Discuția de vineri seară dintre președinții american și ucrainean, Donald Trump și Volodimir Zelenski, a încheiat mai multe săptămâni de așteptare pe tema rachetelor Tomahawk, dorite intens de guvernul de la Kiev și temute la fel de intens de regimul de la Kremlin. Volodimir Zelenski a sperat că-l va convinge pe Donald Trump că Ucraina trebuie să primească aceste arme cu rază lungă de acțiune, însă intervenția lui Vladimir Putin la Washington, după săptămâni întregi în care Kremlinul a încercat, pe diverse canale, să-l oprească pe președintele american, a dus la o nouă înghețare a discuțiilor. În condițiile în care pare că Putin încearcă să tragă din nou de timp și să tergiverseze prin „negocieri” de pace lipsite de substanță la Budapesta, situație transferului de rachete Tomahawk la Kiev rămâne incertă, însă capitolul nu pare complet închis. Întrebarea este - va mai accepta Donald Trump să fie tras pe sfoară încă o dată de dictatorul de la Kremlin? Sau va fi această nouă încercare de tergiversare a lui Putin picătura care umple paharul? Am discutat cu Stanislav Zhelikhovsky, doctor în științe politice și expert în relații internaționale, membru corespondent al Academiei Ucrainene de Geopolitică și Geostrategie, despre cele mai importante subiecte legate de războiul din Ucraina, relația SUA-Rusia și evoluțiile recente legate de drone și război hibrid.
Negocierile pentru Tomahawk
Adrian Dumitru: De ce sunt rachetele Tomahawk atât de importante pentru Ucraina și de ce le provoacă rușilor o teamă atât de intensă?
De asemenea, amenințările par să vină din direcții tot mai bizare – Lukașenko și Medvedev l-au amenințat pe Trump cu „război nuclear” dacă Ucraina primește Tomahawk-uri. Credeți că aceste reacții sunt coordonate de la Kremlin sau sunt doar expresia panicii din cercul apropiat al lui Putin?
Stanislav Zhelikhovsky: Este important de subliniat că discuția privind furnizarea rachetelor Tomahawk Ucrainei nu se referă doar la livrarea unui nou tip de armament, ci la oferirea unei capacități de a face lovituri de înaltă precizie în adâncimea teritoriului inamic – împotriva centrelor logistice, a centrelor de comandă și a infrastructurii energetice critice.
Aceasta modifică fundamental echilibrul amenințărilor pentru zonele din spatele frontului rusesc. Pentru Kiev, Tomahawk-urile reprezintă un instrument care complică planificarea inamicului, îi crește costurile operaționale și reduce securitatea activelor pe care Rusia s-a bazat mult timp.
Mai mult, decizia Statelor Unite de a furniza Ucrainei rachete cu rază lungă de acțiune Tomahawk ar avea și o puternică semnificație politică: ar sublinia aprofundarea parteneriatului strategic și ar transmite Kremlinului un mesaj clar privind zădărnicia ambițiilor sale criminale. Totodată, ar deveni un factor de descurajare, limitând capacitatea Rusiei de a întreprinde acțiuni nesăbuite și distructive împotriva Ucrainei.
Reacția Moscovei – și a sateliților săi – are, prin urmare, atât o componentă emoțională, cât și una pragmatică: reflectă parțial panica elitelor regimului, dar și o operațiune informațională deliberată, orchestratã de Kremlin pentru a amplifica frica și a exercita presiune politică asupra partenerilor Ucrainei. Chiar dacă asemenea declarații sunt simple bluff-uri, efectul politic este real – ele generează ezitare în rândul unor politicieni occidentali și întârzie adoptarea deciziilor cruciale, exact rezultatul pe care Rusia dorește să-l obțină.
Summitul Trump-Putin de la Budapesta
Adrian Dumitru: Care este obiectivul final al lui Putin cu summitul de la Budapesta, având în vedere că este evident că Rusia nu are nicio intenție reală de a încheia acest război? Își propune să tragă de timp pentru a împiedica livrarea rachetelor Tomahawk către Ucraina? Ar putea fi aceasta „ultima picătură” pentru Trump? Dacă Putin va dovedi din nou că tergiversează, cum credeți că va reacționa Trump și în ce fel ar putea beneficia Ucraina?
