„Bula” s-a întors și se întinde între Japonia și SUA. Ce este și ce dezastre provoacă fenomenul extrem

Un val de căldură precedent atât ca temperaturi cât și ca extindere are loc în acest moment în Oceanul Pacific. Această „bulă” anormal de caldă de apă oceanică se întinde pe aproximativ 8.000 de kilometri, de la apele din jurul Japoniei până la coasta de vest a Statelor Unite. Oamenii de știință spun că fenomenul este o consecință a încălzirii globale provocate de om și atrag atenția că poate avea efecte în lanț asupra vieții marine, dar afectează în același timp și vremea de pe uscat. 

Apele oceanice foarte calde din jurul Japoniei au contribuit la cea mai fierbinte vară înregistrată vreodată în această țară, cu un record absolut de temperatură maximă națională stabilit pe 5 august, de 41,8 grade Celsius. 

De cealaltă parte a Pacificului, căldura oceanică generează umiditate mai ridicată în nordul Californiei la începutul toamnei meteorologice și, dacă persistă, ar putea amplifica ploile și ninsorile montane aduse de „râurile atmosferice” din timpul iernii.

Diferența de temperatură a apei oceanului față de media normală, în tot Pacificul de Nord, a doborât un record absolut pentru luna august, de când se fac monitorizări, la sfârșitul secolului al XIX-lea.

Oamenii de știință sunt îngrijorați de caracterul repetitiv al acestor fenomene. Pe măsură ce schimbările climatice determină stocarea unei cantități mai mari de căldură în oceane, temperaturile marine ating noi maxime, ceea ce ar putea genera efecte tot mai grave ale acestor valuri de căldură.

Încălzire accelerată în Pacificul de Nord

Pacificul de Nord s-a încălzit în ultimul deceniu mai rapid decât orice alt bazin oceanic de pe Pământ, potrivit lui Michael McPhaden, cercetător senior la Administrația Națională Oceanică și Atmosferică (NOAA).

Întregul bazin al Pacificului de Nord este implicat în actualul val de căldură marină, vizibil foarte clar pe hărțile meteorologice. Acest fenomen este unic prin intensitatea și extinderea sa extraordinară, dar și prin potențialul său de a modifica modelele meteorologice la scară largă dacă va continua.

Dacă valul de căldură la scară oceanică persistă, ar putea influența traiectoria furtunilor de iarnă asociată curentului jet, fenomen care separă vremea însorită și caldă de vremea rece și umedă, a declarat Daniel Swain, climatolog la Universitatea din California, Los Angeles.

În unele părți ale Pacificului de Nord, din Golful Alaska până la coasta Californiei, acest val de căldură este denumit „bulă” de apă neobișnuit de caldă. El face parte dintr-un șir de valuri marine de căldură în această zonă, declanșate de un episod sever din 2013 care a durat până în 2016 și care rămâne cel mai grav înregistrat.

Această denumire provine de la modul în care zona de apă caldă apare pe hărțile cu temperaturi ale mării comparate cu mediile. Totuși, anul acesta termenul este oarecum nepotrivit, întrucât valul de căldură este atât de uriaș încât traversează întreg Pacificul. El a luat naștere în Pacificul de Vest și s-a extins treptat spre est.

Valurile anterioare de căldură din Pacificul de Nord-Est au provocat moartea masivă a păsărilor marine pe coasta Alaskăi și au afectat specii de pești, lei de mare și alte vietăți.

Temperaturile extreme ucid animalele marine

Păsările marine numite guillemot (gâște de mare), de exemplu, nu și-au revenit nici acum după acel val de căldură, iar efectele actualului fenomen au fost deja observate la alte specii, a explicat Heather Renner, biolog la Alaska Maritime National Wildlife Refuge.

„Au existat mai multe episoade de mortalitate la mamifere marine, păsări de mare și pești în apele din Alaska în această vară; am avut, cu siguranță, mai multe apeluri din partea publicului privind păsări bolnave sau moarte. Acestea au fost mult mai mici decât ce s-a observat în 2015–2016, dar au afectat o gamă largă de specii”, a spus ea într-un e-mail pentru CNN. 

Conform datelor NOAA, actualul fenomen ocupă locul patru ca mărime între „bulele” observate vreodată în Pacificul de Nord-Est, a spus oceanograful Andrew Leising.

Între 2013 și 2016, apele calde au pătruns adânc în straturile superioare ale oceanului, ceea ce le-a permis să persiste chiar și în timpul iernii furtunoase. De această dată, însă, fenomenul este mai probabil să fie de scurtă durată, întrucât este mai superficial, a explicat Art Miller, oceanograf la Scripps Institution of Oceanography.

Pe măsură ce vânturile puternice din timpul furtunilor de la sfârșitul toamnei și începutul iernii vor traversa regiunea, acestea vor amesteca apele mai reci de dedesubt, ceea ce va pune capăt acestei „bule” de căldură, a spus Miller.

„Deoarece este o anomalie de vară, ea este foarte probabil limitată la un strat superficial foarte subțire. Odată cu schimbarea condițiilor atmosferice, ar trebui să dispară rapid prin amestec vertical și prin pierderea de căldură către atmosferă”, a adăugat acesta. 

Cauza valului actual de căldură marină — atât „bula” din Pacificul de Nord-Est, cât și anomaliile persistente ce se întind până în Japonia — constă în „condiții anormale persistente ale vântului” asociate cu zone stagnante de presiune ridicată și scăzută, a explicat Miller. Acestea influențează cât de multă apă mai rece urcă din adâncuri, prin procesul de upwelling.

Anul acesta, vânturile au fost mai slabe decât de obicei sau au suflat din direcții care împiedică upwelling-ul.

Fenomenul de upwelling apare atunci când vânturile puternice bat dinspre țărm către larg, antrenând apa de la suprafață și determinând ridicarea apei reci din adâncuri.

Atunci când acesta este redus de vânt sau de alți factori, temperaturile de la suprafața apei pot crește brusc. În ultimii ani, acest fenomen a devenit mai frecvent în regiune în timpul primăverii și verii, dar de obicei se încheie toamna.

„Există îngrijorarea că aceste anomalii, care apar cu structuri similare (dar nu identice), ar putea fi parte a unei ajustări a stării climatice a Pacificului la condițiile de încălzire globală determinate de gazele cu efect de seră din arderea combustibililor fosili”, a mai spus Miller.

Mai multe studii au arătat că încălzirea globală provocată de arderea combustibililor fosili determină creșterea frecvenței valurilor de căldură marină și accelerarea încălzirii în Pacificul de Nord. „Amprenta schimbărilor climatice este clar vizibilă în ceea ce se întâmplă acum în Pacificul de Nord”, a afirmat McPhaden.

„Pacificul de Nord are febră, dar povestea nu se oprește aici. Efectele în aval ale acestor valuri de căldură marină vor fi probabil semnificative în ceea ce privește impactul asupra organismelor marine, structurilor ecosistemice, pescăriilor și vremii din nord-vestul Pacificului. Urmează să vedem ce va fi”, a spus el.