentantei extremei drepte, Marine Le Pen, dar sugerează, de asemenea, că ar pierde în această rundă finală.
Programul său, intitulat „L'Avenir en commun” („Un viitor comun”), reprezintă a cincea ediție a platformei partidului său, „La France insoumise” (LFI – Franța Nesupusă), și reia, în mare parte, politicile care au constituit baza candidaturilor anterioare ale lui Mélenchon la președinție.
Printre promisiunile sale principale se numără abrogarea reformei pensiilor a președintelui Emmanuel Macron, care a crescut treptat vârsta minimă de pensionare în Franța de la 62 la 64 de ani, într-o încercare de a consolida finanțele publice.
LFI propune revenirea la vârsta de pensionare de 60 de ani pentru persoanele care au contribuit la sistem timp de 40 de ani.
Ce prevede programul electoral
Programul vizează, de asemenea, creșterea salariului minim net lunar de la aproximativ 1.480 de euro la 1.700 de euro și include planuri pentru eliminarea cotei unice de impozitare a veniturilor din capital, majorarea taxelor pentru cele mai bogate gospodării și plafonarea prețurilor la produsele alimentare de bază.
De asemenea, LFI își reiterează susținerea pentru eliminarea treptată a energiei nucleare în favoarea unui sistem electric bazat exclusiv pe surse regenerabile; acest lucru presupune renunțarea la programul de construcție a reactoarelor EPR2 și neprelungirea duratei de viață a centralelor nucleare existente peste pragul de 60 de ani.
În ceea ce privește politica externă, programul lui Mélenchon reia criticile sale de lungă durată la adresa NATO și solicită retragerea treptată a Franței din alianță, începând cu ieșirea din structura de comandă militară integrată.
Documentul critică, totodată, influența Germaniei asupra politicii economice a Uniunii Europene, descriind Berlinul drept principalul promotor european al „ordoliberalismului” - o filozofie economică axată pe reguli bugetare stricte, stabilitatea prețurilor și o politică monetară independentă. Programul solicită o mai bună protejare a industriei naționale, inclusiv măsuri de încurajare a relocării producției în Franța, și pledează pentru un rol mai intervenționist al statului în economie.