Stanislav Zhelikhovsky: Din punctul meu de vedere, obiectivul real al Kremlinului este „normalizarea politică” – adică relaxarea sau ridicarea sancțiunilor și restaurarea sferei sale de influență în termeni care să minimizeze costurile interne pentru regim. Pentru Vladimir Putin, summitul de la Budapesta este o ocazie de a căuta legitimitate și de a pune în scenă o simulare a unui proces de negociere.
În mod tradițional, Rusia folosește astfel de forumuri pentru a tergiversa, a dilua presiunea și a bloca livrarea sistemelor de apărare cheie către Ucraina. Dacă discuțiile se vor transforma într-un proces „pe etape”, fără mecanisme clare de control și verificare, acest lucru ar servi perfect intereselor Moscovei.
În același timp, situația devine un test pentru Statele Unite și pentru președintele Donald Trump: dacă Putin recurge din nou la procrastinare strategică, aceasta ar putea deveni un catalizator pentru măsuri mai decisive – dar numai dacă administrația americană va trece de la retorică la o politică fermă și la acțiuni concrete de sprijin pentru Ucraina, inclusiv prin posibila furnizare a rachetelor Tomahawk.
Adrian Dumitru: Ungaria a transmis astăzi (vineri - n. red.) că va asigura deplasarea în siguranță a lui Putin la Budapesta. Cum credeți că va fi posibil, având în vedere că dictatorul rus este vizat de un mandat internațional de arestare pentru crime de război și că ruta ar trebui să ocolească toate statele membre ale Curții Penale Internaționale?
Ce scenarii posibile vedeți ca rezultat al summitului și cât de plauzibilă este obținerea unei păci reale? Este Ucraina optimistă că ar putea obține o pace justă?
Stanislav Zhelikhovsky: Ungaria, în calitate de stat gazdă, trebuie să asigure securitatea oaspeților străini și să rezolve politic problema tranzitului, ceea ce înseamnă că obstacolele legale vor fi probabil „netezite” prin decizii politice. Totuși, acest lucru nu elimină consecințele diplomatice semnificative ale unei asemenea întâlniri: ea va amplifica întrebările privind responsabilitatea și justiția în ochii comunității internaționale.
După summit pot apărea mai multe scenarii – de la acorduri pur declarative și măsuri amânate până la decizii concrete și verificabile. Ucraina abordează situația pragmatic: pacea trebuie să fie justă și durabilă, nu o simplă declarație ieftină. Optimismul este rezervat: șansa unei păci juste există, dar realizarea ei va necesita ca Occidentul să impună condiții ferme și mecanisme care să oblige Kremlinul să plătească un preț real pentru agresiunea sa.
Operațiunile Ucrainei
Adrian Dumitru: Am văzut astăzi rapoarte despre o nouă operațiune îndrăzneață a Ucrainei cu drone împotriva Rusiei, cu atacuri care au ajuns până la Soci. Ce urmărește Ucraina să obțină până la începerea summitului de la Budapesta și care este efectul asupra frontului?
Stanislav Zhelikhovsky: Loviturile în profunzime și operațiunile cu drone au mai multe obiective: creșterea costurilor economice și logistice pentru Rusia, demonstrarea faptului că spatele frontului nu mai este un spațiu sigur, consolidarea descurajării și crearea unor pârghii concrete de influență în negocieri.
Lovirea unor ținte îndepărtate este o modalitate de a demonstra capacitățile Ucrainei și de a forța adversarul să ia în calcul riscuri suplimentare în planificarea sa. Prin urmare, aceste operațiuni servesc atât scopurilor militare, cât și celor diplomatice, mai ales în perioada premergătoare discuțiilor.
Economia Rusiei
Adrian Dumitru: Trump a declarat recent că economia Rusiei se prăbușește și este „mai slabă ca niciodată” din cauza sancțiunilor și a războiului. Din cunoștințele și experiența dumneavoastră, este posibil ca Rusia să nu mai poată susține financiar războiul pentru mult timp?
Sunt tarifele americane impuse petrolului rusesc cumpărat de India un factor important?
Stanislav Zhelikhovsky: Economia rusă se află sub o presiune majoră: sancțiunile, cheltuielile de război și vulnerabilitățile structurale limitează creșterea. Evaluările instituțiilor internaționale – FMI, Banca Mondială – indică o încetinire a creșterii economice a Rusiei în 2025–2026, iar măsuri interne precum majorările de taxe arată tensiuni fiscale tot mai mari.
Un „colaps total” al economiei va depinde de durabilitatea rezervelor, de eficiența evitării sancțiunilor, de comerțul cu țări terțe și de nivelul de mobilizare. Încetinirea economică amplifică tensiunile interne și subminează capacitatea Rusiei de a finanța războiul pe termen lung, dar poate, de asemenea, să determine o radicalizare a politicii externe a Kremlinului pentru a devia atenția de la problemele interne.
Deciziile comerciale individuale – cum este politica SUA privind importurile de petrol rusesc din India – influențează fluxurile majore; de aceea, măsurile prioritare ar trebui să includă o coordonare mai strânsă a sancțiunilor internaționale, un control mai riguros al exporturilor de tehnologie și politici coerente între parteneri.
Dronele rusești în Europa și războiul hibrid
Adrian Dumitru: În ultimele luni am asistat la tot mai multe incidente cu drone și avioane militare rusești care au încălcat spațiul aerian al NATO. Războiul hibrid s-a intensificat – mai ales în timpul alegerilor din Republica Moldova, luna trecută. Ce ar trebui să ne așteptăm în următoarele luni și ce înseamnă eșecul din Moldova pentru mașinăria de dezinformare a Rusiei?
Stanislav Zhelikhovsky: Creșterea incidentelor cu drone și intensificarea activităților hibride fac parte din tactica Kremlinului: testarea limitelor, subminarea încrederii în instituții și influențarea proceselor politice. Eșecul forțelor pro-ruse în Republica Moldova a demonstrat că operațiunile de influență la scară mare nu garantează succesul automat, dar Kremlinul învață rapid, își ajustează instrumentele și amploarea acțiunilor.
În lunile următoare ne putem aștepta la o adaptare: campanii informaționale mai sofisticate, atacuri cibernetice mai active și operațiuni direcționate spre destabilizarea statelor din lumea liberă. Răspunsul UE și al NATO trebuie să fie consolidarea capacității de reacție pe multiple niveluri – tehnic, informațional și politic – și intensificarea cooperării cu Ucraina, care are experiență practică în contracararea acestor amenințări.
Adrian Dumitru: În final, considerați că inițiativa „Santinela Estică ”este suficientă pentru a proteja spațiul aerian al NATO de incursiunile și amenințările rusești? Cum poate ajuta Ucraina?
Stanislav Zhelikhovsky: Inițiativele de consolidare a flancului estic – inclusiv patrulele, sistemele de apărare antiaeriană și proiectele antidronă, cum ar fi European Drone Defence Initiative sau „zidul de drone” – sunt importante și reprezintă un pas în direcția corectă, dar, de unele singure, nu asigură încă o protecție completă împotriva amenințărilor sistemice, deoarece se confruntă cu provocări tehnice și politice.
Ucraina poate spori semnificativ eficiența acestor inițiative. Kievul are o experiență practică unică în contracararea atacurilor masive cu drone, o înțelegere profundă a tacticilor de integrare a informațiilor și loviturilor, precum și capacitatea de a dezvolta tehnologie și instruire în comun. Integrarea strânsă a expertizei și capacităților ucrainene în proiectele europene va face apărarea colectivă a NATO mai eficientă – o cooperare reciproc avantajoasă care întărește securitatea întregii Europe.
Ştiri video recomandate
